Scrisoare deschisă Preşedintelui ABR

Stimate Domnule Preşedinte,

Filmul „8 martie 2006 la Biblioteca Universităţii Transilvania Braşov” ne-a stupefiat pe mulţi dintre noi. Mai mult însă, iar aici vorbesc în nume personal, m-a nedumerit şi dezamăgit răspunsul Consiliului de Conducere al Asociaţiei Bibliotecarilor din România la conţinutul vădit detestabil al filmului.

Nu înţeleg lipsa unei reacţii etice a asociaţiei noastre.
Nu înţeleg ideea după care comportamentele care frizează neruşinarea trebuie pitulate în spatele competenţelor.
Nu înţeleg concepţia conform căreia actele nu sunt grave şi lucrurile pot merge la fel mai departe.
Nu înţeleg acomodarea spiritului asociaţiei cu comportamentele indecente din film.
Nu sunt de acord ca necuviinţa să degradeze sufletul şi imaginea organizaţiei din care facem parte.
Nu sunt de acord ca raţiunea de a fi a deontologiei profesionale a bibliotecarului român să dispară, pentru a proteja o persoană.
Nu înţeleg ca principiile să fie subordonate individului.

Sunt convins că lucrurile sunt foarte grave; asociaţia, biblioteca şi bibliotecarul din România se află în mare pericol de nimicire a reputaţiei lor sociale.
Cred că onestitatea şi bunul simţ trebuie să însoţească însuşirile profesionale ale bibliotecarului, dacă nu chiar să primeze, în orice situaţie.
Asociaţia Bibliotecarilor din România este cea mai mare organizaţie profesională a bibliotecarilor din ţara noastră, important for de dezbatere ştiinţifică în domeniul ştiinţelor informării şi al biblioteconomiei, reprezentant esenţial al bibliotecilor şi bibliotecarilor în relaţia cu organisme şi autorităţi naţionale şi internaţionale. Rolurile ABR trebuie jucate în favoarea ideilor de bibliotecă neîntinată şi bibliotecar competent şi integru din punct de vedere moral şi în privilegiul generaţiilor viitoare.

Ca atare, subsemnatul, Ionel Alexe, membru al Asociaţiei Bibliotecarilor din România, solicit demisia conducerii Asociaţiei Bibliotecarilor din România şi organizarea de alegeri.
Cu stimă, Ionel Alexe

18 Răspunsuri

  1. Stimate coleg,
    Este laudabil ca va preocupa reputatia bibliotecarului, in general. Mi se pare, insa, ca dramatizati cam mult.
    Doamna Repanovici este o profesionista de exceptie si, asta nu o puteti nega. Ca este prea vesela si are un stil propriu de a face chef, da, e de discutat, caci trebuie, conform Codului deontologic sa stim pana unde ne ridicam poalele.
    Comunicatul ABR nu mi se pare ca o apara, ci ca scoate in lumina partile pozitive ale colegei noastre, ceea ce presa din Romania nu face NICIODATA, indiferent despre cine si in ce conjunctura vorbim.
    Prin urmare, doamna Repanovici va plati pentru gestul necugetat, dar staruinta dumneavoastra mi se pare, cel putin ciudata. Cat despre demisia conducerii ABR, ati sarit peste cal! Mai suntem si noi, adica cei multi care avem nevoie de „umbrela” ABR, de oamenii competenti si devotati din conducere, care nu au alta vina, decat ca au compasiune pentru o colega aflata in dificultate.
    Va doresc succese profesionale!

  2. Cei citiva membri din Consiliu, care si-au subsumat conducerea Asociatiei in acest caz, pentru, dupa cum stim, Consiliul are un numar mult mai mare de membri, au gresit dind Comunicatul acela jignitor la adresa „celor multi” (si eventual… prosti, ca sa-l parafrazez pe Alexandru Lapusneanu). Oricit de profesionsta ar fi Angela Repanovici, comportamentul scandalos anuleaza tot. Apreciez pozitia d-lui Ionel Alexe si consider, la rindul meu, ca semnatarii Comunicatului ar trebui, macar, sa-si ceara scuze pentru eroarea de apreciere comisa in aceasta imprejurare. Altminteri, asistam la un precedent negativ.

  3. Tocmai a fost demisa din functie d-na Angela Repanovici. Presa stie tot.
    Bagati-va pietrele in traista ca e de lucru prin biblioteci.
    O zi minunata, tuturor!

  4. Draga Diana, nu stiu cine esti, asa ca te rog sa nu ma acuzi de parti-priuri. Dar daca doar atit ai invatat din aceasta intimplare, atunci degeaba a trecut peste noi… E trist…

  5. Am vazut si eu acum pe hotnews ca a fost demisa dna Repanovici si ca trei ani nu mai poate candida la nici un post de conducere.
    http://www.hotnews.ro/stiri-ultima_ora-2577158-brasov-profesoara-care-dansat-biblioteca-fost-demisa.htm
    Mai e de vazut si ca, asa cum observa dna Chiaburu, din cei 17 membri ai Consiliului ABR, numai 10 au semnat comunicatul. Cei 6 membri care nu l-au semnat (o exclud pe dna Repanovici) sunt:

    Gabriela Dumitrescu (Biblioteca Academiei Române)

    Mihaela Zecheru (Biblioteca Camerei Deputaţilor)

    Adriana Szekely (BCU „Lucian Blaga” Cluj)

    Ovidiu Călugărescu (Biblioteca Universităţii Naţionale de Apărare)

    Delia Pârşan (BCU “Eugen Tudoran”, Timişoara)

    Maria Drăghici (Casa Corpului Didactic Constanţa)

    Daca luam şi analizăm pe cine reprezintă fiecare şi în ce relaţie se găsesc unii cu alţii, atunci avem o imagine mult mai complexa a Asociaţiei. Pentru mine radicalismul lui Ionel e sănătos, dar irealist.

  6. Citind comentariul d-lui Pruteanu privitor la sistemul de relatii din ABR imi dau seama ca n-am sesizat adevaratul miez al intimplarii, care este generata de greselile de management facute de d-na Repanovici: autoritarismul prost inteles, lipsa de comunicare si dispretul fata de oameni. Sa ne amintim totusi ca, ab initio, intimplarea a ajuns in presa ca urmare a exasperarii unor oameni pe care nu i-a ascultat nimeni, multa vreme, desi situatia a fost cunoscuta, inclusiv la ABR. Insasi Angela Repanovici a admis ca sint 6 angajati nemultumiti… mai mult chiar, pe unii dintre dinsii i-a reclamat la politie! Or, biblioteca brasoveana nu are un colectiv mare… Ca sa pomenesc o opinie de pe acest site, un manager bun nu are atitia nemultumiti in jur! Revenind la sistemul de relatii din ABR, este evidenta analogia cu situatia de la Brasov. Comunicatul neinspirat si lipsit de consideratie a Conducerii fata de bibliotecarii „de rind” o dovedeste din plin. Tendinta de monopolizare a unor lucruri este, de asemenea, evidenta. Observam cu totii ca, de cele mai multe ori, se transmite post festum ca o activitate / intrunire / simpozion a avut loc si ca e inutil sa intrebi ce s-a discutat acolo. Atunci cind stirea e de viitor, fie mai ramin citeva ore pina la incepere, fie exista suficient timp, dar nu se spune unde va avea loc evenimentul; cind, finalmente, se devoaleaza misterul, se precizeaza ca nu sint locuri… presedintii de sectiuni sau coordonatorii de numere de reviste nu raspund mesaje nici de-ar fi sa-i pici cu ceara! Daca lucrurile ar sta altfel, ascensiunile fulminante n-ar mai fi insotite de caderi zgomotoase.

  7. E trist şi, mi se pare mie, foarte adevărat ceea ce ai spus Elena. Mergi la BIBLIO-Braşov?

  8. Carol I spunea ca n-avem nevoie de specialisti ci de caractere. Caracter este atunci cand abuzezi de functia de conducere pe care o ai , supunand subalternii unui regim discriminatoriu, de discreditare, intimidare, hartuire, marginalizare, in care lezarea demnitatii umane este un scop in sine?!? Caracter este atunci cand coordonatele sistemului tau de valori sunt minciuna, bascalia, barfa, impostura?!? Caracter este atunci cand toate energiile ti le canalizezi in directia edificarii unei dictaturi a instantaneului si plagiatului?!? Caracter este atunci cand iti insusesti bani de la colegi?!? Cracter este atunci cand promovezi pesonalul dupa bunul tau plac?!? Daca da, atunci Biblioteca Transilvania a pierdut un conducator cu mult caracter! Cat despre calitatile profesionale ale doamnei Repanovici : „Fapte nu, vorbe” (Puterea virgulei, Catalin Matei, Academia Catavencu)

  9. Am visat un … basm : Lebedele. Andersen. Fata … nu era una, erau sase. Bibliotecare. Asistam neputincios la umilirea fetelor. Unii strigau ca sunt clevetitoare, altii ca sunt invidioase, altii neloiale, uzurpatoare, vrajitoare…Vinovate! Stricasera linistea. Ordinea. Somnul. Somnul ratiunii. Somnul natiunii. Furia multimii crestea. Era tot mai mult zgomot. Se striga tot mai tare. Iar fetele taceau si asteptau. Asta era conventia. Trebuiau sa taca pentru a salva demnitatea, libertatea, democratia, pentru ca impostura sa nu devina normalitate, substituind permanent si irevocabil adevarul. Din pacate, insa, m-am trezit. Visul s-a intrerupt. Basmul – fara sfarsit. Oare daca nu m-as fi trezit, ce s-ar fi intamplat? Ar fi reusit cele sase sa salveze lumea, binele, dreptatea, frumosul?…Sau poate ar fi trebuit ele salvate?!…

  10. Draga Claudia S., as vrea sa merg, daca colegii de acolo confirma ca mai reusesc sa organizeze, avind in vedere imprejurarile, si daca la noi situatia se mai amelioreaza… din pacate, am doua colege cu mari probleme de sanatate, pe termen lung… iar noi sintem 5 de toti si trebuie sa acoperim un program de 76 de ore pe saptamina…

  11. Codul deontologic. Principii deontologice. Art.13 : „Pentru a-si indeplini cu succes obligatiile profesionale, bibliotecarul isi actualizeaza in permanenta cunostintele de specialitate, participand la (…) manifestari stiintifice (…) In acest scop, bibliotecarul are dreptul de a fi sustinut (…) de institutia angajatoare (…)” In 2007, doamna Repanovici a interzis unui grup de bibliotecare (catalogare, cercetari bibliografice, evidenta) de la biblioteca pe care o conducea, sa participe la BIBLIO-BRASOV. Tot atunci a respins in mod abuziv si nejustificat trei lucrari reprezentand aceeasi institutie.
    … Ireprosabil…

  12. Nu inteleg de ce se multi amesteca treburile profesionale cu viata particulara.Nu vad care este legatura?Da, e bine sa nu faci lucruri care sa depaseasca bunul simt, nici chiar in particular, caci peste tot sunt ochi si urechi.

  13. Dorim sa incepem prin a multumi colegilor care au fost impartiali, celor care au facut comentarii de bun simt dar si celor care au preferat sa se abtina ”sa-si dea cu parerea” despre ceva privit doar din exterior, deloc sau partial cunoscut. Problemele noastre (ale celor “6 nemernice” semnatare a unui memoriu inaintat cu ceva timp in urma catre conducerea Universitatii Transilvania, infierate de toata mass media si nu numai, datorita publicitatii si declaratiei doamnei Repanovici) nu le cunosc decat cei de aici din biblioteca, respectiv cei din conducerea Universitatii. N-o sa le facem publice nici acum pentru ca Universitatea Transilvania ne-a inteles, au facut cercetari, au constatat si au sanctionat. Astfel, au dat dovada de corectitudine si responsabilitate. Tot ce va putem spune este faptul ca sesizarile noastre au fost de alta natura, mai grave, nicidecum legate de comportamentul indecent al directoarei. Si daca cineva isi imagineaza ca acel filmulet (de a carui postare am fost invinuite pe nedrept, deoarece el a circulat si oricine l-a solicitat l-a primit.) a fost motivul sanctionarii doamnei Repanovici, se inseala. Niste angajati care merg si fac anumite sesizari, sunt responsabili, se supun unei anchete administrative de durata si dovedesc ca “nu bat campii” nu au nevoie sa se ascunda in spatele unei practici mizerabile. Am fost si dorim sa ramanem pana la capat corecte fata de institutia noastra si nu am intervenit in nici un fel in declaratiile facute de doamna Repanovici.
    Pana la finalizarea acestui caz am suportat cu stoicism etichetarile si blamarile de peste tot. Cel mai dureros a fost sa constatam ca unii colegi de breasla „au aruncat cu pietre” in noi. Insasi conducerea ABR-ului s-a grabit sa o sprijine prin acel comunicat doar pe doamna Repanovici, cele 6 angajate si membre ABR fiind lipsite de importanta. Pentru doamna Repanovici s-au facut demersuri, un comunicat, s-a cerut acordul celor din conducere pentru apararea imaginii “unui coleg aflat in impas”, dar in privinta celor 6 “amarate de bibliotecare”, lipsite de functii inalte si a caror imagine a fost si este la fel de “sifonata”, conducerea ABR-ului a dovedit lipsa de informare in aprecierile facute.
    Aveti dreptate, domnule Ionel si aveti toata admiratia si stima noastra : “principiile sunt subordonate individului, din pacate”. Daca una din noi, cele 6 am fi incalcat vreun regulament sau un cod deontologic in secunda a doua am fi fost pe nicaieri. La cei cu functii nu e valabil, mereu se gasesc portite si se arunca cu praf in ochi.
    Tinem, asadar, sa va reamintim, stimati colegi din conducerea ABR-ului, ca acele realizari de care pomeniti cum ca ar fi exclusiv ale doamnei Repanovici sunt, de fapt, ale tuturor celor care muncesc in biblioteca din Brasov. Nimic din ce s-a realizat acolo nu ar fi fost cu putinta fara angajati si sprijinul Universitatii. Nu sunt doar meritele doamnei Repanovici.
    Pentru ca am constatat pe pielea noastra ca suntem doar simple “cotizante”, lipsite de importanta pentru asociatia care ne reprezinta(???) ne intrebam, indreptatite fiind, daca mai are vreun sens sa ramanem membre ale acesteia! Unele dintre noi sunt membre de la infiintarea asociatiei si cu ani buni in profesia de bibliotecar, dar ce mai conteaza?Am constatat pe pielea noastra ca aceasta asociatie apara interesele conducatorilor, nicidecum ale membrilor.
    Costea G., Gheorghe L., Ianchis E., Cires C., Arhip L., Nitu M.

  14. ABR nu a luat o decizie bună când a susţinut acel comunicat.(Asociaţia era la curent cu demersurile voastre? Din câte am înţeles mulţi ştiau doar de mailul anonim trimis mai multor bibliotecari.) Nu cred că voi trebuie să plecaţi din asociaţie. Bibliotecarii au nevoie ca o asociaţie puternică să îi reprezinte. Dacă conducerea ABR nu s-a dovedit până acum suficient de receptivă la problemele bibliotecarilor asta nu înseamnă că lucrurile nu se pot schimba – într-un fel sau în altul.

  15. O stire de pe hotnews citita ieri, 18 martie 2008, m-a facut sa descopar amploarea discutiei pe tema deschisa de un mesaj trimis unei intregi liste de destinatari pe 6 martie 2008. Asa am aflat ca exista un comunicat al ABR, ca opiniile comentatorilor de pe site sunt convergente, aproape in totalitate.

    Mi-a atras atentia un comentariu semnat de Elena Chiaburu din care citez: „Observam cu totii ca, de cele mai multe ori, se transmite post festum ca o activitate / intrunire / simpozion a avut loc si ca e inutil sa intrebi ce s-a discutat acolo. […] presedintii de sectiuni sau coordonatorii de numere de reviste nu raspund mesaje nici de-ar fi sa-i pici cu ceara! ”

    Mi se pare incorecta generalizarea facuta de colega noastra, eu, in calitate de bibliotecara la BCU Bucuresti incercand, dupa fiecare intrunire profesionala sa comunic cu (uneori prea multe) amanunte toate momentele importante ale intrunirii pe lista de discutii biblos, iar in calitate de presedinta a Sectiunii de Catalogare-Indexare a ABR, facând acelasi lucru dupa fiecare sesiune de comunicari din cadrul sectiunii. (vezi: https://prolibro.wordpress.com/2007/05/02/raport/ si https://prolibro.wordpress.com/2007/10/04/sectiunea-de-catalogare-indexare-conferinta-nationala-abr-brasov-19-21-septembrie-2007/ )

    De raspuns la e-mail-uri, este una dintre activitatile zilnice, adesea fiindu-mi adresate mesaje de catre colegi pe care nu i-am intâlnit macar, (ultimul asemenea mesaj fiind de la directoarea Bibliotecii Universitatii din Oradea), la care nu ezit sa raspund.

    Un raport despre participarea la un eveniment legat de profesia noastra nu poate fi facut decât post festum. Este bine ca e facut, ceea ce inseamna ca participantul nu a fost doar „in vizita” acolo. Rapoartele postate pe liste de discutii sau publicate în reviste din domeniu au menirea de a tine la curent colegii cu ceea ce se intampla la aceste evenimente. Despre modul in care se afla despre ele, cu cat timp inainte, care sunt conditiile de participare, de eligibilitate s.a.m.d. se poate discuta. Asa cum se poate discuta despre multe dintre subiectele comentate recent pe acest blog.

  16. De asta exista acest blog…ca sa se discute pe el. Intalnirile profesionale sunt prea rare ca sa poata fi considerate locurile in care poti sa discuti tot ceea ce te doare legat de biblioteci.

    Pot sa dau aici un exemplu de eveniment la care insusi presedintele ABR a luat parte dar de care s-a aflat mult prea tarziu… Simpozionul informatia digitala in noul mileniu

  17. Distinsa doamna Victoria Frâncu, ma consider obligata sa incep spunindu-va ca va multumesc pentru tot ce am invatat de la dumneavoastra, in cei aproape 18 ani de cind lucrez in biblioteca, prin intermediul operei biblioteconomice remarcabile pe care o intreprindeti. E bine sa ni se reaminteasca faptul ca generalizarile pot fi neinspirate, sugerind uneori, lipsa de temei a celor exprimate. Fireste ca rapoartele referitoare la un eveniment nu pot fi decit post festum, dar, admiteti si dv. ca „despre modul in care se afla despre ele, cu cat timp inainte, care sunt conditiile de participare, de eligibilitate s.a.m.d. se poate discuta”… la acest gen de probleme m-am referit cu precadere, numai ca, probabil, n-am gasit cea mai fericita formulare… In plus, intr-un anume fel, confirmati comentariul meu: desi nu va viza nicidecum, ati raspuns dumneavoastra, cea care intotdeauna informati comunitatea biblioteconomica, va verificati mail-ul zilnic si raspundeti fara ezitare oricarei intrebari… si nu careva dintre cei ce oricum nu raspund…

  18. Multumesc frumos, Elena.

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: