Liderul autoritar

Doamna Hermina Anghelescu vorbea în prezentarea din cadrul conferinţei de la Baia Mare despre un management colaborativ şi o organizare pe orizontală în care microfizica puterii este una echitabilă. Ierarhia rigidă şi formală este incompatibilă cu un mediu de relaţii colegiale, spontane in care autoritatea nu are poziţii aprioric alocate. Puterea unidirecţională, autoritară, ignorantă, exclusivistă şi obscură e preferabil să fie înlocuită de un joc liber al relaţiilor de putere intrainstitutionale în care poziţiile de autoritate profesională se licitează în fiecare zi iar stima se câştigă prin merite reale şi nu prin puterea de influenţă. Uneori instituţiile de cultură suportă o gestiune care nu acceptă să fie interogată, închisă în incomunicare. Abuzurile de putere sunt cotidiene. Instituţiile de cultură în mai multe cazuri decât se crede sunt despoţii incontrolabile. Ar fi fost frumos ca Ministerul Invăţământului sau rectoratul Universităţii să publice un raport cu rezultatul anchetei a ceea ce se întâmpla la Biblioteca Universităţii din Braşov unde reamintesc că acuzele din partea angajaţilor nu erau de lipsă de pudoare, ci de conducere autoritară şi discreţionară.

Autoritatea, potrivit psihologilor, provine dintr-o lipsă de securitate interioară şi este acompaniată de frica de libertate şi de responsabilitate. Autoritarii au nevoie de control agresiv al propriului mediu, de disciplină. Confuzi în interior, ei necesită reguli clare în exterior. Sunt intoleranţi faţă de manifestările imprevizibile şi ambigue ale realităţii. Conflictul intern îl proiectează în afară. Văd lumea cu ostilitate iar ceilalţi sunt judecaţi nu în funcţie de diferenţele personale, ci în funcţie de grupul căruia îi aparţin: grupul meu (protejat şi supravalorat) şi grupul celorlalţi care sunt inamici. Angajaţii trebuie să fie docili pentru a accepta fără proteste descărcarea responsabilităţii şefului asupra lor, singurul mod în care liderul autoritar îşi poate salva fragila stabilitate interioară. Persoanele autoritare nu pot fi creatoare şi nici nu se poate colabora cu ele deoarece se epuizează în desconsiderarea adversarului şi-şi reprezintă lumea antagonic.

CB101 – Prevenirea incendiilor

Deoarece am citit zilele trecute despre incendiul produs la Millenium Bussiness Center din Bucureşti și, în definitiv, unul dintre cei mai mari dușmani ai bibliotecilor este focul, mi-am spus că am putea începe  să ne gândim cât de asigurate sunt bibliotecile în caz de incendiu. Dacă am putea să construim o nouă bibliotecă cum am putea asigura mai bine siguranţa publicului, a bibliotecarilor  şi a colecţiei în caz de incendiu? (După cum se pare cei de la Millenium nu au pus mare preț pe asta)

Ştim că bibliotecile intră la nivelul de risc ridicat de incendiu deci clădirile care le găzduiesc ar trebui să aibă conform legii o fişă a obiectivului, documentație PSI iar construcţiile mai noi neapărat un scenariu de siguranţă la foc şi planuri de intervenţie PSI. (Are cineva acces la asemenea documente? Cred că ar fi util dacă am putea să discutăm direct pe astfel de documente)

În SUA majoritatea clădirilor au ca structură de rezistenţă un sistem de bârne de oţel. Asta permite clădirilor să ofere spăţii deschise, ușor de supravegheat, numai bune pentru biblioteci. Ele însă pot fi uşor prăpădite de foc.   Încă din design clădirile sunt însă gândite astfel încât să asigure controlul şi reducerea extinderii focului. Cu alte cuvinte, dacă focul ar izbucni la un etaj al bibliotecii, prin structura clădirii, incendiul ar fi forţat să o ia pe anumite căi şi se evită astfel distrugerea mai multor nivele sau închiderea tuturor căilor de ieșire. De asemenea în funcție de structura materialelor din componența clădirii, rezistența la incendiu se calculează folosind modele matematice avansate.

La fiecare etaj sistemul de sprinklere (nu știu dacă au o altă denumire în română) asigură ținerea sub control a incendiului. Partea proastă cu aceste sprinklere este că se mai și strică și atunci bibliotecile riscă să își distrugă colecția inundând-o. Există mai multe  astfel de sisteme însă sistemul care este considerat bun pentru biblioteci (și muzee) este cel denumit pre-action. În acest sistem țevile de deasupra încăperilor nu au apă (pentru a evita accidentele). Apa este eliberată în țevi și din țevi în încăpere abia după ce s-a detectat focul.  Un minus al acestui sistem (așa cum mi-a fost explicat de șeful de la întreținerea clădirii unei mari biblioteci universitare) constă în faptul că țevile “uscate”(dry pipe), dacă nu sunt bine întreținute, atunci când primesc apa o pot colora și aceasta poate dăuna cărților murdărindu-le. Indiferent de sistem, un singur sprinkler eliberează mai mult de 100 de litri de apă pe minut.

Alte măsuri de prevedere a incediilor includ (dar nu se limitează la):

• rafturi de metal – din ce mi-au spus câțiva  bibliotecarilor ele încetinesc flăcările de la nivelele de jos să ajungă direct la nivelele superioare  și sunt, în mod evident mai bune decât rafturile din lemn;
• ieșiri de urgență și zone de siguranță (care sunt de obicei poziționale în casa scarilor) – detaliile tehnice ale clădirii impun existenuța lor în orice clădire;
• deschiderea ușilor înspre afară – din experiențe nefericita a unui incediu din 1908 când o clădirea a operei a ars și oamenii prea speriați nu au reușit să țină ușile deschise pentru a ieși  (170 de oameni au murit atunci), au apărut mai multe reguli de siguranță în locurile publice. Dintre ele și faptul că ușile pentru camerele unde staționează oameni trebuie să aibă  deschiderea înspre afară.
• buna semnalizare a ieșirilor – este important ca becurile folosite pentru semnalizare să aibă o viață lungă și, în caz că se ard să fie înlocuite imediat. De asemenea pentru o mai bună  îndrumare a oamenilor chiar și atunci când incendiul a izbucnit deja și fumul este des am înțeles că mai nou semnele nu se mai pun deasupra ușilor sau sus pe perete ci lângă uși, cam la jumătatea înălțimii ușii. Astfel cei care încearcă să evite fumul și merg aplecați sau târâș pot să vadă semnele.

Temă de gândit: De la biroul de unde lucrați de obicei observați că încăperea vă este inundată de fum. Încercând să iesiți observați că ieșirea principală (cea pe care o folosiți de obicei) nu poate fi folosită deoarece este cuprinsă de foc. Ce alternativă aveți să ieșiți din clădire? Dacă nu ați cunoaște clădirea, aveți suficiente semne care să vă ghideze spre această ieșire de siguranță?

Observație: În căutările mele am dat peste o firmă din Buzău  care oferă echipamente şi consultanţă pentru prevenirea şi stingerea incendiilor. Presupun că sunt multe astfel de firme însă, ce e interesant la acestă firmă e că că a achiziţionat domeniile care au ca nume termeni cheie din legislaţia  PSI, cum ar fi documentatie-psi.ro, scenariu-de-siguranta-la-foc.ro, securitate-la-incendiu.ro şi altele, în total   7 situri. Interesant mod de a face reclamă.

[Detalii curs]

Clădirea bibliotecii – CB101

101  este  numărul dat oricărui curs introductiv  în SUA așa că m-am gândit să denumesc aceste curs de vară Clădirea Bibliotecii 101 – mai pe scurt CB101.

Pentru orice există un sezon
și există un timp pentru toate de sub rai. (Ecleziast)

Să plantezi o grădină înseamnă să crezi în ziua de mâine.

Înainde e a începe prezentările aș vrea să fac câteva precizări:

Cursul  pe care l-am absolvit recent, predat de profesorul Fred Schlipf, deși făcut la nivel destul de înalt pentru stundenții de la master nu mă face peste noapte expertă în acest domeniu. El mi-a deschis însă ochii la detalii de structură a bibliotecii pe care e bine să le știe oricine este implicat în contruirea/reamenajarea unei biblioteci. Aceste detalli din notele mele de curs vor alcătui baza pe care sper să construim împreună  cursul de vară CB101.

Imaginile pe care am să le folosesc (dacă nu citez sursa) sunt făcute de mine în cadrul cursului, în timpul vizitelor la diferite biblioteci din zona Chicago. Mai multe detalii despre unde au fost făcute pozele veți putea găsi pe contul flickr al prolibro-ului.

Posturile pe blog nu vor devia foarte mult de la esența cursului, mai precis,  de la întrebarea:  cum pot clădirile să ajute la eficientizarea muncii în bibliotecă? Eu cred  că, pentru ca o bibliotecă să fie bună ea trebuie să aibă (în această ordine a importanței – nu alta) :

• personal bun, care știe care îi e rolul și ce trebuie să facă;
• colecție bună care să conțină ceea ce caută comunitatea;
• o clădire bună care să fie plăcută publicului și să îi ajute pe bibliotecari în muncă.

O clădire oricât ar fi de bună sau magnifică  nu poate rezolva problemele de fond ale unei biblioteci.

Dacă în postările mele omit să vorbesc despre un aspect care vă interesează legat de  tema respectivă, vă rog să îmi spuneți. Se poate să-mi fi scăpat sau se poate să nu știu. În orice caz mi-ar face plăcere să discutăm mai în detaliu.

Am avut aproape 30 de “înscriși” la votul dintr-un post anterior. Nu aș vrea să vă dezamăgesc de aceea vă rog să comentați și să puneți întrebări pentru a putea să căutam răspunsuri împreună.

A, și poate nu strică să reamintesc: în caz că detalii din aceste posturi marcate cu CB101 vor fi folosite în cursuri sau lucrări blogul www.prolibro.wordpress.com  trebuie menționat ca sursă.

Prezentare a Bibliotecii Universitatii Lucian Blaga Sibiu

Am aflat despre aceasta prezentare de pe blogul bibliotecii Universitatii din Oradea.  Frumoasa biblioteca, frumoasa prezentare. Felicitari!

Omagiu cărţilor şi bibliotecilor + o întrebare

Un nou film semnat Maria D.A. sau varalbastra despre o iubire pe care o împărtăşesc şi bibliotecarii.

Cred că acesta ar fi un bun moment să va întreb ceva. Aş vrea să pregătesc o serie de postări pe baza notelor de la cursul de  “Clădiri ale bibliotecilor” pe care l-am luat recent. Mă gândesc că am putea face din această serie un curs de vară  Profesorul Fred Schlipf cu care am lucrat a fost consultant la construirea sau remodelarea a peste 100 de biblioteci din Illinois şi a fost director de bibliotecă peste 15 ani.  Temele abordate au cuprins: alcătuirea unui plan şi program pentru clădirea bibliotecii, cum se angajează un arhictect şi o firmă de contrucţii, desigul, mobilierul lumina în bibliotecă.

“Înscrierile” prin vot se fac până la sfârşitul săptămânii.

Vin americanii! Conferinţa internaţională Biblioteca publică şi WEB 2.0 – Baia Mare, 8-12 iunie 2009

Cu mare întârziere, dar cu mare dragoste pentru cei ce frecventează ProLibro, de asemenea cu teama că e prea târziu şi lucrurile sunt deja văzute, anunţ pe cei interesaţi că pe pagina web a bibliotecii noastre

www.bibliotecamm.ro

pot fi găsite detalii despre programul conferinţei, o mică galerie de fotografii, precum şi un minim de informaţie despre câteva dintre lucrările prezentate, cât să vă puteţi face un capăt de idee.

Şi acum câteva comentarii personale. Mi s-a părut interesant şi util, m-am bucurat că biblioteca noastră a găzduit un asemenea eveniment  şi că am avut ocazia să particip. Vorbitorii au fost fermecători, atât cei americani cât şi ai noştri, plus categoria “Hermina GB Anghelescu” - care e şi americană şi a noastră, a celor din bibliotecile româneşti.

Americanii au adus cu ei un suflu de degajare, pragmatism, eficienţă, acolo totul este cuantificat, sunt lipsiţi de inhibiţii şi maeştri în arta comunicării şi s-au străduit şi au şi reuşit să antreneze auditoriul în dialog. Iar când au spus lucruri pe care orice bibliotecar de bun simţ este dator să le ştie şi pe care oricând le putem declara fiecare dintre noi, în ocazii oficiale,  nu ştiu de ce, mi-au creat convingerea că le şi pun în practică. A fost extrem de interesantă această întâlnire cu reprezentanţi de frunte ai biblioteconomiei americane şi din punctul de vedere al posibilităţii de comparaţie cu o altă cultură şi cu alte mentalităţi. Este şi acesta un fel de a te cunoaşte mai bine pe tine însuţi, comparându-te cu ”altul”, cu “celălalt”, chiar dacă sunt lucruri care la noi nu s-ar potrivi sau nu ar merge (niciodată sau nu încă) un dialog deschis în branşa în care lucrezi nu poate fi decât util pentru toţi cei care participă la el.  Nemaivorbind de cât de util este şi dialogul din afara cadrului oficial: pauzele, excursiile, vizitele, activităţile la care participi şi poţi schimba câteva cuvinte cu colegii de la alte biblioteci din ţară şi să creezi legături.

Am scris mai mult despre americani, că au fost oaspeţi mai de departe. Dar la fel de incitant ca întotdeauna şi original, ne-a captat atenţia domnul Dan Matei (ex-băimărean sau cred că asta e o calitate pe care nu o poţi pierde), directorul CIMEC, cu Crizele informaţionale şi repoziţionarea bibliotecii. Fostul nostru coleg Cosmin Sabo, despre care am mai scris, a făcut cunoscut un proiect la care colaborează cu doamna dr, Victoria Frâncu, de la BCU Bucureşti, alături de o prezentare a stadiului în care se găseşte rescrierea programului Bibliophil.

“Gazde” impecabile au fost doamna Hermina Anghelescu şi domnul Teodor Ardelean, directorul bibliotecii noastre. 

Nu am căderea să exprim mulţumiri oficiale sau ceva de genul ăsta, dar sunt recunoscătoare atât CPP cât şi doamnei Hermina Anghelescu pentru această ocazie şi sper ca această conferinţă să fie doar un început. (Nu pot să nu remarc, totuşi, optimismul temperat – ca să mă exprim elegant - cu care este privit viitorul, dată fiind criza economică mondială în derulare.)

Eu aşa am văzut lucrurile.

Căderea liberă a numărului de utilizatori

Un economist din Timişoara face pe blogul său  o statistică privind numărul de utilizatori ai bibliotecilor din România. Rezultatul este că numărul utilizatorilor de bibliotecă a scăzut între 2003 şi 2007 cu 26% cum se poate vedea în graficul de mai jos realizat de acest autor:

Datele sunt remarcabile şi indică un domeniu de studiu foarte interesant. Decăderea culturală, ipoteza luată în considerare de autorul articolului este trivială şi nu mă convinge. Am intuiţia că se întâmplă şi altceva. Dar cine să ne-o spună? Cine? Poate doctoranzii şi masteranzii la biblioteconomie dacă aceştia vor consimţi să se lase de lucrările teoretice care favorizează plagiatul sau de asepticele povestiri istorice şi se vor concentra pe practică şi pe actualitate care şi ele sunt foarte interesante.

Anne Frank: Jurnalul unei tinere fete

Pe 12 aprilie  1929 in Frankfurt, Germania, intr-o familie de evrei, se nastea Anne Frank. In aceasta zi in 1942 Anna implinea 13 ani si a primit cadou de la tatal ei,  un caiet cu coperta cadrilata in rosu si alb.  Anne credea ca “hartie e mai rabdatoare ca omul” si a folosit acest caiet ca sa tina un jurnal  pe care il numea “Kitty”(Pisi).  Cateva saptamani mai tarziu sora cea mare a Annei, Margo, a fost chemata sa se prezinte la un lagar de munca. In consecinta familia Frank s-a ascuns intr-o anexa a unei case din Amsterdam …

Vroiam doar sa mentionez acest jurnal care a fost prima oara publicat in 1947 in Olanda si care s-a vandut in intreaga lume in mai mult de 25 de milioane de exemplare. Jurnalul este considerat al doilea best-seller la categoria non-fictiune din istorie…dupa Biblie. Elevii din SUA  citesc si discuta aceasta carte in gimnaziu. Se intelege sper ca , in biblioteci, eroii cu care se intalnesc  adolescentii nu se reduc la  Harry Potter sau personaje de benzi desenate. Am vazut pe aici expozitii, programe speciale cu si despre aceasta carte si autoarea ei.

Ce nu am vazut si nu reusesc sa inteleg de ce, este o traducere a acestei carti in limba romana. Abia am gasit un articol tradus si el din Deutsche Welle. Stiu ca nu exista la noi o preocupare serioasa pentru carti care se adreseaza publicului format din adolescenti (ca doar nu ei au bani sa cumpere carti ci parintii lor…) si nici nu-mi fac sperante ca un astfel de titlu va fi acceptat ca lectura la scoala insa cred ca e important ca jurnalul acesta  sa fie cunoscut si de adolescentii din Romania. Chiar daca noi alegem sa mai tinem capul in nisip cand vine  vorba de  subiecte mai delicate nu cred ca e corect sa ii privam pe copiii nostri de dreptul de a-si alege singuri, (intr-un mod educat speram), pozitia lor fata de istorie si nu numai.

Despre conferința EBLIDA

Foarte bun mesajul doamnei Ivona Olariu de la Iași despre participarea ABR la EBLIDA. Merita citit.

Mi se pare foarte interesantă observația despre  structura de conducere a EBLIDA cum că  “niciun reprezentant al bibliotecilor din estul Europei nu se regăseşte acolo”. De aplaudat ambiția ABR-ului de a se implica in aceasta asociație. Aș vrea însă să subliniez și faptul că discuțiile de la EBLIDA includ destul de mult bibliotecile publice ori la noi “lupta” ABR – ANBPR nu pare să lase prea mult loc de discuții.

În orice caz un început bun. Nu  ratați articolul.

Noi instrumente web

Tocmai spuneam sa te feresti de darurile de la Microsoft. Acesta a lansat astazi un motor de cautare pregatit sa-l concureze pe Google, ceea ce este indoielnic. Cei care l-au testat spun ca totusi e un motor bun, o evolutie pentru Microsoft, dar care nu aduce nimic nou.

Opera a lansat la randul ei o noua versiune (Opera 10) a intotdeauna frumosului si practicului browser de Internet.

In acelasi timp in care Microsoft lansa Bing, Google prezenta noua sa viziune despre cum vom interactiona in viitor pe Internet. Despre Google Wave aici. Tendinta care se intrevede este al unui web si mai social, care integreaza platforme multiple si utilizeaza tehnologii ce vor crea experiente vizuale noi (cum ar fi generalizarea de 3D). Un web versatil, mai dinamic, mai fluid, mai interactiv, mai personalizat si mai pertinent.