Design interior în bibliotecile pentru copii

Designul interior este unul dintre elementele-cheie ale construirii eficiente a imaginii unei biblioteci pentru copii. Ambianţa bibliotecii este o sumă a mai multor lucruri: spaţialitatea, culorile, decorarea, materialele folosite pentru mobilier, echipamente, semnalizatoare. Efectul per ansamblu trebuie să creeze o ambianţă primitoare care să placă, să atragă micii utilizatori. Biblioteca pentru copii trebuie să aibă propria ei identitate care s-o diferenţieze de o bibliotecă pentru adulţi.

Aspectul spaţiului are implicaţii esenţiale atât la nivelul funcţionalităţii, cât şi al comportamentului. Interacţiunea – concept important într-o bibliotecă în ceea ce priveşte comunicarea şi socializarea copiilor – depinde în mare măsură de dispunerea mobilierului care poate schimba radical percepţia spaţiului. Designerii nu trebuie să uite că utilizatorii copii au propriile lor preferinţe, curiozităţi şi nevoi, diferite de cele ale adultului, au propria lor cultură. Este mult mai uşor şi inevitabil mai greşit să fie întrebaţi părinţii sau profesorii despre nevoile şi preferinţele copiilor decât să-i întrebăm pe ei. Analiza tiparelor activităţii acestora – desenele, compunerile, felul în care folosesc un spaţiu pus la dispoziţie – pot furniza informaţii esenţiale. În Danemarca, există sesiuni de design participativ, mici grupuri care creează prototipuri din cutii, lut, plastelină şi alte materiale.

Copiii îşi folosesc corpul în mod diferit decât adulţii. Deseori, copii mici învaţă şi se joacă în situaţii neobişnuite pentru adulţi. Acest lucru se întâmplă până în momentul în care devin conştienţi de conceptul de spaţiu intim, personal. Ei lucrează în grupuri, doresc aceleaşi cărţi, doresc să colaboreze şi să comunice. De acest lucru trebuie să ţinem cont atunci când amplasăm mobilierul la periferia încăperilor sau în centrul acestora. În noile clădiri care au camere pătrate şi puţină mobilă, designerii tind să aşeze mobilierul la periferie pentru a lăsa un spaţiu mai mare în mijloc. Trebuie creat un spaţiu atrăgător care să promoveze o socializare activă. Încăperea pătrată (spre deosebire de cea în formă de L, T sau U) este un spaţiu flexibil, atât pentru amplasarea mobilierului, cât şi pentru luminat şi acustică. Acesta permite ca toate punctele de reper să fie la o distanţă egală de centru şi cu un bun control visual.

Elementele decorative pot include căsuţe de carton înalte care să delimiteze spaţiul bibliotecii, steguleţe, figuri mari papier-mâché, grafică, plante, acvarii, expoziţii cu diferite obiecte de artă amplasate în vitrine deschise sau închise. În ceea ce priveşte podeaua, în bibliotecile pentru copii este evitată mocheta din motive de sănătate. Alte materiale, precum linoleumul, pot fi folosite în zonele de activitate unde copii folosesc materiale de joc şi educative.

După ce dispoziţiile legate de spaţiu au fost planificate, urmează deciziile detaliate legate de amplasarea preciză a mobilei şi echipamentelor. În cazul unei perspective deschise a încăperii, amplasarea acestor elemente poate fi un mijloc de a exploata spaţiul în scopuri specifice. În mod tradiţional, mobila de bibliotecă este din lemn, fiind mai puţin adaptabilă unor schimbări, unor rearanjări. Mai nou, plasticul este preferat lemnului în industria echipamentelor. Datorită numărului de cărţi într-o continuă modificare, bibliotecarii trebui să regândească aranjarea acestora.

Trebuie luate în considerare următoarele aspecte: intervalul dintre rafturi şi scaune, simplitatea, dar nu o realizare neinteresantă, flexibilitatea, economia în operare, experienţa vizuală variată. De exemplu, o minicasă pentru lectură, o masă amplasată pentru lectură într-un minifoişor, un cort, turnuri, o zonă octagonală delimitată cu canapele, un pod, un trenuleţ, o barcă, un şarpe sau o omidă sunt locuri unde copiii pot citi, se pot juca, comunică şi se socializează. Acestea conferă varitate, utilitate şi încurajează creativitatea.

Felul în care sunt selectate culorile este un lucru deosebit de important. Culoarea interiorului este o marcă a identităţii bibliotecii. Se pot alege diverse combinaţii: un mobilier mai închis la culoare şi un tavan mai deschis, galbenul sau albastrul deschis pentru pereţi, iar mobilierul în culori vii. Cu cât aria pentru care se alege o anumită culoare este mai mică, cu atât efectul este mai mare. Un gri intermediar pe un fundal alb va apărea închis, iar pe un fundal negru va apărea deschis. Trebuie evitate culorile foarte puternice, precum şi dungile, deoarece obosesc ochiul. Există trei scheme pe care literatura de specialitate le oferă: prima este formată din următoarele combinaţii – verde-roşu, roşu-galben, verde–verde deschis, a doua propune albastru-portocaliu, roşu-portocaliu, verde-verde deschis, iar cea de-a treia – roşu închis-galben, roşu închis-roşu deschis, verde închis-verde. Poziţionarea bibliotecii şi felul în care aceasta este luminată au un impact major asupra vizualizării culorilor. Când lumina soarelui apare pe suprafaţa materialului, o parte a spectrului culorii este absorbită, iar o altă parte este reflectată. Becurile creează nuanţe de galben-portocaliu. Materialele, picturile şi culorile pereţilor şi ale podelei trebuie alese în funcţie de tipul de luminare pe care îl are biblioteca. Nailonul poate apărea strălucitor sub lumina artificială, dar poate apărea şters sub lumina naturală. Culorile pastelate fac încăperea să pară luminoasă şi aerisită, iar pentru încăperile mici să pară mai mari. Culorile întunecate – negru, maro, albastru întunecat fac încăperile să pară mai mici, micşorează vizual tavanul şi reduc dimensiunile pereţilor. Culorile pot crea spaţii speciale care nu există, dar care apar reale pentru cel care priveşte, d.e. uşi, ferestre sau rafturi pictate.

Cuburile sunt elemente de design des folosite în bibliotecile moderne, ele pot fi cuburi deschise sau diagonale. Dulapurile sau unităţile de depozitare cu multe compartimente în locul rafturilor, cu demarcaţie verticală sau orizontală pot conferi varitate şi un acces mai uşor pentru utilizatorii copii. Casetele audio, CD-urile, casetele video pot fi amplasate pe stative sau pe dispozitive rotative. Calculatoarele trebuie plasate în locuri variate pentru a fi folosite individual sau de grupuri, iar mesele şi scaunele trebuie adaptate înălţimii copiilor. Pentru copiii între 5 şi 7 ani, înălţimea mesei este de 550 mm, iar a scaunului de 320 mm, pentru cei cuprinşi între 7 şi 9 ani, 600 mm şi, respectiv, 360 mm, pentru cei cu vârste între 11 şi 13 ani, 650 mm, respectiv 390 mm, iar pentru cei de 13-14 ani, 700 mm, respectiv 445 mm. Masa în formă de dreptunghi este mai potrivită lecturii, pe când masa rotundă este potrivită conversaţiei. Într-o bibliotecă pentru copii este recomandabil să existe mese rotunde, pătrate, dreptunghice şi în formă de trapez, ultimele permiţând acomodarea grupurilor de vârste diferite. Astfel, copilului i se oferă libertatea de mişcare, de selectare a locurilor preferate.

Pentru locurile rezervate pentru studiul individual într-o bibliotecă pot fi alese modelul în formă de cruce sau de-a lungul unui perete, luându-se în considerare aspectele legate de luminozitate şi de gradul de percepere a zgomotelor.

Indicatoarele de semnalizare şi vizualizare direcţionează copiii, îi avertizează în legătură cu anumite restricţii. Trebuie avute în vedere dimensiunea literelor, alegerea culorilor închise pe un fundal deschis, o bună amplasare (prea multe semne creează sentimentul de zgomot vizual). Mesajele indicatoarelor pot fi însoţite de simboluri. Galbenul este preferat pentru marcarea literelor, deoarece permite o aftervision şi după ce utilizatorul nu mai priveşte indicatorul, iar negrul pentru fundal. Alte combinaţii cu efect sunt: verde şi alb, albastru şi alb, maro şi alb.

Un alt aspect important pentru designul interior îl constituie cuierele, spaţiile create pentru îngrijirea copiilor şi toaletele special amenajate pentru utilizatorii copii, spaţiul pentru cărucioare. Designerii bibliotecilor pentru copii trebuie să ia în consideraţie mai multe aspecte: înălţimea mânerului uşilor, a chiuvetelor, înălţimea oglinzilor, a încuietorilor, care trebuie să permită operarea atât din afară, cât şi dinăuntru pentru a se evita blocarea copiilor.

Copiii pot avea patru roluri deosebite în procesul de design: ca utilizatori, ca subiecţi care testează proiectele designerilor înainte şi după implementare – pentru a afla ce preferă, ce găsesc plictisitor sau incomod – ca informatori şi ca parteneri de design.

Mai jos, o imagine din Ludoteca Bibliotecii „Emil Garleanu”, filiala a Bibliotecii Metropolitane din Bucuresti:

ludoteca2.JPG

Un răspuns

  1. Felicitari, ma bucur tare mult ca exista un astfel de loc pentru prichindei.

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: