Stăruinţă pe lângă conducerea ABR

De fapt, domnişoara Claudia Şerbănuţă (vă implor nu mă mai tutuiţi, mă faceţi să mă simt tânăr, iar tinereţea e bună doar pentru cei cu aripi) are mare dreptate. Mă întreb de ce n-am pus pe agenda personală o solicitare către persoanele îndrituite să facă ceva în chestiunea filmului de la biblioteca braşoveană? Să fie de vină oblomovismul meu funciar, să fie speranţa că doamna Repanovici va rezolva delicat dar fără ocol problema, ori credinţa inculcată în decenii de sminteală socială că nimic nu poate fi schimbat de jos?

Ce-ar fi dacă aş formula totuşi, o mică rugăminte către conducerea executivă şi onorifică a asociaţiei sub raza căreia stăm, egali în drepturi şi responsabilităţi, atât eu cât şi doamna Repanovici, Asociaţia Bibliotecarilor din România. Şi asta chiar aici, pe acest blog, citit, sunt convins (ori greşesc?), şi de conducerea asociaţiei noastre:

„Stimate Domnule Preşedinte, subsemnatul, Ionel Alexe, membru al Asociaţiei Bibliotecarilor din România, conform drepturilor menţionate de art. 16 lit. b din Statutul ABR, vă rog să luaţi în discuţia forurilor asociaţiei, situaţia doamnei Angela Repanovici, membră ABR şi preşedintă a Diviziunii Biblioteci Universitare din ABR. Motivaţia explicită a solicitării mele respectuoase este apariţia în mass-media a filmului 8 martie 2006 la Biblioteca Universităţii „Transilvania” Braşov. Personal consider că atitudinile şi comportamentele doamnei Repanovici, lămurit vizibile în film, aduc grave prejudicii profesiei de bibliotecar şi încalcă flagrant articolele 2 şi 10 din Codul deontologic al bibliotecarului din România, aprobat de Consiliul de Conducere al ABR în 13 decembrie 2007. Cu stimă, Ionel Alexe”.

Promit să vă ţin la curent cu evoluţia lucrurilor.

Anunțuri