Notiţe în marginea conferinţei ABR

Pierdut, iremediabil, răbdarea, ascultând, în plenul conferinţei, bruioane de baze de date şi articole ştiinţifice, tehnice şi culturale. Înţeleg că firmele cu respectivele baze au sponsorizat evenimentul, da’ în plen? Şi chiar nu se poate face un spici de doamne-ajută centrat pe conţinut? Costume elegante, super laptop-uri, prezentări pastelate PP, expresii căutate, gesturi studiate, toate compun o manieră tehnicistă şi obraznică (deja regulă) de a arunca praf în ochi. Nu-i vorbă că nu doar reprezentanţii firmelor rezonează pe această frecvenţă.Reţinut avantajul esenţial al proiectului “Global Libraries in Romania” (administrat de IREX), pentru bibliotecile neimplicate: vor fi informate despre desfăşurarea programului.Milă mare de oaspeţii din străinătate, stingheri pe holuri şi prin săli. Compătimit, cu anticipare, şi pe şefii organizaţiei noastre care vor participa la conferinţe similare în Stockholm, Geneva, Praga sau (poate) Paris.Demnă de interes ideea dlui profesor Stoica, după care ocupaţia de bibliotecar nu trebuie să anihileze variatele profesii din spatele ei; biblioteca şi disciplinele aferente ar avea de câştigat din efortul bibliotecarilor de nu pierde contactul cu specializările lor anterioare.Mers exact la suflet caracterizarea făcută de dra Anca Râpeanu unui coleg: “prieten preţios”.Inexplicabil de urât plafonul aulei universităţii braşovene care a găzduit conferinţa: un ansamblu ilogic de haşuri metalice şi ochiuri de plexiglas în nuanţe de gri.Aşteptat în zadar o comunicare care să justifice titulatura conferinţei: „Statutul profesiei de bibliotecar în România”.Făcut cunoştinţă cu un om aparte: dl Dan Matei.

Anunțuri

10 răspunsuri

  1. În sfârşit! Tot trăgeam cu coada ochiului la blog, aşteptându-ţi reacţia (o scrie? n-o scrie?), cunoscute fiindu-mi de pe Biblos intervenţiile-ţi „picante” (ca să nu zic „acide”…)
    Cred că ai admirat destul tavanul, dacă ai remarcat geometria plafonului :-). Ca unul implicat direct în organizarea acestei conferinţe (Mariane, unde esti?! anul trecut n-am prea ştiut ce-i aia Conferinţă Naţională, anul ăsta am simţit din plin!) , pot să te asigur (măcar) de un lucru: participanţii străini se pot plânge de orice, numai de lipsă de atenţie nu. Au fost preluaţi de la aeroport şi conduşi la gară (şi invers), au avut traducători alocaţi (chiar şi la masa festivă), li s-a organizat program „extraconferinţă”… În al doilea rând, am fost şi eu prin neagra străinătate şi te asigur că nimeni nu te ţine de mână – eşti adult, vaccinat şi se presupune că eşti în stare să te descurci. Aşa că n-avem a ne teme de eventuale „represalii”…
    În rest… ce pot să-ţi spun? Nu sunt genul care se îmbată cu apă rece, dar pornesc de la principiul că trebuie să faci cât mai mult şi cât mai bine în condiţiile date. Asta nu înseamnă nici că trebuie să te mulţumeşti cu puţin, dar nici că trebuie să disperi. Pentru mulţi, ABIR-ul (ABR-ul „pe vechi”) a însemnat după 1990 singura legătură cu breasla căreia îi aparţin – pentru unii mai superficială, mai formală, pentru alţii mai profundă, dar oricum un liant. Şi eu simt că a sosit momentul să trecem într-o altă etapă, să depăşim formele care de multe ori copleşesc fondul (vezi problema cu tema conferinţei), dar pentru asta e nevoie de implicarea mai multor capete luminate, care să-şi dedice mai mult timp asociaţiei. Ştii care e visul meu secret? Să pot într-o zi să mă ocup doar de ABR… pentru că sunt atât de multe de făcut!

  2. Salutare,

    eu sunt deocamdata studenta in bibliologie si sunt in State acum dar ma bucur ca existati si va mai si enervati:)

    Vroiam doar sa adaug un link catre proiectele domnului Dan Matei (sper ca vorbim despre acelasi om deosebit…daca nu, nu strica sa stim mai multi oameni valorosi:). Este vorba de Institutul de Memorie Culturala cIMec cu multele lui collectii, inclusiv de carte. http://www.cimec.ro/a_carte.htm
    Numai bine!

  3. Suntem foarte simpatici cand ne enervam 🙂 Da, este vorba de acelasi domn Dan Matei.

  4. ionel are, ce-i drept, o anumita cruzime in comentarii si uneori rasuceste stiletul criticii in rana victimelor. nu fara reusite efecte stilistice. va dati seama insa ce valoare are sa te laude ionel alexe?
    si eu votez pentru d-ul dan matei. sa spun si de ce: pentru ca in perioada in care nu prea se vorbea de retele sociale, folksonomie, library thing, implicarea utilizatorilor, catalog optimizat dansul a prezentat proiectul unui catalog colectiv care includea toate acestea; pentru ca este unul dintre cei mai orientati in ceea ce priveste softurile de tratare specializata a informatiilor bibliografice, iar in romania sunt putini acestia; pentru farmecul oratoric, toleranta in opinii si tineretea in gandire, comportament si chiar in aspect.

  5. Robert, dacă n-aş fi crezut că întîlnirea e o chestie importantă nu m-aş fi deplasat la faţa locului, sau dacă, prin absurd, aş fi făcut-o, aş fi luat nonşalant drum de capă. În plus, ca unul care consumă 10-12 zile, 150-200 de minute pe mobil, cafele cu duiumul, nervi cu toptamul, bani cu grămada pentru a organiza ziua de naştere a băieţelului lui, îi pizmuiesc şi-i apreciez pe cei ce pot orândui un astfel de eveniment.
    Dinspre partea invitaţilor, trebuie să spun foarte franc că n-am prea pătruns motivaţia prezenţei lor. N-au avut comunicări ci doar cuvinte de salut, ca la congresele partidelor. Sigur că, se va spune, invitaţii erau deschişi la orice contacte şi că, de fapt, „discuţiile din antreu sunt cel puţin la fel de importante ca discuţiile formale”. Însă eu nu am sesizat aşa ceva, de-asta vorbesc de milă. Şi mai spun că invitaţia e un dar şi ca orice dar se cere răsplătită. Cum? Cu invitaţii exprese la conferinţele asociaţiilor pe care onor musafirii le conduc. Invitaţii pentru cine? Greşesc dacă răspund că pentru şefii ABR? Nu prea cred.

  6. Lucrez de vreo 11 ani pentru asociaţia asta. În toată această perioadă, niciun preşedinte de asociaţie de bibliotecari din străinătate nu a călcat la conferinţa noastră (m-aş putea hazarda să extind această afirmaţie şi asupra conferinţelor celorlalte asociaţii, dar poate greşesc – ştiu ca asociaţia de la Metropolitana, ABIDOR, a stabilit de câţiva ani nişte contacte solide cu ADBS). Realitatea nu poate fi contestată: suntem izolaţi şi ne complacem în luptele noastre fratricide, în vreme ce ţări cu biblioteci mai amărâte ca ale noastre sunt membre IFLA, sunt reprezentate în tot felul de organisme de profil, participă la proiecte internaţionale etc. Ca să stabileşti contacte şi să ieşi din ogradă, lumea trebuie să te cunoască la tine acasă, pentru că dacă ne bazăm pe ce află străinii din presă despre noi… (preşedintele ABF chiar a mărturisit la un moment dat că a venit cu oarecare frică în România). Acesta a şi fost scopul invitaţiei tranmise – să facem primul pas spre cunoaştere reciprocă. Iar cuvinte de salut nu se transmit numai la congresele partidelor.
    În ceea ce priveşte „motivul ascuns” pe care eşti aproape convins că l-ai descoperit… poate că ar trebui să ne cunoşti mai bine înainte să faci asemenea presupuneri.

  7. Da’ de ce te superi, dragă Robert, e o chestie amicală. Poate greşesc, nu zic nu, oricum întreg mesajul meu e impregnat de incertitudine ca amandina de sirop. Ceea ce afirm e, cum bine spui, o presupunere nu o convingere. Şi, la urma urmei, nu-i nimic blamabil în a face astfel de vizite. Dar, de ce să nu testăm chiar şi această ipoteză, fără să ne ofuscăm. Câte dintre asociaţiile străine reprezentate la Braşov trimit ABR-ului (în decursul unui an, începând de azi) invitaţii la conferinţele lor, câte dintre acestea sunt onorate şi de către cine? Buuun.

  8. Subscriu opiniei colegului Alexe vis-a-vis de oaspetii straini. In ciuda atentiei pe care organizatorii le-au acordat-o (si care era poate uneori inhibanta?), nu s-a produs un dialog profesional satisfacator. Cred ca ar fi fost mai interesant daca li s-ar fi propus participarea activa la sectiuni si diviziuni.
    In alta ordine de idei, daca lucrurile nu au fost multumitoare la desfasurarea lucrarilor la unele sectiuni, evident, nu este vina organizatorilor. Problemele noastre curente(cronice?) de comunicare si interrelationare au iesit in evidenta si cu acest prilej.
    Am constat un anume dezechilibru in interesul fata de problematica pe sectiuni, unele din ele avand foarte putini participanti („aripa” traditionala a meseriei a cedat?).
    Personal, desi am participat ca simplu observator, m-am simtit bine integrata profesiei, iar in calitate de coordonator de evenimente apreciez efortul impovarator al organizatorilor. Ma intreb daca nu ar fi bine ca ABR-ul sa infiinteze si o sectiune de PR. Statutul si imaginea bibliotecarului ar avea nevoie.

  9. Urmariti Conferinta prin „ochiul” nostru: http://www.bvau.ro/

  10. Draga Ionel,
    ma obligi sa te citez: „Şi mai spun că invitaţia e un dar şi ca orice dar se cere răsplătită. Cum? Cu invitaţii exprese la conferinţele asociaţiilor pe care onor musafirii le conduc. Invitaţii pentru cine? Greşesc dacă răspund că pentru şefii ABR? Nu prea cred.” [subl. mea]. Intr-adevar, acel „prea” din propozitia finala da masura incertitudinii: face cat un litru de sirop turnat peste amandina. Totusi, polisemia are si ea limitele ei, nu crezi?
    Cateva link-uri utile: in raportul din 2007 al presedintelui ABR se gasesc informatii despre cine si unde a plecat in strainatate pe banii ABR. Pentru rapoartele din anii anteriori, a se vedea link-urile de pe pagina http://www.abr.org.ro/abir/conferinta.html
    Este ultima mea interventie pe aceasta tema.

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: