Profilul psihologic al bibliotecarului în 1933

Iată şi o recenzie la lucrarea Berufsanalyse des Bibliothekars [Analiza profesiei de bibliotecar] de Iosef Wirth, Werkbund-druckerei Würzburg, 1933, 56 p.,  publicată de Şt. M. Zissulescu în Analele de psihologie, Vol.I, 1934, p.196-197. Lucrurile nu par să se fi schimbat prea mult. Ultima frază aş sublinia-o de o mie de ori, pentru că în recrutarea personalului găsesc rădăcina tuturor relelor.

“Obiectul acestei lucrări îl formează analiza profesiei de bibliotecar. Autorul îşi concentrează materialul în patru capitole. Scopul acestei analize este de a privi profesia de bibliotecar din punct de vedere psihologic, precum şi a stabili care sunt aptitudinile fizice şi psihice necesare activităţii acestei profesii.

Constituirea unei biblioteci este totdeauna în funcţie de scopul urmărit. Din acest punct de vedere se pot deosebi două feluri de biblioteci: ştiinţifice şi populare. Deosebirea dintre ele consistă în aceea că pe când primele se pun în serviciul cercetării ştiinţifice, celelalte urmăresc dezvoltarea culturală a poporului. La organizarea unei biblioteci trebuie să avem în vedere mai întâi tehnica exercitării care cuprinde: lucrările premergătoare sau accesorii (alegerea şi cumpărarea cărţilor), orânduirea, utilizarea, administrarea cărţilor şi apoi personalul exercitării. Selectarea personalului nu e lucru uşor. O putem totuşi face cu ajutorul a două metode destul de fructuoase: metoda ilustrărilor spontane ale profesiei, adică a unor dări de seamă a reprezentanţilor acestei profesii care ne informează asupra însuşirilor sau calităţilor necesare unui bibliotecar, precum şi pe baza metodei chestionarelor. Acestei probleme a metodelor autorul îi dă o amploare deosebită dată fiind importanţa ei netăgăduită. Care sunt calităţile necesare unui bibliotecar popular, după metoda ilustrărilor spontane? Spicuim câteva:

Poziţie socială şi aptitudini de pedagog; talent organizatoric şi dibăcie în administrare; cunoştinţa cărţilor şi interes literar; cultură multilaterală mai mult în extensiune decât în adâncime; precizie, statornicie, simţul răspunderii; talentul combinaţiei; agilitate în vorbire; memorie bună, simţul ordinii, scriere clară etc.

Calităţile cerute unui bibliotecar ştiinţific după aceeaşi metodă: cultură generală, cunoştinţă enciclopedică; simţul şi dragostea de ordine; cunoştinţe literare şi lingvistice; memorie bună; scriere clară; talent negustoresc (Kaufmännisches Talent), talent organizator; nervi sănătoşi; auz şi văz bun; rezistenţă la praf şi frig etc.

Tot cam aceleaşi calităţi găseşti şi prin metoda chestionarelor, cu deosebirea însă că aci face o delimitare mai precisă, mergând până la o clasificare: calităţi corporale şi motrice, calităţi intelectuale, calităţi sentimentale şi voliţionale etc.

Desigur că aceste calităţi diferă ca natură şi grad după diversele categorii de funcţionari ai bibliotecii.

Ce concluzie reiese de aici? Că nu oricine poate fi bibliotecar, ci pentru a putea îmbrăţişa această profesie, cineva trebuie să posede anumite aptitudini. Bibliotecarul ştiinţific trebuie, în prima linie, să fie cultivat ştiinţificeşte, bibliotecarul popular trebuie talentat pedagogiceşte. Înăuntrul fiecăreia din aceste categorii se cer de asemenea aptitudini speciale.

Cartea aceasta poate servi cu mult folos celor chemaţi a recruta personalul bibliotecilor, determinându-i la preconizarea unui examen de aptitudini, iar nu un examen al arbitrarului bun plac, unde predomină consideraţiile de ordin subiectiv.”

5 Răspunsuri

  1. Ca noroc că partea cu scrierea clară nu mai este esenţială în zilele noastre că altfel nu ma primea nimeni ca bibliotecară🙂

    Îmi place că pentru bibliotecarii ştiinţifici se spune clar că trebuie să aibă „nervi sănătoşi; auz şi văz bun; rezistenţă la praf şi frig”. Observaţia e foarte bună şi mă face să mă întreb cum rezistă cei cărora nu le place această meserie în condiţiile astea grele…

  2. Ar trebui să îi pună cineva în gardă pe cei care doresc să lucreze într-o bibliotecă, pentru că imaginea pe care poţi să ţi-o creezi din exterior nu e prea realistă.
    Uite, de exemplu, până am fost cititor, i-am invidiat pe bibliotecari că stau toată ziua între cărţi şi ar putea să citească tot timpul. Am descoperit apoi cât de complexă poate fi această profesie şi cât de multe se pot face. Norocul meu că şi asta mi-a plăcut la fel de mult ca lectura.

    Şi acum, apropo de frig şi de praf, iată un articol horror despre înrudiţii noştri, arhivarii. E bun pentru cei ce doresc să lucreze la Arhivele Naţionale. (Înrudirea devine mai vizibilă la colecţiile speciale.)

    http://www.gandul.info/viata/salahorii-de-elita-ai-arhivelor-nationale.html?3931;2342684

  3. La fel credeam şi eu că e simplu să stai toată ziua la Bibliotecă… Până când am discutat cu cineva din interior. E clar, trebuie să fii calmitatea în persoană, să fii puţin egoist şi să fumezi mult. Aşa arată exemplul meu!

  4. Multi vin in biblioteca ca intr-un refugiu temporar. Biblioteca pare , cum s-a mai spus un loc caldut.Cand ajung fata in fata cu realitatea sunt depasiti, asa ca ceilati colegi preiau din sarcinile nou venitului. La cine lucreaza din pasiune ce mai conteaza??
    In cel mai nefericit caz se ajunge la alterarea imaginii bibliotecii.

  5. @Ioana
    Măcar nişte mănuşi puteau să le se asigure… Tristă această realitate dar se poate aplica la granturi pentru digitalizarea arhivelor dacă nu şi pentru aparatele de aer condiţionat. Dar trebuie mai întâi cuiva să îi pese de oamenii aia şi de arhivele pe care le păzesc.

    @Delia,
    Cred că înţeleg ce spui dar nu mi se pare normal. Noii veniţi trebuie învăţaţi să îşi facă cât mai bine sarcinile nu să fie scutiţi de ele. Dacă după o lună de la angajare nu se descurcă, nu dă semne că îi place şi că vrea să înveţe atunci probabil că trebuie să plece spre alte locuri calde. Un bibliotecar, oricât i-ar plăcea ceea ce face are şi el o limită peste care nu poate trece…

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: