Bibliotecă la sat

În Dilema Veche numărul 204 Iaromira Popovici prezintă satul Mihai Viteazu din judeţul Cluj. Mi s-a părut frumoasă descrierea activităţilor ce au loc la biblioteca comunală:

„În şcoala „Mihai Vodă“, căci aşa se numeşte, întîlnim proiecte peste care nu am dat în şcoli de prestigiu din Capitală: de pildă, există un opţional, „Prietenii lecturii“, iniţiat de bibliotecara Olga Toader, care îşi propune, pur şi simplu, să-i înveţe pe copii să citească. Bibliotecara este conştientă că anumite deprinderi se formează cînd sînt mici, şi că, dacă-i încurajezi şi-i stimulezi pe elevi, aceştia nu au cum să nu îndrăgească lectura. Pentru a-i îndrepta pe calea literei scrise, există o serie de strategii sau „şmecherii“ pozitive, pe care Olga le aplică cu plăcere şi talent: mai întîi, biblioteca nu mai e locul acela oficial şi sever, cu care ne-am obişnuit cu toţii şi care ne intimidează: au apărut, ca urmare a donaţiilor fundaţiei Emaus, o canapea şi perne, care fac locul confortabil şi prietenos. Evident că un astfel de decor încurajează cititul la faţa locului, în comunitate. Pentru a-i atrage pe copii în acest joc, contează şi conţinutul cărţilor alese: au fost achiziţionate o serie de volume de aventuri, frumos ilustrate, mai scumpe, dar atrăgătoare… De asemenea, pentru a-i motiva în plus pe micii lectori şi a le arăta că ceea ce au citit contează nu numai pentru ei, ci poate deveni subiect de discuţie şi posibilitate de socializare, bibliotecara le dă fişe, organizate ca nişte chestionare, care trebuie completate la sfîrşitul fiecărei cărţi. Printre preferatele copiilor se înscriu Recreaţia mare, Cişmigiu & Co., dar şi Minunata călătorie a lui Nils Holgersson prin Suedia, Marile poveşti ale Europei, Legendele Olimpului… Cişmigiu & Co. se află, de altfel, şi printre favoritele bibliotecarei…”

Această descriere contrastează cu cea făcută altei biblioteci comunale într-un post anterior.  Sprijinul administraţiei locale şi dăruirea bibliotecarului face să existe aceste diferenţe uluitoare . Ideile pe care doamna Olga le aplică în biblioteca ei sunt foarte bune. Mie îmi place în splecial cea cu chestionarul de la sfârşitul cărţii. Ea dovedeşte implicarea bibliotecarului, dincolo de punerea la dispoziţie a cărţii, la înţelegerea ei.

Întrebarea care se pune este cu ce sunt vinovaţi copiii din satul prezentat anterior că biblioteca lor nu le pune la dispoziţie aceleaşi programe…Nu de alta dar părinţii lor plătesc aceleaşi taxe către bugetul local.

Un răspuns

  1. minunat! important este ca mai exista oameni ce pot fi numiti OAMENI. Sa auzim numai de bine!

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: