Scopul bibliotecii tale

Mi se pare interesant să discutăm un pic despre scopul bibliotecii în societate, mai precis în comunitatea pe care o deserveşte. Eu aş vrea să ne referim la situaţia de fapt, nu la ce sperăm noi că o să fie biblioteca cândva. Pentru a putea ajunge unde ne dorim trebuie să ştim unde suntem acum.

Există multă teorie despre scopurile bibliotecilor publice din State. Deoarece e mult mai uşor să împrumuţi modele decăt să înţelegi singur despre ce e vorba, am să vorbesc despre asta după ce vom purta această discuţie. Aflarea scopurilor bibliotecii te ajută să îţi reglezi aşteptările. Degeaba vrei tu alfabetizare informaţională pentru persoanele ce au depăşit vârsta de şcoală dacă aceasta nu e printre scopurile bibliotecii.

Propria bibliotecă în care lucraţi ce scop are? Puteţi să faceţi o listă a scopurilor în funcţie de importanţa lor? Evident că vor exista diferenţe mari între bibliotecile publice şi cele universitare de aceea este bine să specificaţi despre care vorbiţi.

Nu se accepta scopuri generale ca Informare sau Cultură. Trebuie specificat exact ce şi pentru cine. De exemplu Alfabetizare informaţională nu e un scop complet până nu este specificat şi publicul ţintă.

Eu voi actualiza topul în funcţie de părerile voastre.

Scopuri într-o bibliotecă publică:

  • oferirea de informaţii comunitare şi generale fără restricţii;
  • convingerea comunităţii locale că biblioteca poate fi un sprijin în dezvoltarea comunitară şi personală;
  • cunoaşterea, păstrarea şi valorificarea tradiţiilor şi culturii naţionale pentru românii din comunităţi din afara graniţelor;
  • susţinerea vieţii culturale şi sociale locale;
  • să ofere un loc de întâlnire pentru oameni din comunitate cu pasiuni comune;
  • sprijinirea procesului de învăţământ instituţional;
  • sprijinirea învăţământului neinstituţional permanent;
  • organizarea şi digitizarea fondului pentru acces şi prezervare;
  • cunoaşterea şi păstratea identităţii locale.

Scopuri într-o bibliotecă universitară:

  • să ofere studenţilor acces nediscriminatoriu la resursele documentare care să îi ajute la formarea lor ( în înţeles academic dar şi alternativ/complementar);
  • să creeze un mediu de cercetare pentru studenţi (şi profesori aş adăuga eu);
  • să pună în valoare producţia intelectuală a universităţii;
  • să cerceteze şi experimenteze modalităţi noi de organizare, manipulare, difuzare a cunoaşterii.

19 Răspunsuri

  1. Da, acesta este un subiect foarte interesant, si se leaga intr-o oarecare masura de discutia anterioara legata de „menirea” bibliotecarului. Lucrez intr-o biblioteca publica, dar specializata – presa scrisa – asa incit scopul ei , destul de definit – este de a fi un centru de documentare. Stiu ca este prea mult spus, in comparatie cu o biblioteca academica, sau una universitara, dar acest centru de documentare are o adresabilitate mai larga – publicul tinta fiind comunitatea locala. Oricum, in momentul in care in colectii exista legislatie de circa 130 de ani, si alte publicatii de aproape 200, este clar ca publicu; tinta se rastringe destul de mult. Totusi, am cunoscut utilizatori cu virste cuprinse intre 18 si 78 de ani; cu profesii extrem de diverse, si cu cerinte destul de precise.
    Problema este ca rolul bibliotecilor publica este mult mai larg, adresindu-se unor comunitati nespecializate, – si de aceea, mult mai greu de acoperit – in timp ce adevarata specializare o detin bibliotecile academice sau universitare. cred ca intr-o societate normala, toate aceste tipuri de biblioteci isi au locul si rolul lor (mai sunt biblioteci pedagogice, chiar si „industriale”) in a furniza acea informatie indispensabila oricarui cetatean.

  2. Dar am impresia ca nu am raspuns la intrebare. Poate parea ciudat, dar pina la urma si informarea si cultura pot deveni scopuri in sine. Dar atita vreme cit am cunoscut persoane de 70-75 de ani dornice sa inteleaga sistemul informatic al bibliotecii si internetul, si tineri de 18 ani care se documenteaza in presa scrisa interbelica – si chiar mai veche – lucrurile nu stau tocmai simplu in definirea scopurilor.
    Clasament al scopurilor;
    1) Oferirea de informatie, comunitara si generala, tuturor celor interesati, fara nici un fel de restrictie. In realizarea acestui scop, bibliotecile publice au mai multe pirghii fata de cele universitare sau academice.
    2) Crearea unei convingeri comunitatii locale active ca biblioteca poate reprezenta un sprijin in dezvoltare – personala si comunitara
    3) Schimbarea mentalitatilor – evolutia progresului individual spre un progres comunitar.

  3. @altmarius
    Schimbarea mentalităţii nu cred că e un proces pe care biblioteca să şi-l asume ca scop. Trebuie să îmi dai un exemplu de cum poate face biblioteca asta.

  4. Biblioteca nu si-l poate asuma ca scop – bibliotecarii insa, prin comportament adecvat, da! Iar bibliotecarii fac parte integranta din institutie. Sunt o fire pozitiva: cred ca un bibliotecar poate sa incerce sa atinga scopul 3.
    @ Claudia, nu stiu de ce am tot timpul impresia ca nu esti de acord cu punctele mele de vedere: eu asa gindesc, si pina acum nu am dovada ca am gresit. Daca gresesc, voi fi primul care sa recunosc.

  5. Nu e vorba ca nu sunt de acord cu ceea ce spui. Ai in spate o activitate lunga in domeniul cultural si respect asta foarte mult. E vorba, cred, mai mult de incercarea mea de a intelege ce se intampla cu bibliotecile din Romania si de perspectiva din care fac asta. De ce suntem atat de departe de celelalte biblioteci din lumea asta? Unde s-a gresit, unde se mai greseste inca? s.a.m.d.

    Scopurile unei biblioteci trebuie cunoascute pentru ca de ele depinde in mod normal impartirea bugetului insititutiei. Bibliotecarii trebuie sa isi asume aceste scopuri si, in functie de priceperea si dorinta lor, sa incerce sa atinga si alte scopuri. Am inteles ca schimbarea de mentalitate poate fi un scop al bibliotecarilor dar asta nu se aplica la intreaga institutie asa cum ai spus si tu.

  6. Pentru bibliotecile universitare (asa cum mi se pare mie):

    -sa-i ajute pe studenti sa faca fata exigentelor impuse de universitate privind propria formare, si in acest sens sa egalizeze sansele privind accesul la resursele documentare care sa le asigure acest succes academic. sa fie un dispozitiv de formare alternativ/complementar.

    – sa creeze un mediu de cercetare incitativ pentru creativitate (prin modul in care e echipata, prin calitatea interactiunii cu bibliotecarii, prin valoarea colectiilor, evenimentele culturale programate, etc), usor de inteles si de folosit, bogat in optiuni, care pune la dispozitie instrumente documentare de ultima tehnologie

    -sa faca cunoscuta productia intelectuala a universitatii si sa raspunda la orice solicitare din afara privind acest patrimoniu

    – sa cerceteze si experimenteze modalitati noi si diversificate de organizare, manipulare, difuzare a cunoasterii, adaptate si satisfacatoare pentru cat mai multi utilizatori sau potentiali utilizatori

  7. Marin, foarte bune scopurile tale şi ai dat chiar si câteva direcţii ce trebuie urmate pentru a le pune in practică. Sper că nu te superi dar despre asta o sa discutam puţin mai incolo. Am încercat să prezint scopurile cât mai succint pentru a fi mai clare.

  8. Scop ? Nu, nu sunt absolut convins ca este vorba de rol mai bine.
    Nu stiu daca bibliotecile isi pot circumscrie activitatea unui sau unor scopuri. Sunt absolut ca despre rol vorbim aici !

    Si care ar fi acesta ?
    Este cel de mediere informationala sub acoperamant cultural. Nu este doar un simplu blrokeraj ci mai degraba un proces de mediere intre mesajul surselor de informare si necesitatea de informare a utilizatorilor.

    50 de banii mei ?!

  9. E adevărat că în teoria de care vorbeam se foloseşte roles of the library. Contextul în care se pomeneşte de aceste roluri este unul de planificare, de formulare a unui plan pe termen lung (3-5-10 ani). Eu am ales să vorbesc de scopuri şi nu de roluri ale bibliotecii pentru că scopurile sunt cele folosite la planificare.

    In DEX rol este atribuţie pe care o are cineva sau ceva în cadrul unui întreg sistem. Scop este ţintă, obiectiv spre care tinde cineva (sau ceva).

    Mie mi se par interesante ambele discuţii dar pentru a vorbi despre roluri trebuie stabilit sistemul social, educaţional şi cultural în care funcţionează bibliotecile. Îţi dai seama că nu se poate face asta în condiţiile actuale. A vorbi despre scopuri mi se pare mai folositor. Bibliotecarul ar trebui să ştie care sunt obiectivele pe care instituţia în care lucrează vrea să le atingă. Mi se pare foarte interesant şi în acelaşi timp important că, în practică, în bibliotecile din State, aceste scopuri determină împărţirea bugetului.

    Dacă vă interesează cum se face planificare în bibliotecile publice din State vă recomand cursul/prezentare din Library U intitulat Long-Range Planning for Public Library Trustees.

  10. De aceasta data sunt perfect de acord cu motivatiile Claudiei. Asa cum in general trebuie sa ai un scop, asa si bibliotecile trebuie sa-si asume scopuri in activitatea lor. Degeaba au niste roluri – pe care le indeplinesc mai mult sau mai putin – daca nu au si niste tinte de urmarit si atins!

  11. Îmi dau seama că pun în faţă, în mod narcisist, munca bibliotecarului (cine sunt, ce sper să realizez şi ce cred că aşteaptă ceilalţi să realizez). Sigur că aceste lucruri nu pot fi privite în afara scopurilor, dar am meteahna de a privi lucrurile mai puţin pragmatic (poate aşa am şi fost obişnuiţi, nu ştiu).
    Tot cu această ocazie, citind mesajul lui kosson, văd o altă obişnuinţă a mea, de a gîndi mai mult în termeni de funcţii şi roluri decât de scop.
    Dar nu pot să trec peste discuţie fără a spune şi eu ceva, pentru că merită cu prisosinţă (tema discuţiei).

    1. La o privire de ansamblu, bibliotecile din învăţământ par să nu fie atât de afectate de transformările prin care trecem. Mi se pare că ele sunt în situaţia de a-şi adapta mijloacele şi metodele, dar scopurile lor (ca şi statutul de altfel), în calitate de partener al instituţiei de învăţământ, par să nu sufere schimbări majore. Se prea poate să mă înşel. Bibliotecile publice, în schimb, sunt parcă de-a dreptul în situaţia de a se regândi/reinventa. Cred că nu exagerez dacă spun că sunt chemate să-şi justifice existenţa. (Formează, informează, comunică etc.)

    2. Putem vorbi de o diversitate de scopuri, în cadrul aceleiaşi biblioteci publice, de la scopurile Ludotecii, până la scopurile Colecţiilor speciale, de la Mediatecă la CIC, de la Sala de lectură periodice la Serviciul bibliografic etc.
    Toate însumate fac mai puţin decât scopurile integrale şi generale ale bibliotecii.
    Poate că există şi o particularizare a scopurilor bibliotecii publice de la o localitate la alta, în funcţie de specificul publicului.

    3. Cred că scopul general şi nedeclarat al bibliotecii noastre este de a aduce la bibliotecă tot ce mişcă în raza teritorială şi nu numai (avem, de exemplu, filiale înfiinţate şi în afara graniţelor ţării – Republica Moldova – Chişinău; Ucraina – Ujgorod şi Biserica Albă; Ungaria – Budapesta; Spania – Alcalá de Henares, Alicante, Coslada şi Salamanca înfiinţate în cadrul programului cultural „Carte pentru românii de pretutindeni” – ce scop să identific aici? Cunoaşterea, păstrarea şi valorificarea tradiţiilor şi culturii naţionale?
    Nu am să mai amintesc scopurile numite deja. Dar la asigurarea accesului la cultură, fără discriminare, aş aminti înfiinţarea unei filiale la Penitenciarul Baia Mare şi alta la Centrul de zi pentru vârstnici.
    S-a vorbit de alfabetizare informatică – la filiala mai sus amintită s-a organizat un curs de iniţiere în folosirea calculatorului, care se bucură de mare succes în rândul persoanelor de vârsta a treia.
    Alt scop, dacă nu cumva fac confuzie între scopuri şi funcţii, este stimularea şi implicarea în viaţa culturală şi socială a comunităţii (găzduirea cenaclului literar; punerea la dispoziţie a spaţiului şi organizarea de conferinţe, lansări de carte; premierea şi editarea lucrărilor autorilor maramureşeni sau despre Maramureş; găzduirea de expoziţii de pictură, fotografie, artizanat etc. la Salonul artelor; parteneriate cu organizaţii neguvernamentale şi instituţii de cultură, găzduirea de cursuri). Aici intră şi implicarea în educaţia permanentă.
    Poate fi numită între scopuri oferirea unei alternative atractive de petrecere a timului liber?
    Nu intenţionez să fac aici o apologie a bibliotecii în care lucrez, nu mi se pare potrivit. Nici nu sunt abilitată să prezint eu scopurile bibliotecii, în general.

    4. Mai bine vorbesc despre scopurile particulare ale Colecţiilor speciale, unde lucrez. (Cca. 22.000 unităţi de bibliotecă – manuscrise, cărţi, seriale, cărţi poştale etc. -, editate în intervalul 1538-1947, multe cu valoare bibliofilă, predomină lucrările referitoare la Transilvania, în general, şi Maramureş, în special. Trebuie să mai precizez că am puţină experienţă pe acest fond – 4 ani, fondul încă este puţin cunoscut pentru că a fost fond de cenzură, iar publicul universitar nu este prea larg în Baia Mare.
    Sărim, deci, peste informare şi cultură.
    – mediatizarea fondului mai ales în aspectele cenzurate (prelucrarea integrală, mass media, parteneriate cu Muzeul de istorie, Arhivele statului şi două colegii băimărene).
    – mi-am propus să realizez o bază de date cât mai completă a lucrărilor apărute de-a lungul timpului pe teritoriul şi despre judeţul Maramureş (identificări şi achiziţii, copii, scanări, fotografii digitale, liste bibliografice) şi să diversific colecţiile (acte, documente, invitaţii, afişe, diplome etc.)
    – să mediez legături între cititorii cu preocupări comune (am cititori care mi-au pus la dispoziţie, pentru a fi consultate de alţii, lucrări şi documente din arhivele proprii, au făcut schimb de informaţii şi cărţi între ei, am doi-trei cititori care îşi fixează întâlniri pentru discuţii pe teme de istorie locală în secţie – le-am organizat, pentru că spaţiul mi-a permis, un mic loc de discuţii, ca să nu deranjeze)
    – aici, nu ştiu cum să spun, dar vizitele în secţia mea se lasă, de regulă, cu materiale publicate de cititori. Încerc să mă ţin la curent cu ele şi am creat un mic (deocamdată) fond în ideea de a le face cunoscute încât oamenii să nu bată pasul pe loc ci să ducă, dacă pot, cercetarea mai departe, să nu meargă pe aceleaşi cărări bătătorite.
    – sprijinirea procesului de învăţământ (experimental, am găzduit ore de sociologie în bibliotecă şi ore de religie – partea de istoria cărţii bisericeşti, cu elevii de la colegiile amintite, seminarii de istorie presei cu
    studenţii de la jurnalistică şi iarăşi cursuri de istoria cărţii româneşti cu cursanţi în biblioteconomie).
    – să contribui la democratizarea accesului la documente şi la conservarea acestora prin digitizarea fondului.

    Claudia, dacă poţi, alege ceva, dacă nu, asta e!

    5. (şi ultimul) Sunt perfect de acord că trebuie să căutăm modele şi să beneficiem de experienţa celorlalţi. Economisim timp şi energie. Dar trebuie şi să avem discernământ în a alege ceea ce este posibil şi ni se potriveşte. (Discuţia formelor fără fond are o bună tradiţie la noi.)
    Drept să spun, aici cred că sunt de modă veche. Aş prefera să nu ne mai numim biblioteci ci infoculturoteci (aşa mi-a ieşit, ziceţi cum vreţi) cu toate scopurile posibile, iar în cadrul acestora să existe ceva numit bibliotecă, cu scopuri mai tradiţionale. Acolo aş alege să lucrez, chiar dacă ar veni şi timpul în care aş fi în situaţia să explic şi să îi iniţiez pe vizitatori în arta manevrării cărţilor tipărite. (Dar n-ajung eu timpurile acelea.)

  12. Cred ca pina in momentul de fata, Ioana a dat cea mai completa definitie a scopului unei biblioteci: desi este renascentista in forma ei de prezentare, aceasta definitie ar putea sa dea tonul restructurarii mentalitatilor de a privi biblioteca: un centru de iradiere al informatiei (de buna calitate), indiferent de modul in care se prezinta ea. (carte, presa, suport multi-media)

  13. Dragă Ioana, nici mie nu îmi e uşor să pragmatizez lucrurile dar trebuie să ma adaptez. Am pus ce mi s-a părut că merge cu ideea mea. Am să revin mai încolo să mai discut despre ce ai scris. Mulţumesc..

  14. Mulţumesc pentru sinteză, Claudia. Aş puncta, ca scopuri de sine stătătoare, datorită atenţiei speciale care li se acordă , chiar dacă se regăsesc în celelalte scopuri (poate găseşti o formulare mai potrivită) şi promovarea valorilor şi tradiţiilor locale (baze de date – dicţionare de personalităţi locale, desfacerea în analitice a presei locale, ANBPR are un program dedicat memoriei culturale, bibliotecarii comunali sunt cuprinşi într-un proiect de realizare de monografii locale etc.) precum şi contribuţia la conservarea identităţii culturale a minorităţilor (avem organizată secţia Multiculturală, în completarea fondului se ţine cont de structura naţională a comunităţii locale, găzduim acţiuni etc.)

  15. Îmi plac scopurile propuse de tine.
    Ce mi se pare mie ciudar este că nici tu nici Marius nu aţi pus accent pe cărţile pentru şcoală…Din experienţa mea, e drept nu foarte mare, publicul principal al bibliotecilor publice este tocmai cel de vârsta şcolară. Şi eu ştiam că se ţine foarte mult ca bibliotecile să ofere cât mai multe cărţi din cele cerute în programa şcolară. Oare nu trebuia să se reflectate asta în lista scopurilor? Nu ar fi trebuit să fie mai multe scopuri care să se refere la acest aspect?

    Copiii şi tinerii pot fi incluşi printre beneficiarii altor scopuri dar nu sunt beneficiar principal decât al unuia dintre ele Nu e păcat dacă tinerii aceştea tot ajung pe la bibliotecă să nu beneficieze de alte servicii care le-ar prinde bine? De exemplu poate şi trebuie biblioteca să îşi asume ca scop să devină centru de îndrumare profesională şi academică?

    Aceaşi idee e şi pentru cititul de plăcere care nu se regăseşte de loc în aceasta lista…

  16. Într-adevăr, publicul de vârstă şcolară deţine ponderea, dar mie, după cum am spus, mi-e mai uşor să vorbesc despre scopurile secţiei în care lucrez. Am menţionat acolo sprijinirea procesului de învăţământ deşi, orele pe care le-am găzduit bănuiesc că au însemnat o mică revoluţie pentru sectorul colecţii speciale. Poate că nici nu m-aş fi gândit să le fac dacă nu ar fi politica „activistă” a bibliotecii noastre.

    Tradiţia la Colecţiile speciale din bibliotecile româneşti (din cauza valorii fondului, a accentului care se pune pe conservare şi, de ce nu, a perpetuării unor nedorite reflexe de cenzură) este restricţionarea drastică a accesului: program redus pentru public, legitimaţii speciale, se cere justificarea interesului, sunt, de exemplu, secţii la biblioteci universitare care primesc studenţi numai la recomandarea expresă a profesorilor etc. – la noi nu este aşa, nici colecţia nu este de mare anvergură. (Să ştii că, văzând cum stau lucrurile în alte părţi, chiar mi-am pus problema pentru cine lucrează bibliotecarii de la Colecţii speciale şi dacă ei se mai consideră bibliotecari sau numai cercetători.)

    Cititori studenţi am mai mulţi – lucrări de licenţă, teme de seminar etc.

    La întrebarea pe care o pui, pentru îndrumarea profesională răspunsul este „da”, se poate colabora bine cu organizaţiile de profil. Pentru îndrumarea academică, ştiu şi eu… poate e cam pretenţios spus. În centrele universitare mari, există biblioteci universitare tot mari şi, am impresia că existenţa bibliotecilor specializate a inhibat, de-a lungul timpului, dezvoltarea părţii ştiinţifice a colecţiilor bibliotecii publice.

    Dacă propui, am să mă gândesc cum poate fi formulată ca scop impulsionarea lecturii ca mod plăcut de petrecere a timpului liber (şi pe ce căi).

  17. Lectura este cuprinsă (alături de audiţii, expoziţii, vizionări de filme, jocuri pe calculator, participarea la cenacluri, cercuri etc. etc.) acolo unde am menţionat oferirea unei alternative de petrecere a timpului liber şi, de asemenea, în asigurarea accesului la cultură (general). Oricât ar părea de ciudat, nu-mi vine să menţionez lectura la scopuri, ci la mijoace de atingere a unor scopuri.

    Ne limităm la scopurile generale? Altfel, putem să luăm compartiment de compartiment, toată biblioteca (ex.: la achiziţii – dezvoltarea unor colecţii care să răspundă nevoilor de informare şi divertisment ale comunităţii etc.) Mai vin scopurile date de specificul zonei, comunităţii, de cererea specifică şi care fac diferenţa între biblioteci.

    Mi-ar plăcea să putem trage nişte concluzii privind scopurile. Cu atât mai mult cu cât se arată la orizont o discuţie legată de acest subiect.

    Revăzând lucrurile, bibliotecile noastre publice parcă tind spre un fel de model occidentalizat a ceea ce voiau să fie casele de cultură/căminele culturale mai de demult + centrele de informare la un loc.

  18. Ioana, eu abia învăţ să formulez întrebări aşa că mi-e cam greu să trag concluzii😉

    Ce speram cu acest post este să vedem cât de diferite sunt scopurile şi dacă reflectă nevoile publicului. Din păcate nu am avut (până acum) bibliotecari de la secţiile de copii şi tineret, împrumut, sala de lectură. Ei lucreză mai mult cu publicul şi poate ar fi surprins mai bine nevoile lui. Scopurile prezentate sunt foarte bune dar mi-e teamă ca în multe locuri bugetele bibliotecilor şi realitatea pe teren nu le reflectă.

    Ce poate să facă atunci un bibliotecar care crede în scopurile bibliotecii dar vede că cei de la conducere nu au aceleşi scopuri (dacă au scopuri)? Ştiu că e o altă problemă dar se leagă foarte mult de credinţele şi scopurile bibliotecarilor. Cum spunea Marius, bibliotecarul îşi poate asuma scopuri în plus dar singur, nu poate să-şi asume un scop pe care întreaga instituţie ar trebui să-l susţină.

    Planul prezentat în celălalt post este un model despre cum poate instituţia bibliotecă să îşi găsească şi asume rolul în comunitate.

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: