IFLA/UNESCO Manifestul bibliotecii publice 1994

Libertatea, prosperitatea şi dezvoltarea societăţii şi a indivizilor sînt valori umane fundamentale. Ele pot fi atinse doar dacă cetăţenii bine informaţi au posibilitatea să îşi exercite drepturile democratice şi să joace un rol activ în societate. Participarea constructivă şi dezvoltarea democraţiei se bazează pe existenţa unui nivel satisfăcător al educaţiei şi pe accesul liber şi nelimitat la cunoştinţe, idei, cultură şi informaţii. Biblioteca publică, poarta locală spre cunoaştere, oferă indivizilor şi grupurilor sociale condiţiile de bază pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii, cîştigarea independenţei în luarea deciziilor şi dezvoltarea culturală a individului şi a grupurilor sociale. Manifestul acesta proclamă credinţa UNESCO în biblioteca publică ca forţă vie pentru educaţie, cultură şi informare, ca agent esenţial în încurajarea păcii şi bunăstării spirituale prin intermediul intelectelor bărbaţilor şi femeilor. De aceea, UNESCO încurajează autorităţile naţionale şi locale să susţină şi să se implice activ în dezvoltarea bibliotecilor publice.

Biblioteca publică

Biblioteca publică este centrul local al informării, care facilitează accesul utilizatorilor săi la orice fel de cunoştinţe şi informaţii. Serviciile bibliotecii publice sînt oferite pe baza accesului egal pentru toţi, indiferent de vîrstă, rasă, sex, religie, naţionalitate, limbă sau statut social. De aceea, este necesară oferirea de servicii şi materiale specifice utilizatorilor care nu pot, din diferite motive, să le folosească pe cele obişnuite. Această categorie cuprinde, de exemplu, minorităţile lingvistice, persoanele cu dizabilităţi sau cele din spitale ori închisori. Toate grupele de vîrstă trebuie să găsească materiale adecvate nevoilor lor. Pe lîngă materialele tradiţionale, colecţiile şi serviciile trebuie să includă toate tipurile de medii şi tehnologii moderne. Calitatea înaltă şi adecvarea la nevoile şi condiţiile locale sînt esenţiale. Materialele trebuie să reflecte tendinţele curente şi evoluţia societăţii, dar şi memoria încercărilor şi imaginaţiei umane. Colecţiile şi serviciile nu trebuie să fie supuse nici unei forme de cenzură ideologică, politică sau religioasă, de asemenea, nici presiunilor comerciale.

Misiunile bibliotecii publice

Următoarele misiuni-cheie referitoare la informare, alfabetizare, educaţie şi cultură ar trebui să fie în centrul serviciilor bibliotecii publice:

1. crearea şi întărirea deprinderilor de lectură la copii începînd de la vîrste fragede;
2. susţinerea educaţiei individuale şi autodidacte, dar şi a celei instituţionale la toate nivelurile;
3. oferirea de posibilităţi pentru dezvoltarea creativităţii personale;
4. stimularea imaginaţiei şi creativităţii copiilor şi tinerilor;
5. promovarea conştientizării moştenirii culturale, a aprecierii artei, realizărilor ştiinţifice şi inovaţiilor;
6. oferirea posibilităţii de accesare şi exprimare culturală a tuturor artelor dramatice;
7. încurajarea dialogurilor interculturale şi susţinerea diversităţii culturale;
8. susţinerea tradiţiei orale;
9. asigurarea accesului cetăţenilor la toate tipurile de informaţie comunitară;
10. oferirea de servicii informaţionale adecvate firmelor, asociaţiilor şi grupurilor de interese locale;
11. facilitarea deprinderii abilităţilor informaţionale şi de operare a calculatorului;
12. susţinerea şi participarea la activităţi şi programe de alfabetizare pentru toate vîrstele şi chiar iniţierea lor, dacă este necesar.

Finanţare, legislaţie şi reţele

Utilizarea bibliotecii publice trebuie să se facă, în principiu, fără plată. Biblioteca publică este responsabilitatea autorităţilor locale şi naţionale. Trebuie să fie susţinută de legislaţii specifice şi finanţată de autorităţile naţionale şi locale. Trebuie să fie o componentă esenţială a oricărei strategii pe termen lung care se referă la cultură, informare, instrucţie şi educaţie. (…) Reţeaua bibliotecilor publice trebuie să fie proiectată în relaţie cu bibliotecile naţionale, regionale, de cercetare şi speciale, dar şi cu bibliotecile din şcoli, colegii şi universităţi.

Operare şi management

Trebuie formulată o politică clară, care defineşte obiective, priorităţi şi servicii legate de nevoile comunităţii locale. Biblioteca publică trebuie să fie eficient organizată şi trebuie să păstreze standarde profesionale de funcţionare.
Trebuie să fie asigurată buna cooperare cu parteneri relevanţi – de exemplu, grupuri de utilizatori şi profesionişti la nivel local, regional, naţional, dar şi internaţional.
Serviciile trebuie să fie accesibile tuturor membrilor comunităţii, inclusiv persoanelor cu handicap. De aceea, biblioteca trebuie să aibă clădiri bine poziţionate, spaţii bune pentru citit şi studiat, tehnologii adecvate şi suficiente ore de funcţionare care să se suprapună peste timpul liber al utilizatorului. Acest lucru implică în mod egal existenţa serviciilor speciale adresate celor care se află în imposibilitatea de a vizita biblioteca. Serviciile bibliotecii trebuie să se adapteze la diferitele nevoi ale comunităţilor din zone rurale şi urbane.
Bibliotecarul este un intermediar activ între utilizatori şi resurse. Pregătirea profesională şi educaţia continuă a bibliotecarului sînt indispensabile pentru a putea asigura servicii adecvate.
Este necesară oferirea de programe de deschidere către public şi programe de educare a utilizatorilor, pentru a-i ajuta pe aceştia să beneficieze de toate resursele.

Punerea în practică a manifestului

Factorii de decizie la nivel naţional şi local, precum şi comunitatea bibliotecilor în general, din toată lumea, sînt îndemnaţi să implementeze principiile exprimate în acest manifest.
(IFLA-UNESCO Public Library Manifesto 1994, http://www.ifla.org/VII/s8/unesco/manif.htm)

4 Răspunsuri

  1. Manifestul a fost publicat in numarul din Dilema despre starea bibliotecilor. Exista acolo si o tema de casa in care cititorii sunt invitati sa viziteze biblioteca publica din localitate si sa isi trimita parerile redactiei. Eu as vrea sa fac acelasi lucru dar pentru bibliotecari. Voi cei care munciti in bibliotecile publice, in ce masura credeti ca biblioteca voastra functioneaza in spiritul acestui manifest?

  2. Claudia, eu sunt cam dezamagit de numarul acesta din Dilema. Nivelul de analiza este unul pur literar si chiar infraliterar. Mai putin articolul tau, restul se multumesc sa expuna, sa critice sau sa laude fara nici un mecanism explicativ. Aceleasi truisme arhicunoscute si o critica care in Romania mi se pare ca a devenit o formula comoda si de succes de a ocoli realitatea. Eu sunt obosit de asta.

    Traducerea manifestului iti apartine, nu-i asa?

  3. Marin si eu speram sa citesc articole mai la obiect. Sa nu uitam insa ca Dilema nu se adreseaza doar bibliotecarilor. Se prea poate ca cei neobisnuiti cu ale bibliotecilor sa fi aflat lucruri noi. Dar ai dreptate, si pe mine ma nemultumesc interviurile…cei care puteau sa dea raspunsuri mai profunde s-au multumit la eterna suprafata. Cu exceptia domnului Regneala care a mai spus cate ceva, ceilalti au dat luciu subiectului care oricum e foarte ruginit. Doar un exemplu: proiectele de digitalizare enumerate ca niste mari realizari ne plaseaza de fapt undeva la coada Europei in acest domeniu…Despre biblioteca nationala ce sa mai spun…un nou sediu, e drept ca va rezolva o parte din probleme, dar acolo sunt probleme de fond la care trebuie lucrat de acum daca chiar vrem sa schimbam ceva…

    Oricum cei de la Dilema publica raspunsurile cititorilor asa ca daca chiar va pasa, va incurajez sa le scrieti. Publicarea acestui numar a fost un prim pas destul de mare. Mingea e in terenul nostru cum se spune…

    Manifestul nu avea o traducere in romana si, deoarece l-am citat in articol, am zis ca nu strica sa fac si o traducere. Ea este deja pe site-ul IFLA.

  4. proiectele acestea de digitizare pana acum au fost numai fabulatii despre care s-a tot discutat. pana una alta, in retelele de internauti romani circula mii de carti scanate de acestia. biblioteci importante nu au reusit nici macar un proiect micut. biblioteca digitala a romaniei e un proiect despre care l-am auzit vorbind pe domnul Dan Matei. dansul are o imagine a acestui proiect insa nu are sustinere (ca si in cazul propunerii de catalog colectiv). problema este ca si ce a realizat pana acum cimec in acest sens nu e prea convingator, dar e mai mult decat ce au realizat altii. inainte de a porni proiecte faraonice care nu au nici oamenii, nici tehnologia, nici experienta necesare, ar fi poate mai bine sa se inceapa cu proiecte mai mici si sa se organizeze si centralizeze un pic toata aceasta activitate de digitizare care mie mi se pare (parea) haotica, impulsionata de orgolii zadarnice.

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: