Şantaj în bibliotecă

De ceva timp dna Repanovici, directoarea Bibliotecii Universităţii din Braşov, preşedinta diviziunii bibliotecilor universitare a ABR, preşedinta Consiliului Naţional al Bibliotecilor (nici mai mult şi nici mai puţin) este supusă unui gen de campanie de denigrare foarte violentă. Începuturile pe care le cunosc eu sunt când mai multe adrese de e-mail au primit o scrisoare anonimă prin care eram informaţi de: managementul bazat pe „intimidare, şantaj şi hărţuire”, „fals şi plagiat”, „dezmăţ”, ş.a. Toate acestea în sarcina dnei Repanovici. Atacatorul (atacatorii) nu se lasă şi recidivează cu postarea unui video pe youtube, video preluat de presa din România.

Pentru mine este o curiozitate aceast scandal. O cunosc pe dna Repanovici doar în urma unor relaţii formale, profesionale, nu foarte intense pe care le-am avut cu dânsa, iar impresia mea este una pozitivă. Faptul că alternează sobrietatea profesională cu o viaţă privată mai lipsită de inhibiţii sau prejudecăţi nu mă deranjează în vreun fel. Totuşi, în acest caz şi în acest moment părerea mea este că lucrurile nu mai pot continua aşa şi că dna Repanovici trebuie să explice public dacă tot a devenit public acest lucru toate acuzele, în special cele de plagiat şi de abuz de putere faţă de angajaţi, şi de asemenea să dea o explicaţie sau o ipoteză pentru ce există cineva atât de laş care o urăşte de moarte şi îşi doreşte atât de mult să o compromită profesional.

Claudia, ce s-ar întâmpla în America dacă directorul bibliotecii tale ar da o petrecere de o astfel de natură care mie mi se pare mult prea privată în sala de lectură a bibliotecii (chiar într-o sală încă în construcţie, nedeschisă publicului cum spune hotnews). Ai vreo idee?

Anunțuri

10 Răspunsuri

  1. Da, jenant moment.
    Pot sa spun acum cum suna teoria invatata in scoala si cum as interpreta-o eu pentru acest caz.

    In State, directorul de biblioteca raspunde in fata unui for numit „board of trustees” ( formati din 7 sau 9 membri pentru bibliotecile publice din Illinois) pentru tot ceea ce face. Ei sunt cei care il numesc si pot sa il dea afara pe director. Bibliotecarii se afla sub conducerea directorului si acesta ar trebui sa se asigure ca totul merge bine in biblioteca deci si ca nu exista animozitati foarte puternice intre cei care lucreaza acolo. Daca totusi nu reuseste acest lucru si bibliotecarii sunt nemultumiti pot sa se adreseze direct acestui for, sa isi prezinte ofurile dublate, evident de dovezi. Cei din board asculta, discuta si apoi voteaza. Daca majoritatea decide eliberarea din functie…se cauta un nou director.

    In cazul acesta nu stiu, in primul rand, daca bibliotecarii chiar aveau dovezi care sa sustina acuzatiile aduse in email si daca aveau unde sa mearga cu ele ca sa ii asculte cineva? Eventual cineva care sa fie impartial.
    In al doilea rand, legat de filmul acesta, cum bine a spus Marin petrecerea nu avea ce cauta in biblioteca. Stiu ca e o practica destul de des intalnita in institutiile din Romania, aceea de a da petreceri la locul de munca. Totusi, mai ales in biblioteca, ar trebui sa existe reguli clare despre ce activitati pot avea loc sau nu in salile ei. Faptul ca biblioteca nu era deschisa pentru public nu e o scuza.

    Nu in ultimul rand, cea mai grava lovitura e cea de imagine. Nu stiu nimic despre doamna director din punct de vedere profesional dar stiu sigur ca va avea mult de luptat ca sa isi indrepte imaginea foarte sifonata acum. Sa spun ca acest scandat a afectat imaginea bibliotecii in ochii utilizatorilor mi se pare prea mult. Nu cred ca sunt foarte multi utilizatori surprinsi ca bibliotecarele se comporta in biblioteca ca stapane in propria casa…

    Pentru un raspuns mai exact, legat de cum ar decurge lucrurile in State daca ar avea loc un astfel de scandal, am trimis o intrebare unei directoare de biblioteca si am sa va dau de stire cand primesc raspunsul ei.

  2. eu stau sa ma gandesc ca doamnei nu-i prea pasa de imaginea proprie. daca-i pasa, nu ajungea sa faca ce-a facut.

    mai rau e ca trage in jos si imaginea unei institutii de cultura.

  3. adevarul este ca lucrurile nu sunt atat de grave precum par. in primul rand ca dna Repanovici nu facea nici un secret din acest stil mai „curajos” de a se comporta la seratele cu colegii bibliotecari. multi membri ai abir (cu sutele) care au participat la conferinte stiu deja asta si sunt sigur ca destui au pe acasa astfel de inregistrari sau fotografii „compromitatoare” cu dna Repanovici. in al doilea rand nu are nici o legatura faptul ca in viata privata ai un anumit comportament (care mie de altfel nu mi se pare deloc deplasat, insa unora mai frustrati si mai pudici li s-ar putea parea) cu profesia atat timp cat nu interfera in mod nefericit cu serviciul. acuza ca acest lucru s-a produs in viitoarea biblioteca e mai curand amuzanta si minora. in al treilea rand ca mi se pare suspect modul obsesiv si ascuns de anonimat in care se produc aceste atacuri asupra imaginii dansei. scrisoarea aceea de care aminteam nu contine nici un fapt concret, nimic demonstrat, doar acuze generale fara corespondenta factologica. si eu asta spuneam ca eu in locul dnei Repanovici as face cunoscute aceste acuze care i se aduc si le-as demonstra caducitatea, descalificandu-i astfel pe cei care o denigreaza.

  4. Marin,

    nu mi-ai spus unde puteau cei care o acuzau pe doamna directoare sa mearga sa faca plangere impotriva ei in mod formal si sa fie asigurati ca plangerea lor va fi analizata impartial?
    De asemenea, de ce ti se pare minora acuzatia legata de locul in care s-a organizat petrecerea privata?

  5. Doamna Repanovici? Ce-i asta, numai mie îmi vine să râd? Vede cineva vreo doamnă în filmuleţ, ori cuvintele nu mai au nici o semnificaţie? Preşedinţia Comisiei Naţionale a Bibliotecilor, preşedinţia unei diviziuni a celei mai mari asociaţii a bibliotecarilor din ţară, directoratul unei biblioteci universitare sunt compatibile cu un astfel de comportament scabros, în spaţiu public? Nu înţeleg de ce e nevoie de testarea ipotezei existenţei cuiva care ar dori să o compromită pe doamna Repanovici, fiindcă, vedem cu toţii, doamna Repanovici se compromite, la modul bezmetic şi decisiv, singură. Indulgenţa şi largheţea vioaie cu care comentăm actele doamnei, superbia cu care oferim informaţii despre boardul de trustees (să mor de râs!) care ascultă (şi vizionează show-ul, probabil), discută şi votează, iată un exemplu de pierdere a capacităţii de indignare, altfel un sentiment profund igienic. Cu ochii pe o tufă înflorită de forsiţia, visez la un Rebengiuc reîncărcat, care să pună pe masa boardului de trustees un făraş. Cu coadă groasă.

  6. Bine ai revenit pe Prolibro Ionelalexe.

    Nu cred ca e vorba de pierderea capacitatii de a te indigna. Eu gasesc saptamanal lucruri care ma indigneaza legate de bibliotecile din Romania…dar am invatat pe propria piele ca indignarea goala face rau la sanatate (asa ca o servesc cu paine:). La ce te ajuta sa te indignezi post factum? Presupun ca faci parte macar din una dn asociatiile conduse de doamna Repanovici…ce ai facut tu ca sa iti arati indignarea in cadrul asociatiei? Ai initiat o cerere de destituire a doamnei Repanovici din functie? Ce motive ai invocat? Ai trimis macar un email cuiva din asociatie in care ti-ai exprimat indignarea? Cum pui la lucru cu folos aceasta indignare?

    De unde sunt eu, nefacand inca parte din nici o asociatie si necunoscand-o personal pe doamna director mi se pare absurd sa imi prezint indignarea aici. Cei care au votat-o si o cunosc ar trebui sa posteze comentarii. Pana acum, Marin o sustine deoarece profesional i-a facut o parere pozitiva. Tu pari de alta parere dar te limitezi la figuri de stil (trebuie sa recunosc ca cea cu Rebengiuc mi-a scapat).

    Exemplul cu boar of trustees mi se pare folositor pentru a intelege ca, daca deasupra unui director de biblioteca exista un for impartial care sa ii ceara socoteala, cel care conduce biblioteca ar fi mult mai atent la cum se comporta, cum isi conduce institutia. Exista asa ceva sau ceva similar in Romania? Daca ajungi sa ai ca director in biblioteca ta un manager si profesionist prost ce poti face tu, ca bibliotecar caruia ii pasa, sa indrepti situatia?

  7. pai nu au unde sa se duca sa reclame. adica au unde (cum ar fi la minister, cred ca directorii sunt numiti de ministerul invatamantului) dar cred ca ar fi inutil.
    cat priveste locul, pana la urma depinde de mentalitate si de zona geografica. asa cum spuneai, exista in Ro obisnuinta petrecerilor la locul de munca.
    referitor la ceea ce spune Ionel, nici eu nu inteleg de ce sa dansezi i se pare motiv de indignare. sa dansezi eu stiu ca apartine seductiei iar fiecare are propria interpretare coregrafica a muzicii. exista vreo regula care spune cum trebuie sa danseze un bibliotecar?

  8. Din fericire există o regulă care oferă câteva sugestii despre cum trebuie şi cum nu trebuie să danseze un bibliotecar în spaţiu public, în virtutea faptului că este individ uman şi, ar spune unii, persoană implicată până la sângerare în modernizarea socială. Eu o cunosc sub numele de regula bunului simţ. Iar această regulă este aplicabilă în Bârlad dar şi în ţara cu cetăţeni vrednici de stimă, Burkina Faso. Notez faptul că în Illinois, Statele Unite ale Americii, e nevoie de un board de trustees care să interpreteze regula cumpătării. Foarte bine, ei ştiu mai bine. Îmi pare rău, dragă Marin, dar nu cred că poţi vorbi serios! Dacă mişcările lasciv-neruşinate, asezonate cu ridicări zglobii de poale ale „doamnei” Repanovici îţi par înscrise în conceptul de seducţie, dacă vezi asemănări între şerpuirea jalnică a „doamnei” şi jocul unei Kim Basinger din „9 săptămâni şi jumătate”, atunci nu mai e nimic de făcut, termenii şi oamenii „îngheaţă şi s-arunc rebeli în spaţ/ ei din frâiele luminii şi ai bunului simţ scăpaţi”. Mie unul, „chiar post-factum” (ce ar putea însemna oare, reacţie ante-factum?) mi-a provocat silă şi vomisment. Mă rog, poate ar trebui să mă uit mai des la emisiunile Taraf TV. Pe de altă parte, sunt total de acord cu domnişoara Claudia că nu am făcut nimic pentru a-mi urma indignarea în registrul militant şi petiţionar; probabil că merit pedeapsa de singurătate pe viaţă. Dar nu sunt genul! Trag nădejde că în faţa tribunalului faptei, exprimarea sinceră a opiniei (chiar şi numai în micul meu anturaj) va cântări ceva, altfel nu ar fi menţionată de acte răsunătoare precum declaraţia universală a drepturilor omului ori constituţiile statelor democratice.

  9. Board-ul din Illinois are ca scop clarificare si sanctionarea faptelor. Bunul simt nu mai e un factor care poate ghida singur, fara o lege care sa il sustina, societatea in care traim si asta nu e ceva nou…De pilda, tu esti convins ca este vorba de spatiu public, in timp ce peste tot se spune ca petrecerea era privata, filmarea nu a fost facuta pentru a fi difuzata public. E adevarat ca eu nu as putea sa ma simt bine urmarind un asemenea filmulet din colectia personala dar gusturile difera foarte mult.

    Daca vreti va dau un exemplu de film care mie imi place si are intr-un fel de a face cu bibliotecarele si cu seductia. http://www.youtube.com/watch?v=SB4HvVEMFig

  10. Filmuletul este delicios !
    Restul e Romania 🙂 o tara extraordinara, cu oameni frumosi, inteligenti, bine pregatiti, care isi urmeaza destinele mioritice cu abnegatie. Suntem cei mai frumosi oameni, credeti-ma pe cuvant cand spun acestea. Suntem extraordinari si sunt sigur ca numai impreuna putem face lucruri extraordinare.
    Cu toate acestea aseara am avut un vis…

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: