România, o ţară care se scrie greu

România a participat pentru prima oară la The London Book Fair. Cei de la Evenimentul zilei spun că a ieşit destul de bine. Având în vedere că Institutul Cultural Român s-a ocupat de organizarea  acestei participari mi se pare normal:)

Vroiam să subliniez cu ce anume s-au dus la târg editurile noastre: 600 de cărţi şi peste 40 de cărţi audio. Combinarea celor două tipuri de cărţi este normală pentru timpurile în care trăim…dar cum e ea reflectată în colecţiile bibliotecilor noastre?  Cum stă biblioteca în care lucraţi sau cea de la care împrumutaţi de obicei cărţi la capitolul cărţi audio? Cum e cu catalogarea lor?

P.S. Adăugând categoriile pentru acest post mi-am dat seama că nu avem o categorie despre edituri. Blogul acesta are o oarecare vechime şi au scris aici mulţi bibliotecari buni. Cu toate acestea s-a vorbit foarte puţin despre edituri. Nu vi se pare ciudat?

2 Răspunsuri

  1. Intr-adevar, nu s-a scris prea mult despre edituri pe blog. Are Cristina Chivu un mesaj, din pacate singurul cu care a participat:
    https://prolibro.wordpress.com/2007/04/03/marketing-si-industrie-editoriala-in-romania/

  2. Pai e mai greu cu tastaturile astea mai vechi ca nau a din a.

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: