Top 10 biblioteci bucureştene

România Liberă a publicat un top al bibliotecilor din Bucureşti. Criteriile de evaluare par destul de copilăreşti din modul în care sunt prezentate, dar topul este cu atât mai valoros cu cât reprezintă o percepţie publica. Pe primul loc este fără îndoială Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti. Fiind biblioteca în care am lucrat 5 ani pot să spun ca nu e nici o greşeală aici. Cunosc această bibliotecă destul de bine şi ştiu că este performantă atât în ceea ce priveşte pregătirea personalului şi managementul cât şi serviciile şi echipamentul. Mă nedumeresc însă unele afirmaţii din evaluare: „Se simte lipsa unei mediateci extensive, frustreaza ca biblioteca digitala este axata doar pe carte romaneasca. Punctul tare al bibliotecii este fondul urias de carte pentru salile de lectura – insa fondul de imprumut pentru acasa e destul de subtire”. Eu ştiu că a început organizarea unei mediateci şi chiar că există un proiect de sală multimedia, deşi nu cred că e foarte util să evaluăm o bibliotecă universitară din acest punct de vedere. Biblioteca digitală este extraordinară, dar lipseşte cu desăvârşire (mă refer la fond digital propriu). Fondul uriaş de carte pentru sălile de lectură mie mi se pare groaznic de redus şi cred că aceasta a fost o greşeală de concepţie iniţială. Acasă se împrumută doar în filiale, adică în biliotecile de facultăţi care administrativ aparţin ce-i drept de Biblioteca Centrală Universitară. Dar aceste filiale ştiu că împrumută cam tot ce deţin (sau oricum destul de mult) studenţilor lor. Ceea ce se cunoaşte îndeobşte ca fiind BCU (adica „Centrala”) nu are fond de împrumut.

Urmează: Biblioteca British Council, Biblioteca Institutului Cultural Francez, Biblioteca Metropolitană, Biblioteca Goethe Institut, Biblioteca Institutului Cervantes. Mi se pare că în România avem un sistem biblioteconomic extrem de debil dacă în capitala ţării din primele 6 biblioteci menţionate, patru sunt de centre culturale străine. Apoi se clasează Biblioteca Naţională şi Biblioteca Academiei care se remarcă doar prin criticile care li se aduc. Pe ultimile locuri se găsesc Biblioteca Ion Creangă (filială a Bibliotecii Metropolitane, ceea ce nu e prea corect deoarece şi BCU are filiale foarte bune, mai bune cu siguranţă decât Biblioteca Institutului Cultural Francez) şi Biblioteca Pedagogică.

Reclame

Cine suntem?

Tocmai m-am întors de la un simpozion pe tema: Bibliotecile, centrele comunitare pentru învăţarea tehnologiei şi Chicago: construind şi servind comunităţile. Experienţa a fost foarte interesantă mai ales că s-a vorbit din nou despre câtă lume nu are acces la calculatoare şi Internet în SUA. Ceea ce e ciudat e că Uniune Europeană îşi doreşte să concureze cu Statele Unite în ceea ce priveşte societatea informaţională dar despre alfabetizarea tehnologică şi informaţională nu se prea discută…

La simpozion au fost prezentate multe proiecte realizate la nivelul comunităţilor. (Cei care au nevoie de idei pentru CPC se pot inspira de aici.) Ceea ce e surprinzător pentru mine este că Statul nu a fost implicat în multe din aceste proiecte. Oamenii din diferite comunităţi au înţeles importanţa Internetului, de exemplu şi n-au aşteptat ca Statul să îi apere: s-au organizat şi s-au asigurat că cei din comunitate au acces la Internet prin banda larga.

Şi biblioteca publică din Chicago are unele iniţiative lăudabile. Pe lăngă faptul că anul trecut au realizat introducerea Wi-Fi în toate cele 79 de filiale, au început să împrumute laptopuri, să permită downloadul de ebookuri, audiobookuri (în curând vor permite downloadul şi pe iPoduri), au schimbat designului paginii web (care e tradusă în spaniolă şi poloneză plus e considerată cea de-a 80-a filială a bibliotecii) şi tocmai au început un program de lecţii de navigare şi utilizare a calculatorului.  

Ceea ce m-a impresionat plăcut este că biblitecarele ştiau că trebuie să îi ajute pe oameni să îşi găsească o slujbă, să îşi găsească o casă, să îi ajute în procesul de educare continuă. Nu le era clar cum anume să îi ajute mai bine şi să fie mai eficiente în utilizarea tehnologiei dar aveau măcar intuiţie bună şi încercau.

Am intrat seara aceasta pe situl lor si am găsit nişte imagini vechi cu biblioteca Chicago şi diferite filiale. Uitându-mă la ele mi-am amintit de propunerea lui Marin de a  face o expoziţie online legată de istoria bibliotecilor noastre în comunism. Mi se pare o idee foarte bună. Dacă nu reuşim să înţelegem cine suntem ca bibliotecari şi ce reprezentăm în comunitate nu cred că putem face faţă încărilor la care ne va supune viitorul. Iar ca să înţelegem acest lucru trebuie să ne uităm foarte atent la perioada comunistă.