Dileme vechi şi noi cu privire la mass-media românească

Întrucât amicul Pruteanu e ocupat cu instalarea în ţări mai calde (aşteptăm veşti!) şi blogul a început să lâncezească, o să încerc să-l dezmorţesc puţin recomandându-vă articolul lui Cezar-Paul Bădescu din numărul de săptămâna trecută al Dilemei vechi, „Accidentul din viaţa ta”, în care este comentat un raport dat recent publicităţii de Agenţia de Monitorizare a Presei. Cuvintele Nicoletei Fotiade, coordonatoarea proiectului, mi se pare că descriu foarte bine starea de fapt: „Uneori, mesajul ştirii este distorsionat prin exagerări obţinute cu ajutorul tehnicilor cinematografice sau prin omisiunea substanţei unui eveniment şi potenţarea laturii de fapt divers. [de câte ori n-am văzut asta în ştiri în centrul cărora ar fi trebuit să fie evenimente culturale, dar care erau deturnate spre mici detalii cu potenţial senzaţionalist! – n.m.] […] Un lucru este sigur. Dreptul cetăţenilor la informare este încălcat. […] Vampirismul emoţional pare să devină o practică tot mai întîlnită în televiziunea contemporană. Se construieşte o buclă atemporală şi aspaţială în care contează doar sentimentele de moment pe care ştirile le pot stîrni. Practic, telespectatorul-martor nu mai trebuie să evalueze sau să ia decizii. Trebuie doar să simtă. Accidentele, morţile violente sau incendiile sînt prezentate publicului sub umbrela generoasă a doi termeni de referinţă: tragedia şi fatalitatea” (sublinierile îmi aparţin).

Altfel, din numărul 172 al Dilemei vechi semnalez şi dosarul tematic dedicat „Generaţiei iPod”.

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: