Reading clubs

Exista reţele neinstituţionale prin care cartea circulă şi adună oameni în jurul ei. Un astfel de exemplu este Bookaholics pe care îi găsiţi la http://bookaholics.jubjub.ro/?page_id=2

Oameni cărora le place să citeasca şi să discute despre asta se întâlnesc virtual aici. E îmbucurător acest fapt. Se propun titluri, se alege o carte şi după 3 săptămâni se comentează cartea.

Câţiva chiar spun ca iau cărţile de la bibliotecă, speră ca biblioteca să aibă cartea, ceea ce e foarte bine. În ciuda statisticilor, pentru acei oameni care vor să citească şi sunt interesaţi de alte cărţi în afară de manuale, merită ca bibliotecarii să facă eforturi pentru achiziţionare de carte nouă.

Din păcate însă bibliotecarii nu au o imagine bună nici măcar în ochii iubitorilor de cărţi.Citez de pe site-ul lor :

hiacint
Uite un motiv bun să mă duc pe la bibliotecă,dar decît nesuferitele de bibliotecare… mai bine anticariatul )
puck

[…]Hia, si eu tre’ sa merg la bibliote
ca. tot stau si ma intreb cum au ajuns femeile alea acolo cand se vede ca nu au nici o tangenta cu iubirea de carti.

E trist dar adevărat şi cred că suntem oameni suficient de maturi ca să privim lucrurile în faţă. Bibliotecarul e aşa cum îl percep cititorii nu aşa cum crede el că e sau că ar trebui să fie. Excepţiile care există nu sunt suficiente ca să facă o regulă.

În aceeaşi ordine de idei, a iniţiativelor virtuale în jurul cărţii, Duminică 2 decembrie la ora 15 bookblog.ro organizează a opta ediţie a schimbului de cărţi.

schimbdecarti-bucuresti.jpgschimbdecarti-iasi.jpgschimbdecarti-tgmures.jpgschimbdecarti-timisoara.jpgschimbdecarti-thailanda.jpg

Roxana explică pe site-ul lor ce înseamnă asta:

vine cine vrea, nu conteaza daca ne stim sau nu, o sa ne cunoastem acolo. Aduci una sau mai multe carti, vii unde suntem noi si le asezi pe masa, langa celelalte. Apoi alegi ce vrei sa iei si sa citesti acasa, ne spui, te trecem in tabel si… voila. ) Te asteptam.”

Oare nu ar fi posibil ca astfel de întâlniri, pe viitor, să aibă loc într-o sală a bibliotecii publice? Ar fi interesant de văzut ce titluri o să fie aduse .

14 Răspunsuri

  1. draga Claudia, si noi, bookaholicii, multumim pentru mesaj si vom incerca sa iti raspundem cat de curand.

  2. Mulţumim de promovare!
    Eu am o întîmplare bună cu biblioteca „Asachi”, am fost acolo într-o după-amiază şi-am stat, am citit, am admirat-o pe bibliotecară, o doamnă drăguţă, cu o răbdare nesfîrşită, o voce moale, plăcută.
    Nu ştiu altora cum li se pare, dar eu cred că e o idee proastă să robotizezi bibliotecarul şi să transformi librarul în vînzător de supermarket. În jurul cărţii împrumutate sau cumpărate există o reţea de atitudini şi întîmplări colaterale care au efectul lor. Eu, de exemplu, nu mai ţin minte nici un personaj de-al lui Cehov, dar ştiu cine şi cum mi-a împrumutat cărţile. Şi că nu se găseau la biblioteca municipală.

    Pe de altă parte, cochetez cu ideea bibliotecilor din filmele romantice, unde fiecare se ducea să îşi ia cartea, cocoţat pe o scară, cu deplină lejeritate…

  3. I-am rugat pe bookaholici sa isi povesteasca intamplarile bune sau rele legate de biblioteci ca raspuns la acest mesaj.

    @hiacint
    Si cum ramane cu „nesuferitele de bibliotecare” care te fac sa preferi anticariatul?
    Dar ideea de a avea access liber la raft pentru mare parte din carti iar bibliotecara sa te indrume doar spre raftul unde sa gasesti cartile care te intereseaza cum ti se pare?:)

  4. uite o intamplare mai putin placuta: http://inozza.blogspot.com/2007/11/scrbotecare-cine-lsat-astea-aici-pe-mas.html
    bibliotecarele din ase nu erau asa de rele, dar nici departe nu. era o adevarata aventura sa imprumuti o carte, cu toate formularele de completat, hainele si gentile de lasat la garderoba (poate furai cartile, cine stie), si mai ales atitudinea de ‘tu esti idiot, noi stim tot’. din fericire contactul meu cu biblioteca din ase a fost minim.

    o surpriza placuta a fost cand mi-am uitat portofelul pe una dintre mesele din biblioteca si mi-a fost adus imediat la secretariat de o bibliotecara (care s-a si bucurat cand am aparut sa il recuperez).

    la institutul cervantes au un sistem ceva mai destept, cu cod de bare si fara hartii. nici acolo n-am fost prea des, dar bibliotecara de acolo a fost destul de draguta si mi-a explicat unde gasesc ce vreau.

    din pacate locurile prin care mergeam acum mai multi ani (biblioteca sadoveanu si aia de langa liceu, care am uitat cum se chema) s-au sters din memorie… probabil ca n-am avut nici experiente placute, nici neplacute. ah, ba imi aduc aminte ceva, ca la sadoveanu nu ne-au lasat sa ne uitam prin rafturi. de ce trebuie sa stiu exact ce vreau?! eu si colega mea vroiam sa rasfoim si sa vedem ce ne place…

    imi place ca vrei sa afli de ce au bibliotecarii o imagine proasta… parerea mea este ca foarte multi dintre ei au impresia ca nenorocitii astia de cititori sunt aerieni, nu stiu ce vor, nu stiu sa aiba grija de carti si in general trebuie supravegheati indeaproape sa nu faca vreo tampenie. atitudine care e cel putin jignitoare… si ce ma mai impiedica pe mine sa merg la biblioteca e faptul ca imi aduc aminte de birocratia care exista (ori pentru inscriere, ori pentru ridicat carti, ori pentru amandoua).

  5. @Jen
    Multumesc de link si de parere. S-a auzit pana aici in State de „amabilitatea” bibliotecarelor de la FJSC.

  6. despre biblioteci se pot spune atatea, bune si rele, in acelasi timp. de curand am avut placerea sa intru in bliblioteca noua din rm valcea, o cladire moderna, 3 etaje, oameni amabili care ne-au lasat sa ne vanturam linistiti prin sali. aveau si carti noi, se plangeau ca nu prea mai vine lumea la biblioteca…

    in oraselele mici, fondul de carte este vechi. eu cunosc bibliotecarele si ma lasa sa umblu printre rafturi, insa cand am cerut un anumit volum, mi-au zis ca e in depozit si au ridicat din umeri.

    am apreciat mereu profesionalismul si atmosfera de la british library, loc in care m-as intoarce oricand.

    din pacate, eu cred ca bibliotecile pierd teren in fata librariilor, chiar daca o carte este destul de scumpa. multi prefera sa nu citeasca decat sa isi faca fisa la biblioteca.

  7. Si eu aveam bibliotecare nasoale la Automatica si Calculatoare, in Politehnica. Imi aduc aminte ca imi cumparam cartea decat sa ma duc la ele. Aveam totusi o prietena care se intelegea bine cu bibliotecarele de acolo (1 pachet cafea Jacobs la inceputul sem) si ii pastrau cartile [pe de alta parte le spuneau celorlati ca nu mai sunt]. Nu toate bilbiotecarele din Politehnica sunt la fel, insa. Cand am fost la strans de semnaturi la finalul facultatii am gasit in Polizu pe undeva o bibliotecara care mi-a dat impresia ca e amabila, calda si pasionata de carti (era suparata ca stricase unul nu stiu ce carte), deci se poate. Aici nu interactionez cu bibliotecarii, au un serviciu online de cautat cartea, i-am invatat bug-urile si ma descurc cu el. Am trimis o data pe altcineva sa imi ia o carte pe care o rezervasem eu (am crezut ca nu se prind), dar s-au prins, si desi initial nu au vrut sa-i dea cartea, i-au dat-o „Dar sa nu se mai intample”. Dragut din partea lor, zic.

    Pentru mine biblioteca este fff. importanta, nu am bani sa cumpar atatea carti cate vreau sa citesc, nici loc unde sa le pun! Anticariate sunt aici, dar vand numai romane politiste, de dragoste, fantasy si din ciclul „penguin classics”.

  8. Problema cu comportamentul inadecvat al bibliotecarilor este intr-adevar una grava si endemica in Romania. De obicei, daca vorbesti cu bibliotecarii, cu multi dintre ei, iti vor spune destul de repede ca astazi nu se mai citeste (ceea ce este impotriva evidentei), cititorii de astazi nu stiu ce si cum sa citeasca, nu mai respecta cartea, sunt dificili, etc. Adica o externalizare a vinei. Ati vazut vreodata un raport publicat in care sa se spuna: in biblioteca noastra s-a facut o analiza si urmatoarele lucruri nu merg din cauza bibliotecarilor?
    Cititorii au in ochii bibliotecarilor romani o prezumtie de vinovatie si de incultura. Si asta nu e bine.
    Se intampla prea des lucruri inacceptabile si despre unul am relatat chiar eu. Era vorba despre o bibliotecara care a trimis acasa aproape plangand o fetita care tocmai terminase liceul si care venise sa citeasca la o biblioteca universitara, dar … nu avea voie!!!
    Imi amintesc de asemenea ca primul contact cu biblioteca a fost atunci cand am intrat in scoala primara la biblioteca scolii iar bibliotecara (care era si profesoara de romana) mi-a tras o palma pentru ca am uitat sa spun buna ziua la intrare. Iar mai tarziu, directorul Bibliotecii Academiei Romane, d-ul Gabriel Strempel mi-a refuzat o prelungire a permisului de acces la Biblioteca Academiei in timp ce faceam lucrarea de master pe motiv ca „Biblioteca Academiei e o biblioteca de cercetare, nu una publica”. Aceasta dupa ce ii explicasem in audienta ca lucrarea Alexandrinei Cantacuzino pe care eu imi faceam masterul se gasea in Bucuresti numai in biblioteca pe care o conducea cu un insucces ajuns celebru.
    Agresarea cititorului prin „punerea lui la respect”, superioritatea culturala nejustificata arogata de bibliotecari, incompetenta artagoasa au devenit aproape o cultura profesionala. Mi-ar placea sa demonstreze cineva ca exagerez.

  9. Si eu am avut experiente neplacute cu bibliotecari, si totusi uite unde-am ajuns sa lucrez🙂
    Problema nu e de a da exemple sau contraexemple. Oare exemplele negative date aici ar putea fi anulate de niste povestiri – la fel de reale – cu bibliotecari care isi inteleg menirea si stiu sa-si faca meseria cum trebuie? Cu siguranta ca nu. Problema e de fond si nu inseamna mare filosofie: cand esti un bibliotecar care lucreaza cu publicul, trebuie sa vrei sa ajuti. Esti acolo in primul rand ca sa ajuti, nu ca sa pui la punct, nu ca sa „vanezi” posibilele abateri de la regulament, ci ca sa empatizezi cu nevoia de carte si de informatie a celui din fata ta si sa faci tot ce poti ca sa si-o satisfaca. Decat mii de lucruri inutile, scolile de biblioteconomie mai bine ar baga asta in capul studentilor lor. Plus notiuni de psihologie, care sa-i ajute sa reactioneze adecvat in conditii de stress, in situatii tensionate (de care, slava Domnului, au parte zi de zi in relatia cu publicul).
    Nu oricine e facut sa lucreze cu publicul, dar, din pacate, realitatea din Romania nu permite inlocuirea rapida a celor care nu fac fata cu altii mai potriviti, pentru ca baza de selectie e redusa.
    Apropo de exemplele date, cred ca posibilitatea pe care Internetul o ofera acum bibliotecilor, de a avea un feedback rapid din partea utilizatorilor, trebuie valorificata mai bine. In ceea ce ma priveste, asa voi incerca sa fac.

  10. M-am gandit si eu de multe ori, asistand la miscarile de personal de dupa 1989, ce trebuie pentru a fi un bibliotecar bun si am ajuns la o concluzie asemanatoare: o deschidere culturala adecvata si o dorinta autentica de a fi de folos (formata pe cunoasterea, din experienta personala, a nevoii, disperate daca se poate, de carte/informatie).

    Am mai remarcat, de-a lungul timpului, o legatura direct proportionala intre cunoasterea fondului de carte detinut/stapanirea mijloacelor de informare si politetea si amabilitatea bibliotecarului.

    De ce imaginea atat de proasta (nu imaginea ci realitatea)? Unele cauze sunt legate de recrutarea personalului. Nu am cunoscut prea multi bibliotecari care chiar asta au dorit sa fie. De multe ori mi s-a parut ca e vorba de „in lipsa de altceva mai bun” sau de cautarea unui loc vazut ca fiind confortabil si sigur (pentru doamne, un sot care castiga rezonabil e stimulator in alegere).

    O alta cauza care mi se pare ca genereaza aceasta situatie este modul de apreciere si constatare a performantei profesionale. Orice este considerat performanta profesionala in biblioteca, mai putin performanta profesionala reala care se consuma in intimitatea dialogului bibliotecar-cititor/utilizator. Cine o observă si cine este capabil sa o evalueze?

    Oamenii, de regula, actioneaza corespunzator atunci cand sunt motivati (in afara de pasionatii care asa sunt ei construiti si nu stiu, nu vor, nu pot sa fie altfel). Cu alte cuvinte, intre „n-avem”, „mergeti acolo la raft” si „in prefata lucrarii cutare exista ceva ce va poate fi de folos” (ca sa dau un exemplu) aparent tot bibliotecar se cheama ca esti. Ai acelasi salariu si nu exista, de multe ori, nici o diferenta in felul in care esti perceput, ba chiar s-ar putea sa iti dauneze sa „te gasesti mai destept”. Diferenta exista totusi, esti mai cautat de cititori, esti mai multumit dar si mai obosit si stresat.

    Cine frecventeaza Biblos poate isi aduce aminte ca s-a incins odata acolo o discutie pe teme similare. Discutia s-a incheiat brusc cand o doamna bibliotecara s-a exprimat in termeni pe care nu-mi permit sa ii reproduc, la adresa cititorilor. M-am simtit atat de penibil! S-a lasat o „tacere” apasatoare, as fi vrut sa scriu cateva cuvinte dar nu am reusit. Repar acum, cu intarziere, acest lucru:
    „Eu imi iubesc cititorii. Cititorii mei sunt niste oameni foarte draguti, amabili si cultivati si mi-au fost de cel mai mare ajutor in ceea ce am invatat despre biblioteca.”
    Stiu ca aici, la Colectii speciale, am un loc de munca privilegiat. Insa indiferent unde si indiferent cum sunt cititorii, este evident ca bibliotecarii exista doar pentru ca, si atata timp cat, exista cititori.

  11. Exemplele bune sau rele nu fac altceva decât să pună în dicuţie una din marile problemele ale bibliotecilor din România: imaginea lor. Mulţi probabil că vor spune ca sunt alte probleme mult mai mari dar eu sunt de părere că multe din problemele actuale ale bibliotecilor ar fi putut fi deja rezolvate dacă bibliotecarii şi meseria lor aveau o imagine bună, un capital social.

    Bibliotecile au avut mereu impresia că deţinând informaţie (multă vreme erau singurele care o aveau)sunt suficient de puternice, că lumea are nevoie de ele. De aceea bibliotecarii nu s-au sinchisit de utilizatori, de părerile lor. Aceasă atitudine se întorce acum împotriva lor. Utilizatorii de atunci, printre care şi oameni care au putere de decizie şi care ar fi putut fi îndrăgostiţi de bibliotecă (nu doar de cărţi) nu consideră biblioteca o prioritate. De fapt mulţi nu îi văd nici măcar necesitatea. Utilizatorii care ar fi crescut cu drag de bibliotecă ar fi reacţionat la închiderea bibliotecilor, la nerespectarea legii, ar cere insistent modernizarea ei.

    Acum ne aflăm în situaţia în care singurii care lupta pentru bibliotecile din România sunt câţiva bibliotecari(nici măcar nu toţi).

    Şi atunci ce putem face?

    Se poate să continuăm aşa, să îi lăsăm pe cei care luptă pentru biblioteci să lupte în continuare de unii singuri. Iar pe bibliotecarii care continuă să alunge publicul cu amabilitatea lor să ne facem că nu îi vedem.

    Se mai poate ca bibliotecarii care ar vrea să lupte să renunţe şi eventual să îşi găsească o slujbă mai bine plătită dar cu mai puţin stres si nervi. Şi atunci vai de noi.

    Sau se mai poate ca bibliotecarii cărora le pasă să se facă auziţi. E singura lor şansă. Şi a noastră. De fapt e ultima şansă pentru bibliotecile din Romania. Nimeni nu o să vină să întrebe ce ne doare. Nu-i aşa că aveţi nevoie de o şcoală de bibliologie modernă? Nu-i aşa că aveţi nevoie de pregătire profesională permanentă? Nu-i aşa că aţi vrea ca să aveţi sedii în zone centrale cu tot cu titlu de proprietate?

    Fundaţia Gates a venit să întrebe dacă nu vreţi calculatoare cu acces la Internet dar asta nu o să ne rezolve problemele. Ajutorul lor va fi de scurtă durată şi s-a mai auzit de proiecte puternic finanţate care să nu aducă schimbări.

    Haideţi să nu mai lăsăm „tăcerea apăsătoare” să se lase peste aceste subiecte dureroase.

  12. Fiind trecuta prin tot felul de biblioteci, atat ca si angajat, cat si ca si cititor-imi place „sa cutreier”bibliotecile si in timpul liber, cred ca ceea ce conteaza la un bibliotecar este atitudinea binevoitoare si dorinta de a-si face treaba cat mai bine si mai profesionist. Imi place meseria mea si ea poate fi considerata o meserie pasionanta daca e facuta din toata inima.
    „Tacerile apasatoare” nu folosesec nimanui si nu le vad rostul in biblioteca. Intotdeauna am apreciat bibliotecarii vizionari si implicati in schimbarea mentalitatii despre noi si in imbunatatirea serviciilor oferite utilizatorilor.
    Pentru ca fiecare a amintit mai sus despre experientele din biblioteca, as mentiona aici cele doua biblioteci care m-au format si mi-au lasat o impresie deosebita:
    Mediateca Centrului Cultural Francez din Cluj unde m-am ascuns cu placere atatia ani, savurand un CD bun sau o carte de calitate si Biblioteca Judeteana „Octavian Goga”Cluj pe care am frecventat-o in doua ipostaze diferite: ca si cititor si, apoi, ca bibliotecar.
    Salutari din Bruxelles, dintr-o biblioteca europeana,
    Monica
    An nou fericit, bogat in sanatate, succese si proiecte interesante in biblioteca!

  13. Multumim de urări. Un an bun îţi urăm şi ţie. Şi când ai timp sa ne spui mai multe despre biblioteca europeană de unde ne saluţi.

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: