Multiculturalism and Intercultural Communication in Children’s Libraries

Biblioteca a primit, de-a lungul vremii, numeroase definiţii. Ma voi opri in continuare asupra unor perspective moderne: centru de resurse pentru o societate democratică, având o responsabilitate specială faţă de diversitatea straturilor sociale, faţă de diversitatea culturală şi faţă de valorile şi nevoile culturale, instituţie care apără dreptul la cunoaştere, care promovează valorile universale alături de cele naţionale/regionale.

Acest centru cultural şi social este şi un centru de dezbatere şi aplicare a unor concepte precum diversitate etnică şi pluralism cultural, dimensiunea de conţinut, priorităţile de valoare, educaţie multiculturală.

O cunoaştere adecvată a strategiilor comunicării interculturale şi a multiculturalismului ar fi răspunsul unor probleme pe care societatea postmodernă şi cea care îi va urma acesteia încearcă/va încerca să le rezolve.

Biblioteca este locul în care educaţia multiculturală se impune ca proces, ca obiectiv principal care subliniază legitimitatea diversităţii etnice, valorile care reflectă pluralismul cultural, principiul egalităţii de şanse, respectul cultural reciproc şi toleranţa.

Strategiile multiculturalismului în bibliotecile specializate care se adresează copiilor au în vedere sensibilizarea utilizatorilor în procesul de cunoaştere a pluralităţii modurilor de viaţă, a diferitelor modalităţi de analizare şi experimentare a vieţii, a felului de a privi istoria şi tradiţia, precum şi combaterea practicilor opresive şi discriminatorii. Aceste strategii sunt susţinute de documente (materiale tipărite şi electronice despre diverse culturi, acţiuni şi activităţi dedicate cerebrării diversităţii etnice, culturale etc.).

În fond, „multiculturalismul înseamnă a oferi posibilitatea tuturor de a învăţa despre, a se pregăti pentru şi a celebra diversitatea culturală” de rasă, limbă, etnie, clasă socială, religie, cultură, obiceiuri, tradiţii ale grupurilor entice, precum şi folosirea unei varietăţi de metode şi diferite zone de educaţie.

Ignorarea sau aplicarea improprie a multiculturalismului atrage după sine aspecte negative: orientare monoculturală, marginalizarea, insultele etnice şi rasiale, absenţa unor dialoguri semnificative între persoane diferite din punct de vedere social, etnic, cultural, stereotipii, etnocentrism, prejudecăţi, favoritism, discriminare.

În momentul în care bibliotecarii şi imigranţii, respectiv minorităţile, consideră că oricare două culturi sau sisteme de discurs sunt total diferite atunci apar stereotipiile, contrastul simplist dintre două grupuri cu valori diferite pe baza unei singure dimensiuni, sublinierea diferenţelor ideologice, acordarea unei valori pozitive unui grup şi unei valori negative alteia.

Soluţia este dată de ceea ce numim sensibilitate culturală, conştientizarea de către bibliotecari a faptului că utilizatorul nu va deveni un membru total al sistemului discursiv la care participă, a capacităţii de a intra în dialog cu Celălalt, de a privi cu ochii celuilalt propria ta cultură. Eficacitate pragmatică este un alt concept definitoriu în relaţia cu Celălalt care constă în efortul bibliotecarilor de a participa cât mai mult în sistemul discursiv al utilizatorilor cu care ei vor să comunice. Influenţele culturale şi entice se stabilesc pe parcursul dezvoltării umane şi se instituie în trăsăturile principale care vor constituie sensul de a fi al persoanei şi identitatea sa în viaţă, iar comunicarea interculturală este dialogul optim între identităţi.

Într-o bibliotecă pentru copii, unul dintre imperative este pregătirea unor strategii pentru această comunicare interculturală la nivelul dialogului propriu-zis bibliotecar-utilizatori de altă cultură decât cea română. Astfel, copiii de altă etnie nu trebuie trataţi ca în afara identităţii culturale, fără background cultural . Dacă filialele pentru copii de la nivelul Bibliotecii Metropolitane Bucureşti a avut doar cazuri izolate de dialog intercultural, trebuie să preîntâmpine astfel de situaţii şi să ofere servicii de calitate.

Biblioteca trebuie să deţină documente pe diferite suporturi în scopul acestei întâlniri cu alte culturi, având responsabilitatea de a informa publicul despre istoria, moştenirile culturale, obiceiurile şi constribuţiile grupurilor entice, precum şi responsabilitatea de a înlocui prejudecăţile şi imaginile deformate despre anumite grupuri cu informaţii construite pe acurateţe.

Întâlnirea cu un alt sistem cultural duce deseori la frustrare, anxietate, frică, eşec şi ostilităţi.

Multiculturalismul îşi propune să atenueze această tensiune prin promovarea unor aspecte legate de comunicare interculturală, relaţii interpersonale, schimbarea de perspectivă, analiza contextuală, înţelegerea unui puncte de vedere diferite şi a modului în care condiţiile culturale afectează valorile, atitudinile, credinţele, preferinţele, aşteptările şi comportamentul.

Bibliotecarii sunt cei care comunică profesional şi pentru care comunicare este un aspect major al vieţii lor profesionale, un aspect practic. Între bibliotecari şi minorităţi, imigranţi are loc un dialog care prezintă diferenţe de tipar discursiv.

Conceptul de imagine este un concept important identificat de autorii Scollan ca o imagine publică negociată, reciproc conferită de participanţii la dialog. Aceştia fac unele presupuneri despre imaginea pe care o revendică pentru ceilalţi sau o oferă celuilalt într-o situaţie de comunicare.

În interacţiunea umană, bibliotecarii arată imigranţilor şi minorităţilor un tip de implicare şi menţin un grad de independenţă. Implicarea din cadrul strategiilor discursive trebuie să fie limitată şi se manifestă prin interesul arătat, aprobare, simpatie, un punct de vedere comun, atitudine optimistă, luare în considerare a ideilor imigranţilor, asumare unei reciprocităţi, încercarea de a folosi aceeaşi limbă. Strategiile de independenţă apar atunci când bibliotecarul face presupuneri minime legate de nevoile celuilalt, fără eforturi speciale de a comunica.

Contrastul dintre independenţă şi implicare este dat de diferenţa dintre a vorbi şi a tăcea. Orice comunicare este bazată pe împărtăşirea unor sisteme simbolice şi unul dintre acestea este limba. Dacă se folosesc traducători, implicarea scade, iar gradul de independenţă e mai mare. Cu toate astea, un bibliotecar cu acelaşi background etnic ca şi utilizatorul imigrant ar putea îmbunătăţi major procesul dialogic.

Bibliotecarul trebuie să aibă cunoştinţe legate de istoria, experienţele, limba, obiceiurile utilizatorilor minoritari şi imigranţi reali sau potenţiali pentru care trebuie să conceapă programe speciale de schimburi culturale.

Metamesajul este un tip de mesaj care este legat de contextualizare şi care însoţeşte mesajul propriu-zis, rostit. În dialogul intercultural discutăm despre patru factori importanţi: ideologia (credinţele, valorile), socializarea (formală, informală), forme de discurs (tipare discursive, comunicarea non-verbală, folosirea corpului, a spaţiului, a timpului) şi sistemul imaginii (tipul de organizare socială, relaţii interioare/exterioare grupului).

Nu doar o exprimare sărăcăcioasă îngreunează înţelegerea unui mesaj, ci şi sau mai ales diferenţele în tiparul discursiv. Limba este ambiguă – la nivelul cuvântului şi la nivelul convenţiei sociale şi a celei private asupra cuvântului. Timpii în comunicare sunt importanţi – pe de o parte, timpul pentru a găsi cuvintele potrivite şi, pe de altă parte, timpul pentru a prelua discuţia, cel interactiv. Pauzele lungi sunt asociate cu strategia de independenţă.

Copiii imigranţi născuţi în altă ţară şi veniţi în România au două identităţi, e destul de dificil să se adapteze rapid cerinţelor şi schimbărilor legate de bibliotecă, trebuie să înveţe o limbă străină şi să înveţe cum să-şi caute documentele în cazul în care vin neînsoţiţi. Acesta e primul pas spre socializare. Al doilea pas are loc în momentul în care copilul merge la şcoală şi interacţionează cu ceilalţi copii. Este mult mai uşor pentru copiii născuţi în România deoarece prind mai repede limba şi deja vorbim de integrare în altă cultură.

Bibliotecarii şi utilizatorii imigranţi, minorităţile sunt deopotrivă transmiţători şi receptori de informaţie mai ales într-un mediu propice socializării şi integrării cum este biblioteca.

gabi.jpg

 

Un răspuns

  1. foarte bun, dupa parerea mea, postul tau, gabriela. eu sunt uimit/ingrijorat ca nu am intalnit, de ex., programe in bibliotecile romanesti, daca nu ar fi fost cumva cazul sa existe biblioteci intregi care sa se adreseze cetatenilor români de etnie romă. forta bibliotecilor de a crea o lume mai buna, atat de mult declamata, este, cred, in practica ignorata.

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: