Dacă în SUA această decizia a fost luată în favoarea prelungirii perioadei de copyright, Comisia Europeană n-a luat încă, în mod oficial, nici o decizie. O petiţie a fost iniţiată în februarie iar cei care au semnat-o:
se declară în opoziţie cu prelungirea menţinerii drepturilor de autor pentru înregistrările audio. Comisia Europeana, Parlamentul European şi Consiliul de Miniştrii sunt rugaţi să se asigure că politicile în legătură cu acast subiect reflectă interesele tuturor celor implicaţi, inclusiv ale consumatorilor şi ale organizaţiilor de interes public, nu doar ale deţinătorilor comerciali de drepturi de autor care apără ideea prelungirii termenului.
Până în aprilie 10 mii de semnături au fost strânse şi o scrisoare pe această temă a fost trimisă doamnei comisar pentru Societatea informaţională si Media, Viviane Reding . Mark Perkins vorbeşte despre importanţa acestor demersuri aici.
Pe Biblios doamna Aghelescu ne-a trimis un mesaj în care Biblioteca Naţionale şi Asociaţia Bibliotecilor din Finlanda se declară împotriva prelungirii drepturilor de autor pentru înregistrările audio. Bibliotecarii aduc în favoare lor argumente valabile şi se vede clar intenţia lor de a apăra accesul liber la informare. Ceea ce mi se pare important este faptul că au trimis deja acest apel europarlamentarilor lor şi parte din ei au declarat că nu o să voteze aceasă prelungire a drepturilor de autor.
Ştiu sigur că, la fel ca bibliotecarii finlandezi, mulţi dintre noi sunt de părere ca 50 de ani sunt suficienţi pentru ca cei care au drepturi asupra unor înregistrări să-şi ia partea leului. UE, împinsă de la spate de interese economice, tinde sa fie de altă părere. Ce putem face? Păi hai să semnăm petiţia. Vreţi să ajutăm la traducerea câtorva texte de pe site-ului soundcopyright.eu în română? ( Dacă lucrăm în grup şi ne verificăm unii altora textele merge repede.) Putem să convingem asociaţiile să trimită o scrisoare europarlamentarilor români?
…Sau suntem prea ocupaţi şi oricum nu ne doare pe noi aşa de tare acest aspect acum…sau poate că Google-ul o să continue presiunile şi pe viitor drepturile de autor o să-şi piardă importanţa aşa că mai bine nu ne-am agita…
Pe kosson.lx.ro prietenul nostru Constantinescu Nicolaie ne prezintă entuziast veşti bune legate de digitalizarea resurselor culturale ale României şi crearea Bibliotecii Digitale a României. Vă recomand să citiţi postul lui pe această temă.
Veştile sunt cu adevărat bune mai ales că este vorba de punerea în mişcare a unor giganţi ca Ministerul Culturii şi Cultelor, Biblioteca Naţională, Arhiva Naţională de Filme ş.a. Ceea ce mă nedumereşte pe mine este de unde va face rost Ministerul Culturii de specialişti pentru acest proiect. Ştiu că cIMeC e implicat şi asta e foarte bine dar nu cred că e suficient la un proiect de asemenea amploare. Pentru un aşa proiect este nevoie de mai mulţi oameni care ştiu ce fac şi de ce fac ceea ce fac.
Realizarea unor sesiuni de formare profesională si instruire în domeniul digitizării, adresate personalului direct implicat în digitizare;
Organizarea unor manifestări stiinţifice de prezentare si diseminare a bunelor practici, precum si a progreselor sau problemelor apărute în domeniul digitizării.
Pentru 2008-2009 se vor aloca 500 de mii Euro pentru formarea profesională a personalului direct implicat în digitizare şi a conducătorilor de instituţii culturale. Se preconzează că această activitate de instruire se va desfăşura pe tot parcursul proiectului.
Ideea mi se pare bună şi necesară, bugetul acceptabil dar nu cred că sunt suficiente cele două subactivităţi pentru a umple lipsa de specialişti pe acet domeniu existentă la noi. Mă bucur mult că vor fi alocate aceste resurse dar trebuie avută mare grijă la cât de profesionalist va fi făcut acest proiect. O idee care ar putea ajuta în acest sens ar fi susţinerea financiară a unor studenţi absolvenţi de biblioteconomie şi nu numai pentru a face un Master pe Biblioteci digitale în afara ţării. Evident că o astfel de susţinere va fi condiţionată de întoarcerea studenţilor în România şi angajarea lor în acest proiect.
Eu, cu utilizatorii bibliotecilor în gând, mai am şi alte nelămuriri legate de acest proiect. Ca să dau un exemplu de ce anume sunt încă îngrijorată, iată ce spun cei de la Minister că plănuiesc să facă: Eliminarea barierelor existente în legislaţia naţională, în ceea ce priveste utilizarea fondurilor rezultate din valorificarea patrimoniului bibliotecilor prin activităţi specifice, în scopul creării de noi căi pentru susţinerea digitizării materialelor de bibliotecă, va conduce la o mai bună integrare a sistemului naţional al bibliotecilor în sistemul instituţional cultural european şi va permite absorbţia fondurilor europene în domeniul culturii scrise.
Aşadar Ministerul consideră oportună această schimbare în legislaţie abia acum, când au nevoie ca bibliotecile să se apuce de digitalizat. Până acum bibliotecarii se plângeau degeaba de acest lucru! Şi încă ceva interesant. În State, există o mare îngrijorare legată de faptul că susţinerea financiară care se îndreaptă spre biblioteci se face în special înspre digitalizare, în defavoarea dezvoltării colecţiilor sau a programelor bibliotecilor. Trebuie urmărită foarte atent această mult aşteptată schimbare de legislaţie pentru că de ea depinde libertatea pe care bibliotecile o vor avea pe viitor pentru a se dezvolta şi ca spaţii fizice.
Se pare că s-a ajuns la un plan concret între directorii CIC şi managerii de la Google. Se va lucra cu perechi de biblioteci iar proiectul va începe cu bibliotecile unversităţilor Indiana şi Purdue în iulie sau august, respectiv octombrie.
De asemnea Google şi OCLC au ajuns la o înţelegere în ceea ce priveşte folosirea de către Google a înregistrarilor bibliografice din WordCat. Bibliotecile membre OCLC pot (abia acum) să permită Google-ului utilizarea metadatei biblliografice derivate din WordCat. La rândul lui Google a fost de acord să pună linkuri către serviciile bibliotecilor prin WordCat.org la căutările care se vor face în Google Book Search. Astfel, teoretic, va creşte şi traficul pentru cataloagele (OPAC-urile) bibliotecilor respective. Google a mai fost de acord să ofere OCLC-ului date care să facă posibilă reprezentarea în Worldcat a colecţiei digitalizate prin Google books. Din acest motiv Google trebuie să revină în bibliotecile cu care deja au avut aceste parteneriate şi să mai digitalizeze materiale astfel încât această sincronizare Google-Worldcat să se poată realiza. În acelaşi timp Google a redus numărul estimat de titluri care vor fi digitalizate de la 10 milioane la 7 milioane.
Veştile sunt îmbucurătoate pentru bibliotecari. Munca catalogatorilor a fost în sfârşit recunoscută şi de cei de la Google.
Cataloage (cronologice, editoriale, de autor), fonotecă, fototecă, videotecă. Cronici, texte, edituri, premii. Date de identificare, criterii specifice. O privire de ansamblu, nu doar arhivare semiprofesionistă. Cam ce trebuie ştiut despre cărţile de poezie de care avem nevoie. Un proiect început în 2001 cu scopul declarat de a impune autoeditarea şi de a elimina rolul editorial de căpuşă (în unele cazuri) ce contravine nevoii de (re)cunoaştere a valorilor literaturii.
Deşi biblioteca e închisă momentan pe motive de restructurare începutul muncii lor poate fi încă accesat. Mi se pare foarte interesant acest proiect. Mai ales că e vorba de poezie Vouă cum vi se pare? Pe când o să aibă şi bibliotecarii din sistem bloguri cu recomandări de titluri de cărţi pentru cititorii lor?
Academic Library 2.0 Keynote Speaker: Meredith Farkas, Distance Learning Librarian Norwich University, Northfield A Conference sponsored by the Librarians Association of the University of California, Berkeley Division
Once a symbolic bastion of traditional accumulations of specialized knowledge, today’s academic library operates in an information landscape grown increasingly variegated and difficult to traverse.
Paradoxically, at the same time, data, information, knowledge, cultural production, and scholarship are far more accessible, appropriable, and manipulable than ever before. New media attract widespread attention, more pliable technologies emerge with increasing frequency, and–most importantly–young generations of students and faculty with aptitudes, skills, and expectations borne of a world massively defined by the Internet and its progeny are populating the halls of academe.
The convergence of the once distinct technological and social meanings of the term “network” is evident in the rise of communities of remote collaborations among friends, acquaintances, students, and researchers. These developments compel academic libraries to consider how best to apply new technologies to suit users’ demands and to satisfy their institutional and educational missions.
The Academic Library 2.0 conference will address the phenomenon of academic libraries taking affirmative steps to deploy technologies and services that facilitate users’ virtually instant connection to diverse sources of knowledge and information, as well as to help users directly contribute form and substance to those sources.
Iată şi nişte bibliotecari care nu numai că vorbesc despre edituri dar chiar organizează târguri de carte cu ei. Este vorbe de cei de la biblioteca judeţeană Vrancea care sub directoratul doamnei Teodora Fantanaru au organizat cea de-a 6-a ediţe a acestui târg de carte. Târgul a suferit unele modificări de format de-a lungul timpului dar a crescut de la an la an. Programul din acest an mi se pare foarte bun.
Dintre invitaţi:
Gisela Sendra Perez – Coordonator la Junta Multicultural - Biblioteca Centrală Convent de Sant Roc – Gandia, Provincia Valencia, Spania va vorbi despre Adaptarea bibliotecilor pentru noile cerinţe sociale: experienţa Juntei Multiculturale din Gandia
Conf.univ.dr.Lidia Kulikovski – Director Biblioteca Municipală “B.P.Hasdeu” Chişinău, Rep. Moldova – Diversitate culturală la Biblioteca Municipală „B. P. Hasdeu” – sinonim al dialogului şi valorilor împărtăşite
Mircea Rond – Preşedinte Comunitatea Evreiască Focşani
Lect.univ.dr. Delia Grigore – Preşedinte al Centrului Rromilor “Amare Rromentza” Bucureşti – Bilingvism şi biculturalism în mediul şcolar – o soluţie pentru educaţia copiilor rromi
Kathy Kavalec – Ataşat cultural Centrul Cultural American din cadrul Ambasadei SUA în România
Matei George – Preşedinte al Asociaţiei “Tricolorul” a comunităţii de români din Tivoli, Italia
Preyentare de filme documentare despre Gandia, Spania
Expoziţia Bibliocorole – expoziţie de flori şi cărţi organizată în colaborare cu Sera ILIMARFLOR Boloteşti – Vrancea şi expoziţia RetroEXPO – construcţii inedite din cărţi
Prezentarea Fundaţiei „Cartea Călătoare” Vrancea – Preşedinte Mircea Bucur
Donaţie de audio-books de la Fundaţia A Thousand Books SUA, Preşedinte John Korst
Donaţie de carte în limba română din partea Bibliotecii Judeţene „Duiliu Zamfiresc” Vrancea pentru comunitatea de români din Gandia
Pentru bibliotecari mi se pare foarte interesan Bibliodialogul intercultural dintre reprezentanţi ai unor biblioteci publice. Invitaţi:
- Delegaţia din Gandia, provincia Valencia, Spania
- Biblioteca Municipală “B.P.Hasdeu” Chişinău, Republica Moldova
- Biblioteca Judeţeană „Panait Istrati” Brăila
- Biblioteca Judeţeană „Vasile Voiculescu” Buzău
- Biblioteca Judeţeană „G.T.Kirileanu” Neamţ
- Emil Vasilescu – Redactor-şef Revista Biblioteca
În plus mai are loc lansarea Ghidului Bibliotecilor Publice din România.
Mai sunt (şi vorbesc foarte serios) multe evenimente şi lansări la care merită să participaţi. Nu ştiu cum vi se pare vouă dar mie îmi place mult ce au făcut cei de la Focşani. Munca le aparţine. Deci se poate!
Am fost şi eu la un târg de carte aici în Valencia, a 39-a ediţie a Feria del Libro (Fira del Llibre în valenciană) desfăşurată între 24 de aprilie şi 4 mai. Dintre observaţiile mele:
târgul a fost într-un parc, cel mai celebru din Valencia, deci la întâlnirea cu oamenii (să ne imaginăm un târg de carte pe aleile din Herăstrău)
absenţa aproape totală a cărţilor care nu au fost scrise sau traduse în castellană sau valenciană
prevalenţa cărţilor pentru copii ca şi cum cartea s-ar retrage în lumea jucăriilor
preţurile totuşi scăzute în ciuda previziunilor pesimiste care se fac (un album imens şi de bună calitate dedicat picturilor lui Joaquin Sorolla numai 20 de euro, în România o carte similară costă cu mult mai mult)
aceleaşi comentarii pe care le poti auzi şi în România în legatură cu comunismul şi care aici spun ca pe vremea lui Franco cărţile erau mai venerate decât sunt acum
absenţa completă a ghidurilor despre România de la standul editurilor specializate în ghiduri turistice, în condiţiile în care Polonia sau Ungaria aveau ghiduri
Vroiam să subliniez cu ce anume s-au dus la târg editurile noastre: 600 de cărţi şi peste 40 de cărţi audio. Combinarea celor două tipuri de cărţi este normală pentru timpurile în care trăim…dar cum e ea reflectată în colecţiile bibliotecilor noastre? Cum stă biblioteca în care lucraţi sau cea de la care împrumutaţi de obicei cărţi la capitolul cărţi audio? Cum e cu catalogarea lor?
P.S. Adăugând categoriile pentru acest post mi-am dat seama că nu avem o categorie despre edituri. Blogul acesta are o oarecare vechime şi au scris aici mulţi bibliotecari buni. Cu toate acestea s-a vorbit foarte puţin despre edituri. Nu vi se pare ciudat?
Biblioteca pubică din Cluj a câştigat concursul de participare comunitară IREX cu proiectul Bibliotecaradio şi m-au convins că sunt interesaţi să îşi ajute publicul în folosirea tehnologiei. Aşa că următorul anunţ se poate să fie de interes pentru utilizatorii lor. Dar sunt convinsă că multe din bibliotecile din zonă au printre utilizatori tineri care visează să devină regizori aşa că dacă ştiţi pe cineva spuneţi mai departe:
Au început înscrierile pentru workshopul de film “Let’s go digital”. El va avea loc în paralel cu TIFF între 30 mai şi 8 iunie. Potrivit organizatorilor, workshopul se adreseaza tinerilor din toata tara, cu varste cuprinse intre 14 si 18 ani. Timp de 10 zile, participantii Let’s Go Digital! au ocazia sa cunoasca bazele creatiei cinematografice din interior, parcurgand intensiv toate etapele realizarii unui film: scrierea scenariului, filmare, editare. La final, cele 5 echipe formate din cate 3 participanti realizeaza 5 filme de scurt metraj cu o durata de aproximativ 5 minute.
Mai multe informaţii despre cum se aplică se găsesc aici.
Probabil veţi spune: ce are totuşi acest workshop cu biblioteca? Are a face, cred eu, cu ceea ce spunea Ray Bradbury în filmul dintr-un post anterior: You are looking for yourself in the library. Biblioteca în forma ei actuală nu poate susţine căutările tinerilor care se pregătesc pentru a fi competitivi într-o viitoare societate informaţională dar poate cel puţin să îşi informeze utilizatorii despre astfel de evenimente.
Filmuleţul vorbeşte despre experienţele câtorva biblioteci publice din State. Filmul e un pic prea aranjat şi poate părea artificial însă ceea ce spun bibliotecarii este adevărat pentru SUA. De ce nu ar fi adevărat şi pentru ce se va întâmpla în viitor cu bibliotecile din România?
La un moment dat primarul Chicago-ului spune:
Când construieşti sau revovezi o bibliotecă ea devine o ancoră pentru comunitate. Iar când oamenii văd noul sediu îşi spun că municipalitatea le-a făcut pe plac: au renovat, reconstruit o bibliotecă pentru comunitatea mea…asta înseamnă că ei cred în mine!
Oare câţi dintre candidaţii la primăriile din România cred în oamenii pe care încearcă acum să îi convingă să le dea votul? Şi dintre ei câţi cred că pot ajuta comunitatea pe care o conduc oferindu-i o bibliotecă decentă?
