Cât şi unde mai citesc românii?

Centrul de Sociologie Urbana si Regionala (CURS) a realizat recent studiul „Influenta media asupra comportamentului electoral”. Acesta contine si date referitoare la obiceiurile de lectura ale romanilor.

Rezultatele arata ca: 52% dintre respondenţi nu citesc niciodata carti, in timp ce 28% – citesc rar, 9% – sub o ora zilnic, 5% – una-doua ore zilnic, 1 % – peste 4 ore in fiecare zi.

In ceea ce priveşte locul in care citesc, 85% dintre respondenti au spus ca fac acest lucru acasa.

Cercetarea s-a desfasurat pe un esantion de 2.000 de subiecti, cu varste peste 18 ani, in perioada 1-25 septembrie. Esantionul a fost stratificat in conformitate cu structura populatiei pe mediu de rezidenta urban-rural si opt regiuni geografice. Instrumentul de cercetare folosit a fost chestionarul.

11 Răspunsuri

  1. Sincer, mă temeam că e mai rău. Tot e bine dacă 15% citesc cărţi în fiecare zi. Din acelaşi raport care se găseşte la:
    http://cna.ro/cercetari/sondaje/Raport%20Romana.pdf
    reiese ca 18% din populatie foloseşte zilnic Internetul.
    Numărul de minute alocate, în medie, zilnic, de către cei care consumă produsul cultural sunt:
    * 37 citit carţi
    * 50 citit ziare
    * 109 Internet(s.a.).

    La întrebarea „Unde citiţi?” există opţiunea de răspuns „În baruri/terase” dar nu există opţiunea „la bibliotecă”!

    De fapt am dat un Search în document şi nu am găsit niciodată pomenit cuvântul bibliotecă. Nu cred că asta înseamnă că nimeni nu citeşte sau nu merge la bibliotecă în timpul liber. Înseamnă doar că celor chestionaţi nici măcar nu li s-a dat opţiunea aceasta când au răspuns. Dacă exista această opţiune poate că cercetătorii ar fi putut afla de pensionarii care umplu sălile bibliotecilor când vin zilnic să citească presa…

    E trist dar bibliotecile în România fac în foarte mică măsură parte din viaţa de zi cu zi a oamenilor. Bine măcar că oamenii mai citesc pe la casele lor…

  2. Multumiri pentru informatii si adresa, au venit intr-un moment foarte potrivit.

    Raportat la tema studiului, imi pare bine ca nu a fost mentionat cuvantul biblioteca, este semnificativ, chiar daca e ciudat sa nu vorbesti despre biblioteci atunci cand atingi problema cartilor.

    Utilizatorii bibliotecilor se regasesc, probabil, ca parte infima din cei 2% care citesc carti si ziare altundeva, 4% care apeleaza la Internet altundeva si 18% care imprumuta ziare si carti de la altcineva.

    Intrebarea despre carti este puternic contaminata de context. Subiectii sunt trimisi cu gandul la lectura ca divertisment si raspund in consecinta. In aceasta situatie, se poate spune ca „52% nu practica lectura ca divertisment in timpul liber” si nu inspaimantatorul „52% nu citesc niciodata carti”, ceea ce e cu totul altceva.

    Pe mine m-au speriat cei 28% care „nu asculta muzica niciodata”. Nu cred. Nu pot fi toti surzi.

  3. …Pana la urma un studiu ramane doar un studiu. Nu exista “context perfect”. Mentionarea studiului a fost facuta doar pentru a nota incadrarea lui in tendinta generala.

    Lectura cartilor in format traditional pierde constant din “audienta”. Nu putem nega acest fapt. Iar lamentarile sunt inutile.

    Imi pare rau ca nu am la indemana studii oficiale mai noi realizate prin alte tari. Singurul link pe care pot sa vi-l ofer spre consultare este http://www.insee.fr/fr/ffc/docs_ffc/IRSOC026.pdf .
    La pagina 14 se gaseste si confirmarea tendintei mai sus mentionate.

    Am gasit chiar amuzanta aceasta parte de comentariu: „Subiectii sunt trimisi cu gandul la lectura ca divertisment si raspund in consecinta”. Studiile de genul asta au in vedere doar lectura de placere. Eu una nu cred ca as vrea sa aflu rezultatele unui studiu care include intrebarea: Ce surse folositi pentru a va informa? – carti, ziare si reviste, internet, televiziune, radio.

  4. @Ioana
    Ai spus ca „Raportat la tema studiului, imi pare bine ca nu a fost mentionat cuvantul biblioteca”. Adica ti se pare normal ca atunci cand e vorba de decizii electorale oamenii sa nu foloseasca deloc bibliotecile? Alegerile ar trebui sa fie expersia cea mai normala a democratiei. Iar alegere presupune (in mod normal)cunoastere. Ce institutie publica, alta decat biblioteca, se ocupa de diseminarea cunostintelor nepartinitor, lipsita de interese ascunse, pur si simplu pentru ca omul trebuie sa fie informat?

    Uite un exemplu de cum gestioneaza biblioteca universitatii de stat din California resursele legate de alegerile din 2008:
    http://www.csuchico.edu/library/gov/election_us.html

    @indubitabila
    De ce nu ai vrea sa afli de unde se informeaza oamenii?

  5. @indubitabila
    Multumesc mult si pentru noua adresa indicata. Imi este de ajutor in momentul de fata. M-am bucurat si de expresia „carti in format traditional” pentru ca ma deranjeaza suprapunerea care se face, de regula, intre „carte” si „codex tiparit”. Tot nazuiesc de ceva timp sa gasesc o definitie buna si incapatoare pentru cuvantul „carte”, singura nu pot si nu vrea nimeni sa ma ajute. Mi-am facut o colectie de definitii din dictionare. Am incercat cumva in materialul postat „O lume fara carti si biblioteci” dar ma tem ca nu am reusit – nici titlul ales nu este prea inspirat si nici nu am cerut ajutor explicit. Poate am mai mult noroc acum. Deci: va rog frumos, daca vreti, sa-mi trimiteti cateva randuri despre ce intelegeti prin „carte”. Incerc sa intocmesc un material pe aceasta tema si sondajul meu cuprinde cititori (pentru putina culoare m-am gandit si la prescolari), bibliotecari (pentru partea de prelucrare, inclusiv) si autori.

    In legatura cu sondajul romanesc m-a deranjat o vaga lipsa de coerenta care mi s-a parut mie ca exista intre ce au intrebat (lectura de placere) si cum au formulat concluzia („nu citesc carti niciodata” suna cam melodramatic).

    Cartea-codex mi se pare in regula sa dispara cu timpul. In istoria cartii a castigat intotdeauna democratia: hartia a inlocuit pergamentul ca era mai accesibila, cartea tiparita a inlocuit cartea manuscrisa din aceleasi motive asa ca…

    Sondajul frantuzesc, privit deocamdata putin pe deasupra, releva ca suntem si noi acolo, intr-o tendinta generala. Mi-a placut intr-un fel cum procentul celor care citesc mult se pastreaza aproape constant, in pofida inaintarii in varsta. Mi se pare incurajator…

  6. @Claudia

    Iti dau perfecta dreptate.

    Poate ca nu am gasit eu forma cea mai adecvata pentru ce am vrut sa spun. Vezi, deja am sentimentul ca sunt pe nisipuri miscatoare si ma tot gandesc cum sa gasesc cuvintele cele mai potrivite. Deci, adevarul. Consider ca sondajele de acest gen sunt utile celor care vor sa cunoasca mai bine caile de influentare a opiniei alegatorilor, mergand pana la manipularea lor. (Se vede cu ochiul liber diferenta fata de sondajul frantuzesc semnalat de indubitabila.) M-am bucurat ca nu figuram pe acolo in sensul ca nu suntem expusi pericolului de a fi luati in calcul ca instrument de manipulare. (Nu uita ca am doar experienta democratiei noastre, originale din cate am inteles.)

    Pentru mine biblioteca este oglinda lumii. Are rolul de a informa. (Am vizitat putin site-ul indicat si recunosc ca m-a impresionat. Suntem foarte departe de a face asa ceva.) Cand vorbim despre influentare unde tragem granita intre influentare si manipulare? Cand achizitionam documente (din fericire?/din nefericire? nu le putem cumpara pe toate) facem o selectie. Unde este granita intre selectie si cenzura? Cine face diferenta intre „cenzura buna” si „cenzura rea”?

    Tot in numele democratiei si al respectarii libertatii de opinie am vorbit si eu, in felul meu. Locuiesc intr-un oras multietnic si multiconfesional a carui mandrie este ca nu a cunoscut, in istoria sa de peste 600 de ani, incidente majore intre locuitori. (Intotdeauna ma laud cu deviza lui medievala, merita spusa ca e superba: „Suprema tarie a orasului e dragostea reciproca a cetatenilor sai”). Cand intru in biblioteca, las la usa convingerile, ideile, prejudecatile personale, sunt bibliotecar fara partinire.

    Democratia are frumusetea dar si primejdiile ei. Ii este greu sa se apare de ceea ce ea lasa sa se nasca in virtutea libertatii. Asta nu inseamna ca nu o consider cea mai buna cale.

    Iarta-ma pentru asa un raspuns „inflacarat” si te rog frumos, daca poti, sa-mi trimiti cateva cuvinte macar despre ce intelegi prin „carte”. Mi-ar fi de mare ajutor. Multumesc anticipat!

    @indubitabila
    Imi dau seama ca partea cu multumirile anticipate lipseste din raspuns. Repar acum, sper ca nu prea tarziu, acest neajuns. Multumesc!

  7. @Claudia S.
    N-am spus ca nu vreau sa aflu “de unde se informeaza oamenii”. Stim deja ca primul loc de cautare nu e cartea.

    Ce vreau, de fapt, sa zic este ca, personal, am ajuns intr-un punct in care nu-mi mai e teama de momentul in care nepotii/ stranepotii ma vor intreba cum arata lumea inainte de Google. MI-E GROAZA de momentul in care nu voi mai fi in stare sa-mi amintesc!

    @ioanadragota
    Deci… Avem o carte „celuloidica”. Cum o definim?
    As spune ceva de genul: un mediu primitiv de stocare a informatiei de tip text si imagine statica, care poate fi accesat doar de un browser uman, are o interfata prietenoasa cu utilizatorul in ceea ce priveste unele functii – scroll, back, forward etc. -, este usor de share-uit…

  8. @indubitabila
    Super! Multumesc frumos! Cred ca asta e sentimentul unui colectionar cand gaseste o piesa inedita.

  9. @indubitabila
    Ma bucur ca suntem mai multi fara aceasta teama. Mie mi se pare totusi important, mai ales pentru cineva care va lucra intr-o biblioteca sa cunoasca exact comportamentul cititorilor cand cauta informatia, ca sa stie cum sa raspunda mai bine. Chiar daca eu cred ca sunt mari sanse ca nepotii nostri sa nu trebuiasca sa deschida o carte „celuloidica” asta nu inseamna ca toate eforturile bibliotecarilor trebuie facute doar in sensul adoptarii cartii digitale si a informatiilor online. Sa nu uitam ca sunt, in anul de gratie 2007, multi bibliotecari in Romania care nu vor sa accepte ca Internetul poate fi de folos in biblioteca…

    @Ioana
    Ce sentimet frumos e sa gasesti oameni care se inflacareaza, la fel ca tine, cand vine vorba de biblioteca:)

    Raspunsul la ce inseamna cartea pentru mine a inceput sa fie infuentat puternic de experienta de aici. Multa vreme am avut sentimentul ca o carte e o enigma pe care individul trebuie singur sa o descifreze. Din momentul in care deschideai cartea era lupta ta personala sa intelegi. Scoala sau biblioteca, sincer vorbind, nu te ajutau mult in acest demers. Intre timp am capatat unele abilitati la descifrat si am inceput sa inteleg potentialul unei carti, diferenta dintre ele, ce inseamna profesionalism al editorilor si asa mai departe.

    Ajunsa la „scoli inalte”, am crezut ca o sa aprofundez importanta cartii dar, spre surprinderea mea si a colegilor mei bibliotecari, la scoala nu se mai vorbeste tare mult de carte. Se vorbeste de informatie, de documente, de lucrare(work). Ni s-a spus clar, din primul curs, ca o biblioteca trebuie in ziua de azi sa detina pentru public carti dar si o colectie multimedia (CD-uri, audiocarti), sa acceseze resurse online, sa ofere diferite servicii iar noi trebuie sa fim pregatiti pentu asta si pentru orice va aduce nou tehnolgia informatiei. A fi bibliotecar bun inseamna sa iti fie usor, ajutat neaparat de modul de catalogare a documentelor, sa oferi cititorului materiale relevante cautarii lui. Iar cautarile pot fi foarte diverse si pot sa nu implice utilizarea informatiilor din cartile clasice.

    Cartea pentru mine e un mijloc si nu un scop in sine. Clasificarea pe subiecte a documentelor, folosind de exemplu sistemul Dewey, mi se pare fascinanta si, pentru un bibliotecar, la fel de importanta ca detinerea cartii in sine.

    Nu stiu daca iti e de folos raspunsul meu sau daca asta cautai…

  10. Da, asta cautam, multumesc frumos! (Si am mai gasit ceva, ceea ce cautam atunci cand m-am gandit ca vreau sa fac parte din ProLibro.)

    Imi plac cartile, imi place si cuvantul „carte” de aceea as vrea sa-i extind intelesul (audio-, e- si ce va mai veni, tot ceea ce implica lectura) si incerc sa ma dumiresc in legatura cu el.

    Si eu vad asa munca bibliotecarului. Ar putea foarte bine sa ni se spuna „salvatori de timp”, pentru ca asta e principala menire a bibliotecarului, sa scuteasca timpul cititorilor. Pentru asta folosim mijloace specifice: catalogare, clasificare, indexare, crearea de baze de date, dezvoltarea abilitatilor de cautare in toate sursele posibile (de la clasice pana la Internet.) etc. E una dintre legile lui Ranganathan!

    In incheiere un citat despre carti, care mi-a placut mult:

    Insa valoarea cartilor mari nu se limiteaza la descrierea emotiilor si oamenilor care seamana cu cei din viata noastra; consta in abilitatea de a le ilustra mult mai bine decat am fi noi in stare s-o facem, sa „punem degetul” pe perceptii pe care le recunoastem ca fiind ale noastre, dar n-ar fi putut fi formulate de noi.

    Alain de Botton. Despre scris (si pastravi) in Despre farmecul lucrurilor plictisitoare. – Bucuresti : Humanitas, 2006, p.92

  11. […] Cat despre lecturiurbane si cititori celebri, cred ca-s doua proiecte frumoase care-au stiut sa se adapteze. Dovada aici. […]

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: