Stăruinţă pe lângă conducerea ABR

De fapt, domnişoara Claudia Şerbănuţă (vă implor nu mă mai tutuiţi, mă faceţi să mă simt tânăr, iar tinereţea e bună doar pentru cei cu aripi) are mare dreptate. Mă întreb de ce n-am pus pe agenda personală o solicitare către persoanele îndrituite să facă ceva în chestiunea filmului de la biblioteca braşoveană? Să fie de vină oblomovismul meu funciar, să fie speranţa că doamna Repanovici va rezolva delicat dar fără ocol problema, ori credinţa inculcată în decenii de sminteală socială că nimic nu poate fi schimbat de jos?

Ce-ar fi dacă aş formula totuşi, o mică rugăminte către conducerea executivă şi onorifică a asociaţiei sub raza căreia stăm, egali în drepturi şi responsabilităţi, atât eu cât şi doamna Repanovici, Asociaţia Bibliotecarilor din România. Şi asta chiar aici, pe acest blog, citit, sunt convins (ori greşesc?), şi de conducerea asociaţiei noastre:

„Stimate Domnule Preşedinte, subsemnatul, Ionel Alexe, membru al Asociaţiei Bibliotecarilor din România, conform drepturilor menţionate de art. 16 lit. b din Statutul ABR, vă rog să luaţi în discuţia forurilor asociaţiei, situaţia doamnei Angela Repanovici, membră ABR şi preşedintă a Diviziunii Biblioteci Universitare din ABR. Motivaţia explicită a solicitării mele respectuoase este apariţia în mass-media a filmului 8 martie 2006 la Biblioteca Universităţii „Transilvania” Braşov. Personal consider că atitudinile şi comportamentele doamnei Repanovici, lămurit vizibile în film, aduc grave prejudicii profesiei de bibliotecar şi încalcă flagrant articolele 2 şi 10 din Codul deontologic al bibliotecarului din România, aprobat de Consiliul de Conducere al ABR în 13 decembrie 2007. Cu stimă, Ionel Alexe”.

Promit să vă ţin la curent cu evoluţia lucrurilor.

Anunțuri

12 Răspunsuri

  1. Mulţumesc foarte mult!
    Scurtă viaţă a avut Codul Deontologic al Bibliotecarului din România! Nici trei luni. Ce păcat! El, care era născut să „reprezinte forma de asumare de către comunitatea bibliotecarilor din România a unei conduite profesionale în conformitate cu standardele internaţionale”, el, care respira pentru „asigurarea unui standard ridicat al serviciilor oferite, consolidării statutului profesiei şi promovării unei imagini favorabile a acesteia”! Aşa vrea poate Dumnezeu, aşa e datul sorţii. Aici poate că ar merge o comparaţie cu alte meleaguri. Care o fi speranţa de viaţă a codurilor deontologice din Statele Unite, Congo, ori (revin cu plăcere la) Burkina Faso?
    Citesc cum că „se ştie că în întreaga lume intelectuală, calităţile profesionale sunt cele care primează” şi nu contenesc să mă mir de elefantiazisul acestei idei. Primează, e-adevărat, sumbru şi atroce în romanele distopice ale lui Orwell, Huxley, ori Zamiatin. În prezentul confuz şi fierbinte al ţării noastre însă, calităţile profesionale şi virtuţile morale sunt într-un raport mult mai suplu. Şi asta deoarece corpul public cu eticheta societate se construieşte şi pe una şi pe cealaltă. Scoateţi dintre materialele de construcţie a unei naţiuni însuşirile profesionale şi veţi avea o entitate tâmpă, eliminaţi forţele bunului simţ şi veţi avea o populaţie de canalii.

  2. foarte curajos, de departe, dar nu sunt de acord cu tine. pe mine ma surprinde cum judeci tu de la o inaltime morala everestala o persoana pe care probabil nu o cunosti. ma mira cum nu te indigneaza si modul in care au procedat cei care au publicat filmul, intr-o maniera total diferita de demersul tau de acum.
    pe de alta parte, nici sa o scoatem basma curata pe dna Repanovici nu cred ca se poate, deoarece a fost cel putin imprudenta. ar merita poate sa aprofundam si „meritele profesionale”. ce stiu eu este ca e un bun manager de biblioteca (ceea ce nu e putin), dar am citit putin din ce a scris (la momentul lecturii neconvingator) si am ascultat-o si mai putin vorbind pe teme strict de biblioteconomie.

  3. Marin, un manager bun nu are duşmani aşa de îndârjiţi printre subalterni. Mă surprinde şi pe mine faptul că nu ţi se pare de înţeles că nişte oameni, care nu sunt mulţumiţi de conducerea bibliotecii şi nu au unde să se plângă de asta, recurg la această formă de răzbunare. Şi mie mi s-ar fi părut mai corect şi mai demn dacă atacatorii şi-ar fi asumat faptele dar, sincer,dacă până şi conducerea ABR o susţine pe doamna director până în pânzele albe, chiar crezi că mai apucau să mai lucreze o altă zi în bibliotecă dacă o atacau pe faţă?

    Ionel acest blog a fost creat ca să îi ajute pe bibliotecari să îşi regăsească sau să îşi descopere aripile. Admir foarte mult gestul tău şi cred sincer ca răspunsul ABR nu e cel pe care o asociaţie a bibliotecarilor ar trebui să îl dea în această situaţie. E trist şi faptul că reacţiile personale la mesajul tău au fost aşa de puţine…

    După cum spuneam acum câteva zile am întrebat şi eu mai departe doi profesori universitari cu experienţă (unul e fost director de bibliotecă) despre acest încident. Le-am expus întreaga poveste susţinând că doamna director a fost atacată şi…ia ghiciţi! Amândoi au spus că doamna trebuia deja să fie fostă directoare. Chiar dacă e foarte bună dpdv profesional? am insistat eu. Chiar dacă! a fost răspunsul lor.

    Bibliotecarul oferă servicii publicului. Imaginea lui publică este foarte importantă şi trebuie să îţi asume acest lucru. Se pare că acst lucru nu e valabil şi pentru ABR. Era chiar aşa de greu să formuleze măcar o avetizare dacă nu o sancţiune fie ea şi formală pentru afectarea (neintenţionată?) a imaginii bibliotecii?
    Unul din profesorii cu care am vorbit mi-a spus că în State doamna respectivă şi-ar fi pierdut postul chiar dacă numai cei în faţa cărora răspunde ar fi vizionat filmul înainte ca acesta să fie făcut public. Asta spune multe despre cât de serioasă este această problemă a imaginii în meseria noastră.

  4. Eu vad problema ca una sociala. Imagini asemanatoare vedem frecvent la televizor .Adolescentele in scoli fac cam la fel.Ia cineva ceva masuri? Nimeni nu are autoritate asupra nimanui. Tupeul este cel care triumfa uneori e chiar admirat , luat ca model si chiar promovat, in orice domeniu. In scara mea de valori inteligenta ,puterea de munca sunt asociate cu increderea, bunul simt si efortul de a face mai buna lumea din jur. Dar la urma urmei fiecare are un liber arbitru .

  5. claudia, inteleg si eu mediul romanesc si-mi dau seama de valoarea gestului lui Ionel Alexe. are tot sprijinul meu si toata admiratia pe viata. dar nu pot sa accept aceasta logica terorista a celor care au publicat filmul. scopul nu scuza niciodata mijloacele.

  6. (1) Eu nu judec o persoană (cum mi-aş permite una ca asta!), ci anumite comportamente ale unei persoane, ca atare nu trebuie să am informaţii exhaustive despre personalitatea doamnei în cauză, însă e sigur că unele date trebuie căutate şi invocate. De exemplu, dacă baletul cu damf impudic era o practică obişnuită în bibliotecă, asta da, mi s-ar părea relevant. Nu şi dacă persoana a scris despre managementul colecţiilor.
    (2) Sunt de acord că există nu doar o culpă a persoanei filmate, ci şi una a persoanei care a publicat filmul; chestiunile sunt însă complet separate. Eu m-am referit numai la prima greşeală, nu în ultimul rând fiindcă ea ţine de deontologia profesiei mele, iar cea de-a doua de etica alteia. Chiar dacă fimul nu era făcut public, el exista. Indecenţa nu a fost reificată de youtube. Copacul din pădure căzuse, iar noi îi descoperim acum putregaiul, asta e ceea ce mă sfîşie. Se pare că pe tine Marin, te interesează mai mult ce şi cît putem publica. N-am nimic de comentat aici.
    (3) Poate n-ai observat Marin, dar este foarte posibil ca doamna Repanovici să iasă basma curată. De fapt nu foarte posibil ci absolut real, negru pe alb, semnat şi aprobat. Şi nu basma curată, ci martiră a biblioteconomiei româneşti, victimă a becisniciei unor bibliotecari haini.
    (4) Ceea ce relataţi dumneavoastră, domnişoara Claudia, – şi mulţumim – este, la propriu, manual de bune practici, propedeutica normalităţii. Slavă Domnului, credeam că am înnebunit de tot.

  7. Nimeni nu contesta valoarea si competenta doamnei Repanovici ca manager de biblioteca, ci comportamentul ei indecent care nu o onoreaza.
    Comunicatul ABR e doar praf in ochi, nu ia cu adevarat atitudine in acest caz.
    Nu sunt deloc de acord cu cei care au publicat acest filmulet, gestul lor e unul las si care spune multe despre ei.
    Vazut din afara, acest scandal pateaza din nou reputatia bibliotecarilor.
    Din fericire, nu sunt genul de persoana care generalizeaza si sunt sigura ca acest caz e unul izolat.

  8. In comunicatul ABR exista o fraza care m-a deranjat:
    „Câţi dintre managerii de bibliotecă din România se pot lăuda cu asemenea realizări?”
    Ei bine, pot spune cu mana pe inima ca exista manageri de biblioteca care au facut lucruri extraordinare, dar care nu se lauda atat cat e de laudata doamna Repanovici intr-un singur comunicat.
    Romania are multi buni specialisti in biblioteconomie.

  9. „este foarte posibil ca doamna Repanovici să iasă basma curată. De fapt nu foarte posibil ci absolut real, negru pe alb, semnat şi aprobat. Şi nu basma curată, ci martiră a biblioteconomiei româneşti, victimă a becisniciei unor bibliotecari haini.”

    si de ce nu am eu voie sa am o pozitie aparte. adica sa consider ca dna Repanovici este si victima, cum o vede ABR, si vinovata cum o vezi tu? pentru mine este o victima vinovata.
    mi se pare exagerat sa o judecam pentru viata privata pe care cineva i-a expus-o public, fara acord, facand in acest fel un lucru cu mult mai vinovat. viata privata a unei persoane a ajuns obiect de judecata publica, dar nu din vina ei. ce spune Claudia ca si daca filmul nu ar fi fost difuzat dar l-ar fi vazut numai conducerea ABR, atunci trebuia produsa o sanctiune, iar nu mi se pare in regula. o fi o expertiza americana, dar nu e decat o opinie. asa intr-o buna zi am sa ma trezesc ca ABR judeca natura relatiilor mele sexuale cu sotia (deoarece un vecin ne-a filmat pe geam) sau ca imi interzice sa mai beau whisky la barul din colt deoarece un coleg a povestit ca m-a vazut intr-o zi ca am baut mai mult decat are voie sa bea un bibliotecar.

    lucrurile nu mi se par nici asa de senine cum le vede conducerea ABR. din pacate ar putea exista consecinte importante pentru cariera dnei Repanovici.
    din momentul in care un membru cheie, reprezentativ al asociatiei a fost implicat intr-un scandal public de proportii care i-a diminuat, fie si indirect, prestigiul profesional, asociatia cred ca nu se poate incarca sa-i deconteze aceasta avariere grava a imaginii .

  10. Citesc in ziarele de astazi: Eliot Spitzer, guvernatorul Statului New York a cerut scuze tuturor si si-a anuntat demisia dupa ce s-a aflat ca era implicat intr-un scandal cu prostituate de lux.

  11. Comparatia cu ce se intampla in SUA este seducatoare si pot sa-mi dau seama ca pe multi (sper) ii face sa viseze la niste norme simple si juste, dar din pacate aceasta comparatie nu-si are locul, in cazul in speta, dar nici in multe alte domenii… . Noi traim si muncim aici, nu are rost sa mai extind asupra ceea ce inseamna acest „aici”, o stim cu totii. Ca regret profund aceasta stare de lucruri se intelege de la sine, cu atat mai mult cu cat am tras eu insumi ponoasele unei atitudini „americane”, intransigente, in urma unui stagiu de 4 luni in bibliotecile din SUA, dupa care m-am intors si am incercat sa aplic ce am invatat… si in domeniul managerial. Eh, doi ani am fost tarata cu denunturi penale si articole in presa, care ma amenintau cu inchisoare de pana la 15 ani. Toate acestea sunt de domeniul trecutului, adevarul si dreptatea au iesit la suprafata, dar m-am vindecat de management american. Cazul Angelei Repanovici este diferit de al meu, la ea este vorba de o imagine alterata de care este si ea responsabila, vrand nevrand. Dar atentie !, si aici tind sa-i dau dreptate lui Marin Pruteanu, sa nu dam apa la moara unor indivizi abjecti care combat cu mijloace murdare, indiferent de ceea ce ar avea de aparat (tare mi-e teama ca-si apara doar marunte interese personale). Asemenea indivizi exista peste tot, iar abjectia poate iesi la suprafata de unde nici nu banuim. Ni se poate intampla tuturor.

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: