Inhibitii

Parerea mea este si a fost mereu ca regulile din biblioteca trebuie interpretate intotdeauna in favoarea utilizatorului, sacrificand daca e nevoie regula pentru a satisface un interes de lectura si nu invers. Am asistat de mai multe ori decat se poate crede la situatii in care bibliotecarii aparau regulile restrictive din biblioteca in fata utilizatorilor cu atata inversunare de parca ar fi fost vorba de reguli sacre. Daca un utilizator forteaza, contesta sau incalca o regula in biblioteca trebuie sa ne gandim in primul rand daca nu cumva e o problema cu acea regula, nu cu utilizatorul. Unele reguli cred ca au devenit inhibitii profesionale:

– internetul gratuit (uneori chiar cu plata) care poate fi accesat in biblioteca nu permite utilizarea messengerului in virtutea unei viziuni biblioteconomice preponderent documentare asupra netului. Dar nu e chiar asa pentru ca eu folosesc si messengerul ca sa aflu lucruri noi despre ceea ce studiez: intreb un prieten specialist sau corespondez cu serviciul de referinte prin messenger de la Galati.

– majoritatea bibliotecarilor nu poate avea acces la configurarea propriului calculator de la birou pentru a nu produce unele daune informatice, deci in ochii serviciului de informatizare al bibliotecii ceilalti bibliotecari sunt iresponsabili (daca cineva este asa, sa fie descoperit si penalizat, dar nu sa fie penalizata preventiv toata lumea, iar daca cineva face greseli din ignoranta, atunci se necesita unele cursuri de formare in informatica pentru angajati)

– catalogul bibliotecii nu poate fi completat de utilizatori, poate fi doar consultat, cand este clar ca sunt utilizatori care au lucruri mult mai interesante si mai profesioniste de spus despre cartile din catalog decat majoritatea bibliotecarilor

Mai stiti si altele?

4 Răspunsuri

  1. Bine zis: „Daca un utilizator forteaza, contesta sau incalca o regula in biblioteca trebuie sa ne gandim in primul rand daca nu cumva e o problema cu acea regula, nu cu utilizatorul”. Sigur, depinde ce regulă contestă (după cum ştii, se întâmplă ca unii să le conteste chiar pe cele elementare, precum interdicţia de a sublinia pe carte…), dar flexibilitatea nu ne-a prisosit niciodată, de aici şi imaginea bibliotecii ca spaţiu al interdicţiei, întâlnită deseori în literatură şi film.
    Ceea ce numeşti „inhibiţii profesionale” ţine de multe ori de oameni şi nu de reguli care funcţionează pretutindeni. Unele sunt pur şi simplu interdicţii absurde, care ţin de patologie.
    În privinţa completării catalogului de către utilizatori, am rezervele mele…

  2. da, de acord, tine de oameni. chiar si atunci cand exista reguli nepotrivite sau exagerate, bibliotecarul si cititorul le pot negocia sau ignora tacit.
    in legatura cu acel doctorand care isi apara dreptul de a sublinia pe carti pe forumul BCUB, mi-a parut rau multa vreme dupa aceea ca am scris acolo. cred ca am gresit atunci. adica bibliotecarul trebuie sa dea dovada de tact si de control emotional cand interactioneaza deoarece reprezinta o institutie, nu doar pe sine.
    cat priveste interventiile in catalog, asa imi spunea si noua colaboratoare de pe blog care face scoala in America, Claudia Serbanuta,care mi-a fost prezentata de Adina, ca i se pare prea mult ca sa scrie cititorii in catalog. dar totusi se discuta despre asta si eu unul nu vad care e problema. evident ca nu vor scrie peste bibliotecari, dar pot avea campuri de comentarii ale cititorilor sau un camp unde pot adauga unele cuvinte cheie, sau isi pot face o selectie de carti si sa aiba o o sectiune de documente preferate. In ceea ce priveste comentariile exista un experiment, Lamson Library are pe langa un catalog clasic, cu inregistrari intangibile, si o varianta experimentala de WPopac, un catalog dezvoltat pe o platforma WordPress: http://www.plymouth.edu/library/

  3. Eu am o veche dilema ( :)) ) in ceea ce priveste internetul (cu plata in cazul care ma preocupa), accesat intr-o biblioteca care nu permite utilizarea aplicatiilor de tip instant messaging. In momentul in care percep o taxa (fie si simbolica) pentru un serviciu, mai am vreo acoperire pentru a restrictiona accesul la continut sau servicii web care nu implica niciun cost suplimentar pentru institutie?
    vestitul meebo intra in aceasta oala, fiind web-based, fara necesitati de instalare, etc etc etc, si pe care eu il folosesc pentru a comunica cu amici si colegi, in scopuri personale si profesionale, si care permite si transfer de fisiere, mai nou!!)

  4. Sunt cu totul de acord cu Marian în privinta inhibitiilor manifestate în bibliotecile noastre. Internetul presupune interactiune, drept care, lasa-i pe bibliotecari si pe utilizatori sa comunice! Una dintre fatetele serviciilor de referinte prin e-mail este aceea a comunicarii directe prin messenger. Daca la Galati exista acest serviciu si nu a daunat cu nimic bibliotecii, inseamna ca se poate. Nu trebuie sa plecam de la premisa ca bibliotecarul si utilizatorul abia asteapta sa abuzeze de serviciile gratuite ale WWW.
    Configurarea propriului calculator, pentru cine o poate face în cunostinta de cauza, e o pretentie mult prea mare. Ce te faci insa cu situatii in care azi folosesti o aplicatie disponibila, iar maine te pomenesti ca nu mai ai acces la ea? Sau cum se face ca auzi langa tine comentarii despre lucruri pe care le-ai scris in e-mail unui coleg sau unei colege din alta institutie sau tara? Cum se explica faptul ca documente scrise de tine, în propriul tau calculator de la birou, apar dupa un timp scrise de S (care nu e initiala numelui tau). Pana unde se intind si care sunt atributiile si responsabilitatile celor de la Dept. Info?

    Despre completarea informatiilor bibliografice din catalog de catre utilizatori trebuie discutat cu tact. In viitorul apropiat sunt sigura ca acest lucru nu va mai fi egal cu fluieratul in biserica. In conceptul de Library 2.0 intra si posibilitatea de a permite utilizatorului sa adauge recenzii, comentarii, recomandari etc. într-un câmp destinat acestora. La recenta Conferinta ELAG de la Bucuresti s-a discutat despre aceasta perspectiva.

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: