Bibliotecă umilită de primărie

Citind această ştire despre cum primarul din Şimian a decis sa mute biblioteca din primărie în altă parte, m-a apucat un fel de furie. Dar nu pentru că vrea să mute biblioteca, fie şi undeva la margine, ci pentru că a luat această decizie fără ca măcar bibliotecara să ştie, nu mai spun să o consulte. Marginalizarea nu este fizică, ci socială. Biblioteca nu a fost mutată, ci umilită. Îmi imaginez ca primarul nu numai că nu citea cărţi de la bibliotecă, dar a sfârşit prin a nu mai suporta să le vadă.  Această prepotenţă arbitrară care desconsideră total bibliotecarul m-a făcut nervos.  Citiţi:

„Gabriela Darie [bibliotecara] a fost nemulţumită că a fost chemată din concediu medical ca să mute cărţile în altă clădire. Bibliotecara a avut o ieşire nervoasă când a văzut cărţile adunate în saci.”

Oare ce spun asociaţiile de bibliotecari?

Anunțuri

3 răspunsuri

  1. Inca o data, exemplul oferit este elocvent pentru „eterna si fascinanta Romanie”. As fi curios: citi bibliotecari au iesit in strada in ultimii 17 ani pentru a-si cere drepturile; si citi mineri, citi sudori, citi chimisti, etc.? Imi pare rau sa o repet: noi, care suntem bibliotecari (si ne mindrim cu asta), o facem din pura pasiune: de aceea, primarii (si nu numai din Simian) isi permit sa ne puna pe locul un milion in preocuparile lor…
    In afara subiectului: imi place noul look al blogului; mai modern, dinamic si chiar aerisit.

  2. Probababil că şi acest comportament intră la nerespectarea legii, cea adusă la cunoştinţa celor care ne conduc de către ANBPR prin Apelul lor din Noiembrie.
    http://www.anbpr.org.ro/ecs/2007/1111/apel%20conferinta%20Sibiu.pdf

    În mod normal ar trebui să existe cel puţin două reacţii publice în urma acestei întâmplări: de la ANBR şi ANBPR. Ele nu trebuie să coincidă ci ar trebui să susţină punctul de vedere al asociaţiei în legătiră cu cele întâmplate. Trebuie să comunice susţinerea sau nu a bibliotecarei, ce trebuia făcut, ce se mai poate face. Şi ceea ce mi se pare foarte important este că reacţia trebuie să existe chiar dacă doamna bibliotecară nu e înscrisă în aceste asociaţii. Astfel se vede cum şi dacă o asociaţie chiar luptă pentru nişte drepturi sau doar există pe hârtie…

  3. Punctele de vedere ale asociatiei, sau ale bibliotecilor coordonatoare metodologic ar trebui sa ajunga si in fata domnului primar , si acesta sa le si respecte.De obicei primarii se simt Dumnezeii comunitatilor pe care le reprezinta.O reactie care l-ar putea convinge pe dl. primar ar fi reactia comunitatii care l-a ales. Dar mai avem multi ani de muncit pana cand comunitatea pe care o servim sa fie alaturi de noi, bibliotecarii.

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: