Bibliovoluntar în State – Prima zi

Cand făceam voluntariat într-o bibliotecă din România (adică eram bibliovoluntar după cum foarte fain au scris cei de la biblioteca din Cluj Napoca în proiectul cu radioul), vara trecută, am fost întrebată de cineva dacă eu sunt cea despre care auzise că a venit să muncească pe degeaba… N-am muncit pe degaba atunci ci a fost chiar o experienţă foarte bună pe care am repetat-o saptamana aceasta. De data asta am fost bibliovoluntar într-un orasel mic (12 400 locuilori) din inima Illinoisului. Am lucrat/discutat/observat 4 zile de la 9 la 5 în biblioteca lor.

Ce am făcut şi ce am învăţat voi începe să vă spun acum, urmând să continui dacă vi se pare interesant.

Am asistat de dimineaţă la un curs gratuit, pentru adulţi, de iniţiere în utilizarea calculatorului. Programul acesta care cuprinde şi cursuri de iniţiere în folosirea excel-ului, power-pointului, a internetului, a fost iniţial susţinut de un grant dar pentru că s-a dovedit foarte popular board-ul a fost de acord să îl susţină din banii bibliotecii. El este predat de cineva care are un contract de prestări servicii cu cei de la biblioteca. Cursul la care am asistat eu a durat 3 ore şi cei 8 participanţi (cărunţi) au folosit laptopurile bibliotecii. Ei au învăţat lucruri de bază legate de calculator: care sunt componentele, cum se lucrează cu mouse-ul, de unde se deschide calculatorul, cum îţi dai seama dacă e deschis sau nu, cum se închide o fereastră, cum se crează, salvează sau şterge un document text.  

Participând la acest curs mi s-a confirmat că în învăţarea noilor tehnologii e nevoie de multă răbdare şi de lucru în grupe mici pentru a putea să te asiguri că nu rămâne nimeni în urmă. Chiar dacă o parte din participanţi ştiau să facă deja unele din lucrurile predate(deoarece aveau copii acasă care erau foarte avansaţi în utilizarea calculatorului) le-a făcut plăcere să participe deoarece puteau să pună întrebări care îi nedumereau fără să se jeneze sau să se simtă prost(i). Au existat însă participanţi care nu ştiau cum se lucrează cu mouse-ul şi asta e ceva foarte normal. Cel mai frumos a fost când am văzut ce uimită a fost doamna care nu le prea avea cu mouse-ul când a reuşit să mişte o fereastră pe ecran 🙂

Tot în prima zi am petrecut ceva timp în secţia de copii. Biblioteca copiilor avea rafturi de un metru jumătate pline cu cărţi. Pe lângă asta aveau jucării (de pluş, păpuşi, puzzle, lego, marinonete ş.a.) şi covoare foarte colorate:). Există o singură bibliotecară pentru copii  şi încă una care munceşte jumătate de normă aici. Aveam să aflu mai târziu că pentru această secţie s-a câştigat un grant şi au fost cumpărate cutii care cuprind diferite activităţi educative care să îî ajute pe învăţători sau pe cei care învaţă acasă operaţii matematice, cuvinte noi şi altele. Aceste cutii au multe piese în componenţa lor şi pot fi împrumutate de la bilioteca.:)

Majoritatea cărţilor pentru tineret erau şi ele găzduite de secţia de copii dar, deoarece cei tineri s-au plâns că nu le place să îşi petreacă timpul acolo (alături de cei mici nu e foarte cool 🙂 li s-a amanejat un spaţiu special: un colţ aproape de locul unde sunt cărţile pentru adulţi. S-au vopsit cei doi pereţi în culori vii, s-a adus mobilă o canapea, o măsuţă, două fotolii. Cărţile care sunt cel mai mult citite de către adolescenţi au fost aduse aici. Evident că aveau toate volumele Harry Potter:) . Aveau şi benzi desenate şi multe cărţi Manga.

În această primă zi am făcut cunoştinţă cu mai toţi bibliotecarii. Am vorbit foarte mult cu ei. Cel care se ocupă de plivirea colecţiei a spus că dacă avem nevoie de cărţi ei pot să le trimită pe cele pe care le scot din colecţie.  Că de multe ori a trebuit să ardă cărţile pentru că nu aveau unde să le ducă şi se simţea ca un nazist când făcea asta…E adevărat însă că ei scot din colecţie cărţi vechi, care nu au circulat, la care au apărut ediţii noi aşa că i-am luat cartea de vizită şi i-am spus că o să-l anunţ dacă aflu de cineva interesat…

Am discutat mult şi am făcut planul celorlalte zile. Seara două bibliotecare m-au scos la cină şi ne-am simţit foarte bine. Am discutat, se poate să nu mă credeţi, despre biblioteci:)

Anunțuri

3 răspunsuri

  1. „the interactive kind…” 😀

  2. voluntariatul nu este deloc munca degeaba, este o ocazie de a cunoaste profesionisti cu stiluri diferite, de a documenta mai tarziu dorinta ta de implicare, de a cunoaste institutii din interior.
    in romania nu stiu cat de mult se utilizeaza in biblioteci. din cate stiu structurile de personal sunt imobile si intortocheate si nimeni nu are chef sa-si mai bata capul si cu voluntarii, care de asemenea nu presupun numai beneficii (ca urmare a faptului ca lucreaza gratuit) ci si costuri deoarece trebuie formati. de asemenea, cred ca nici oamenii nu sunt obisnuiti cu ideea, munca din pasiune fiind mult depreciata in favoarea unor activitati lucrative sau, daca nu, a trandavelii. totusi eu cred ca s-ar gasi cativa pensionari si cativa studenti care sa faca acest voluntariat daca ar exista ocazia.
    astept sa citesc jurnalul acestei experiente ca sa-mi dau seama cum se pune aceasta problema in state si in ce consta programul. nu ai spus cum ai ajuns sa faci asta si de ce.

  3. 😀

    Marin, voluntariatul în State e ceva normal. Biblioteca în care am lucrat avea voluntari (eu am cunoscut 4 dintre ei) care îi ajutau în mod regulat cu rearanjarea cărţilor, ajutau la stergerea cărţilor din catalog atunci când ele erau scoase din colecţie şi stăteau la biroul de împrumut mai ales seara. Faptul că eu făceam voluntariat nu a impresionat pe nimeni. Ce i-a surprins a fost că eram din România 🙂

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: