Casari in bibliotecile de presa

Una dintre cele mai serioase probleme este spatiul de depozitare pentru documentele de biblioteca. Acest spatiu este intotdeauna insuficient, iar daca bibliotecarul mai este si bibliofil, problema devine acuta. Asadar, se pune problema: Ce se pastreaza si ce nu se pastreaza intr-o biblioteca publica?
In ultimii 60 de ani, problema a fost rezolvata in Romania pe cale politica. Tot ceea ce nu convenea liniei politice a zilei, era fie trecut la fondurile secrete, fie pur si simplu era casat si distrus. Asa s-a intimplat la inceputul anilor 1950, cind au fost epurate toate lucrarile care nu reflectau „noile realitati socialiste ale tarii” (de fapt, dominatia sovietica); asa s-a intimplat la inceputul anilor 1970, cind Ceausescu si Consiliul Culturii si Educatiei Socialiste au epurat toate lucrarile „obsedantului deceniu”; asa s-a intimplat si la inceputul anilor ’90, cind intr-un elan „revolutionar”, au fost distruse lucrarile epocii comuniste. Practic, la fiecare 20-25 de ani a existat cite o epurare a bibliotecilor.
Acest lucru a avut si parti bune.si parti rele Daca situatia bibliotecilor detinatoare a fondurilor de carte este remediabila (si chiar se impune o improspatare periodica a fondurilor), nu acelasi lucru se intimpla in cazul bibliotecilor de periodice. Ziarele, revistele sunt efemere: reflecta realitatea unei perioade scurte, dar legate in volum, ocupa un spatiu imens. In aceste biblioteci se pune acut problema: trebuie pastrat totul, sau se poate face o selectie? Si daca se face aceasta selectie, care sunt criteriile care ar trebui sa stea la baza ei? Exista publicatii care, la prima vedere, nu mai pot prezenta nici un interes: dau ca exemple „Automatica.Management.Calculatoare”, publicatie romaneasca din anii ’70-’80 sau „Moda sovietica”, din anii ’50. Pot oricind aparea persoane dornice de a se interesa de istoricul domeniilor respective, si chiar am avut cazuri de acest gen.
Noi nu am gasit inca un raspuns pe deplin satisfacator (digitizarea ar putea fi unul, dar implica niste costuri destul de ridicate, si nu toate persoanele sunt pregatite sa citeasca in mediu electronic). Biblioteca noastra de presa fiinteaza intr-un spatiu absolut nou ( a fost inaugurata in luna mai 2007), cu dezvoltare maxima pe verticala, si o suprafata apreciabila. Credem insa, ca in ritmul actual de crestere a colectiilor, spatiul va deveni insuficient in urmatorii trei-patru ani.  

Un răspuns

  1. Intre a nu gasi nicaieri acel ziar si a-l citi in format electronic cred ca oricine va prefera a doua varianta. Asta sa fie cea mai mare problema. Exista de asemenea posibilitatea de a pastra periodicele pe microfilme. Din cate am inteles s-au dovedit cea mai rezistenta forma de stocare in timp. Plus ca ocupa un spatiu foarte mic.

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: