Trebuie să planifici ca să ai rezultate

…Acesta este credinţa bibliotecarilor din bibliotecile publici din State. În 1980 Asociaţia Bibliotecarilor Americani a publicat o carte care descrie procesul de planificare în cadrul bibliotecii. Planificarea pe termen lung a devenit, nu după mult timp, obligatorie în multe state americane şi, după cum mi-a spus una dintre profesoarele mele, fostă directoare de bibliotecă, după ce a fost aplicat de câteva ori a devenit esenţial pentru dezvoltare bibliotecilor.

Am să schiţez aici planul din cartea  lui Sandra Nelson  din 2001, The New Planning for Results: A Streamline Approach. Ceea ce trebuie spus de la început e că este un plan care se bazează pe satisfacerea nevoilor comunităţii locale plătitoare de taxe.  Ideile după care se conduce sunt:

  • Nivelul de excelenţă al bibliotecii trebuie definit local;
  • Calitatea excelentă este posibilă şi în biblioteci mici şi în cele mari;
  • Excelenţa în bibliotecă este o ţintă în mişcare.

Planificarea este structurată în 12 paşi care sunt făcuţi de reprezentanţi ai comunităţii şi bibliotecari. Acest proces se realizează de către o parte a bibliotecarilor prin discuţii şi întâlniri pe o periodă de până la 6 luni. 

Pas 1: se organizează procesul de planificare (se stabilesc termelele limită şi bugetul alocat planificării);

Pas 2: sunt anunţaţi toţi cei  implicaţi în funcţionarea bibliotecii şi e ales un comitet care va fi responsabil de realizarea paşilor 3, 4 şi să se asigure că nevoile comunităţii vor fi satisfăcute de programele (5, 6, 7 );

Pas 3: se formulează o viziune asupra comunităţii stabilind:

  • Punctele forte ale comunităţii;
  • Punctele slabe ale comunităţii;
  • Oportunităţi care pot veni din afara comunităţii;
  • Pericole cu care se poate confrunta comunitatea în viitor. 

Pas 4: se stabilesc nevoile comunităţii;

Pas 5: se stabilesc tipurile de serviciile de care are nevoie comunitatea (sunt 13 şi variază de la alfabetizare până la biblioteca loc de întâlnire – am să revin în alt post la ele);

Pas 6: se stabilesc scopurile şi obiectivele (măsurabile);

Pas 7: se identifică activităţile care vor fi implementate;

Pas 8: se determină resursele necesare;

Pas 9: se scrie planul şi se obţine aprobare;

Pas 10:se comunică planul administraţiei, bibliotecarilor ş.a.;

Pas 11:se aloca resursele necesare;

Pas 12: se monitorizează punerea în aplicare a planului.

Peste 3 sau 5 ani se reia procesul.

Sunt curioasă cum vi se pare vouă acest plan. Din discuţiile avute am înţeles că se aplică foarte bine şi la alte tipuri de biblioteci decât cele publice. Pe mine mă fascinează ideea că o comunitate poate să folosească biblioteca aşa cum crede că e mai bine şi chiar face asta. Cred ca nu mai e necesar să spun că oamenii din comunitate care sunt în comisie sunt voluntari şi sunt dornici să ajute. Cred că şi în România se găsesc astfel de oameni doar că trebuie să îi întrebe şi să îi asculte cineva.     

%d blogeri au apreciat asta: