Biblioteca Publica din Madrid (2)

R A P O R T M A D R I D ‘08
Sergiu Găbureac

După ce treci de poarta electronică de securizare, ajungi la punctul de primire informare, unde lucrează minimum două persoane. Toate posturile de lucru sunt dotate cu IT de ultimă generaţie: calculator, lector electronic, care citeşte cardul eliberat la înscriere sau documentele împrumutate / restituite, plus alte periferice şi modemuri, dintre care şi o imprimantă multifuncţională).
Orice informaţie este livrată pe loc, timp de 14 ore pe zi, între 8,30 şi 21,30, de luni până vineri, de către personalul auxiliar, bibliotecarul public fiind solicitat doar în cazurile mai complicate. Acesta are responsabilităţi privind asistenţa biblioteconomică, de oferire a informaţiilor de referinţă online, organizarea manifestărilor, asigurarea relaţii cu personalităţi şi persoanele juridice din microcomunitate, dezvoltarea colecţiilor, eliminarea documentelor, intermedierea rezolvării problemelor de ordin administrativ ş.a. Inutil să mai spun că toate serviciile de bibliotecă publică oferite membrilor comunităţii madrilene sunt gratuite.
Sistemul informatizat generează date privind: a) existenţa documentelor de bibliotecă (catalogul); b) mişcarea documentelor de bibliotecă (la ce filială poate fi găsit un document, care nu se află în colecţii sau este împrumutat, temporar, la domiciliu la biblioteca unde este solicitat; la care uzario (utilizator) se află şi până când (poate fi reţinut, ca şi la noi, prin serviciu de precomandă); c) mişcarea utilizatorilor: unde mai
este înscris (înscrierea fiind centralizată), ce documente a împrumutat (maximum trei documente, la nivelul bibliotecii municipale, cu termen de două săptămâni, ce poate fi prelungit d) diverse statistici …
Întrebările privind gestiunea şi despre recuperarea documentelor de la utilizatorii restanţieri nu prea le-au înţeles, nefiind o preocupare majoră, restanţierii fiind sub 3%. La fel şi despre sindicat. Asociaţiile profesionale rezolvă totul. Documentele de bibliotecă au o rată de înlocuire de 46 ani. Se pune mare accent pe protejarea sănătăţii membrilor comunităţii. Cele uzate fizic sunt date la topit, iar cele în bună stare, după efectuarea formelor de ieşire din evidenţa bibliotecii (dezactivarea etichetei electronice) şi dezinfectare, sunt puse în casete speciale la intrare / ieşire pentru a fi luate, gratuit, de persoanele interesate. Nu se primesc donaţii de nici un fel, în schimb editurile pot acorda mari discounturi la achiziţia de documente.
Organizarea colecţiilor de documente este în acces liber la raft, indiferent de secţie sau adresabilitate. Nu există depozite. Normal, din moment ce biblioteca publică ste o bibliotecă de consum şi nu de stocare, pe timp îndelungat, a informaţiei. Doar filiala specializată în memorie comunitară madrilenă, numită Biblioteca Historica (173.000 de u.b.) are sarcini de stocare şi conservare. Mai există alte 8 biblioteci-filială specializate ale municipalităţii madrilene: muzică, servicii speciale … O bibliotecă-filială a Bibliotecii Municipale Madrid, este organizată, în general, pe minimum două niveluri, fiecare cu rampă de acces pentru persoanele cu handicap locomotor. Deşi în cele cinci zile, cât am bătut Madridul, 18 ore din 24, nu am văzut mai mult de 10 cărucioare de acest gen, în schimb, am văzut sute de cărucioare cu noua generaţie. Am înţeles că este dezvoltat un serviciu special pentru persoanele cu acest gen de disabilităţi subvenţionat de către comunitate.
La parter se află punctul de primire si informare, secţiile pentru copii (colecţii organizate pe grupe de vârstă: 25, 610, 1114 ani, minimum o sală de lectură, o ludotecă …; secţii împrumut documente pentru adulţi la domiciliu şi sală de periodice). 23 de biblioteci-filială au, fiecare, între 70 şi 177 de abonamente la periodice pe suport hârtie. Există, în paralel, şi acces online la presă, mai puţin utilizat. La alt nivel, se află sălile de lectură pentru adulţi, săli infodocumentare, săli polivalente …
Biblioteca publică madrilenă numără 3.720 de locuri la mese, pentru cercetare şi documentare în filiale, la care se adaugă 171 de locuri la staţii de lucru, conectate la internet, pentru utilizatori în sălile infodocumentare, din totalul de peste 300 de PCuri
ale bibliotecii, la care se adaugă locurile din sălile polivalente pentru manifestări de toate genurile, mai puţin politice. Aşa cum spuneam, un accent deosebit se pune, în societatea spaniolă, pe factorul socializare, la care biblioteca publică îşi aduce, din plin, partea sa de contribuţie. La fel, centrele socioculturale, teatrele, doar unul este al municipalităţii, restul fiind ale Ministerului Culturii şi foarte multe private, muzeele, stadioanele, arenele, cluburile de tot felul funcţionează cu motoarele în plin.
În rest, nu e nicio diferenţă. Între noi şi spanioli. Ca orice altă instituţie civilizatoare a comunităţii locale madrilene. Nimic nu este neglijat. Fiecare instituţie comunitară are rolul ei în dezvoltarea comunităţii şi nu se pune problema vreunei priorităţi. Totul este tratat în mod responsabil, egal. Mâinile drepte, civilizatoare, ale primarului madrilen funcţionează profesionist, într-un sistem la nivel european bine articulat. Nu întâmplător, Spania a evoluat atât de rapid în ultimii ani. Asta nu înseamnă ca nu sunt mândru de realizările ultimilor ani ale echipei Bibliotecii Metropolitane Bucureşti, în condiţii de finanţare cu picătura şi a tot felul de piedici birocratice şi lentori dâmboviţene. Chiar pare un miracol, ce s-a putut face, într-un Bucureşti în care aproape nimeni nu pare interesat de asigurarea serviciului public de informare şi lectură pentru toţi membrii comunităţii, discriminările între sectoare fiind mai mult decât evidente !
Cât de simplu ar fi, şi la noi, dacă am avea o lege a bibliotecilor cu dinţi. Cu doar trei dinţi. Incisivi sau decisivi. Ne tot mirăm, ne tot plângem că legea nu e aplicată într-o ţară în care se mimează democraţia de atâţia ani, toţi aleşii declarând că vor binele ţării !

Reclame

Biblioteca Publica din Madrid (partea I – articol de Sergiu Gabureac)

R A P O R T M A D R I D ‘08
Sergiu Găbureac

În prezenţa oficialităţilor madrilene şi bucureştene, inaugurarea modulului de documente româneşti, organizat în cadrul Secţiei de documente în limbi străine a Bibliotecii Publice José Hierro din Distrito San Blas, din estul Madridului, a avut loc la amiaza zilei de 11 aprilie 2008. Este un moment important în relaţiile dintre cele două instituţii. Întîlnirea de lucru din ziua precedentă şi vizitele de lucru efectuate la bibliotecile publice filială mi-au dat încrederea că proiectul se va finaliza cu realizarea tuturor obiectivelor propuse: asigurarea membrilor comunităţii madrilene, veniţi din România, şi mai ales copiilor lor, păstrarea contactului cu limba, având acces liber la informaţiile şi cultura ţării în care s-au născut ei sau părinţii lor. Toate ţările lumii au asemenea preocupări pentru păstrarea identităţii conaţionalilor, care au ales să trăiască şi să muncească acolo unde le place. Secţia-gazdă avea numeroase alte
module cu documente în diverse limbi.
*
Serviciul public de informare, documentare şi lectură în Madrid este organizat pentru cei 4.000.000 de locuitori stabili, din cele 17 districte, pe trei căi. Mă voi referi, cu predilecţie, la cel dezvoltat de primăria municipală. Cele ce urmează sunt rezultatul convorbirilor, oficiale sau private, cu personalul bibliotecii publice madrilene, consultării datelor cuprinse în siteul şi în pliantele instituţiei, precum şi a observaţiilor directe în urma vizitării a 10 filiale şi a unui biblio metro.
Primăria Municipiului Madrid dezvoltă un sistem care cuprinde, până acum, 27 de biblioteci publice. La acrestea se adaugă 11 biblio metro şi 6 bibliobuze. În diferite faze de finalizare, se află alte câteva construcţii destinate acestui factor civilizator-formator-educativ, de fapt, principalul furnizor de informaţii şi lectură, cunoscut sub denumirea generică de Bibliotecas Públicas Municipales de Madrid (www.munimadrid.es/ bibliotecas publicas). Nu există un sediu central, având aceeaşi dezvoltare modulară ca pentru marile comunităţi urbane. Sistemul este coordonat direct din primăria madrilenă, prin direcţia de cultură, iar la nivelul fiecărei biblioteci/ filialei, coordonarea se face de către un bibliotecar public-director.
Ca fapt divers, vă informăm că toţi angajaţii cu studii superioare ai Biblioteca Publică Pablo Neruda din estul Madridului primăriei madrilene, indiferent de profesie şi vârstă, au acelaşi salariu net. În jur de 3.000 (trei mii) de euro, dublu faţă de salariul lor mediu pe economie. Astfel, rata de corupere a angajaţilor este extrem de redusă, iar serviciile sunt profesioniste..
Din cei 467 de angajaţi ai Bibliotecii Municipale Madrid, 66 sunt bibliotecari publici, ceilalţi 461 de angajaţi constituind personalul auxiliar, cu responsabilităţi privind derularea serviciilor de primire / înscriere a utilizatorilor, de împrumut / restituire a documentelor la sediu, bibliobuze sau biblio metro; de organizarea şi întreţinerea colecţiilor, orientarea şi îndrumarea utilizatorilor (uzarios) în secţii. Toţi cei 66 de bibliotecari publici ai comunităţii madrilene au studii superioare cu salariile menţionate deja pentru toţi angajaţii primăriei similari. Tot ca un fapt divers. Bibliotecarii publici madrileni sunt mai bine plătiţi decât cei de la Biblioteca Naţională a Spaniei. Şi eu care am solicitat ani de zile măcar o salarizare egală cu cei
de la naţionala noastră !? Deşi era evidentă importanţa bibliotecarului public în evoluţia societăţii, împreună cu ceilalţi factori civilizatori (preotul, cadrul didactic, medicul de familie, poliţistul comunitar, avocatul de familie etc.). Dar cine să audă !? Aleşii neamului se plimbă, la greu, prin Europa zilelor noastre şi se fac că nu văd, că nu aud. Sau poate chiar nu înţeleg, care sunt, de fapt, instituţiile publice ce stau la baza civilizării şi evoluţiei unei naţiuni. Asta şi din cauza educaţiei precare pe care o au cei mai mulţi mitici ajunşi în posturi de decizie !? Personalul auxiliar al bibliotecii publice madrilene are un salar cuprins între 2000-2500 de euro. La aceştia se adaugă 54 de bodyguarzi şi 54 de agente de curăţenie (limpiesa), paza şi curăţenia fiind servicii externalizate. Ca şi multiplicarea sau copierea unor documente în multe exemplare. La cele 27 de filiale ale Bibliotecii Municipale Madrid se adaugă sistemul de bibliotecă publică dezvoltat de autoritatea regională, în Madrid funcţionând alte 18 biblioteci publice. Se poartă discuţii pentru unificarea celor două sisteme. Cea de a treia cale este dezvoltarea privată de biblioteci publice, care cuprinde 14 biblioteci, sistem dezvoltat de Caja Madrid (similar cu CECul nostru). Total: 61 de biblioteci publice + 11 biblio metro + 6 bibliobuze. Cele 27 de biblioteci publice / filiale ale Bibliotecii Municipale Madrid sunt amplasate, în urma unor studii sociologice, efectuate de specialiştii primăriei, în zonele cu densitate mare a populaţiei, în centrul oraşului fiind doar două. Cele recente sunt organizate în construcţii noi. Noile biblioteci publice sunt bine delimitate de locuinţele din jur, fiind situate, în general, în mici parcuri. Toate spaţiile, mai vechi sau mai noi, sunt special concepute pentru biblioteca publică. Viu colorate, interior şi exterior, pe minimum două niveluri. Suprafaţa utilă: 3 biblioteci au o suprafaţă între 167300 m 2 , alte patru sub 500 m 2 , nouă sub 1.000 m 2 , zece sub 2.000 m 2 şi una peste 2.000 m 2 . Multe seamănă cu noile biblioteci publice din capitalele de judeţ de la noi.
Pe toţi cei pe care iam întrebat, de multe ori intenţionat, Donda este biblioteca publică ? m-au lămurit imediat, unii făcând paşi cu mine pentru a mi-o arăta. De fapt, asemenea construcţii îţi sar în ochi de la distanţă. Cam o treime din spaţiu este destinat secţiilor de împrumut documente de bibliotecă la domiciliu şi două treimi pentru secţiile şi spaţiile de socializare, directă sau indirectă a membrilor comunităţii (săli de lectură, săli infodocumentare, ludoteci, săli polivalente, spaţii expoziţionale)
Un foarte mare accent se pune pe socializarea membrilor comunităţii madrilene prin instituţii ale comunităţii: biblioteca publică, centre socioculturale (case de cultură), teatre, cluburi municipale de tot felul. Se vorbeşte, tot mai mult, de pericolul alienării prin utilizarea excesivă a calculatorului, ceea ce duce la nonparticipare şi neimplicare în viaţa socială, politică, culturală, sportivă a comunităţii. Se munceşte enorm pentru reconstruirea microcomunităţilor, care să aibă o viaţă şi identitate proprie. Se încurajează păstrarea tradiţiilor, inclusiv a celor veniţi în Spania şi schimburile interculturale. Există, în acest scop, 47 de centre socioculturale, instituţii gen casa de cultură de la noi, organizate şi dezvoltate în ultimii ani pe bani comunitari europeni, la fel de bine dotate ca şi bibliotecile publice.
Fondurile de documente ale unei biblioteci-filială variază între 25.000-50.000 de documente de filială, din care cca 20% sunt documente pe alte tipuri de suport decât cel tradiţional (caste audiovideo,CDuri, DVDuri).
Mobilierul din noile biblioteci, de o calitate excepţională, a fost adus din Suedia. În Spania, primăria madrilenă nu a găsit mobilier specific, de bună calitate, necesar unei asemenea instituţii !?
Organizarea colecţiilor este aceeaşi ca şi la noi. Şi tot ca la noi, bibliotecarii publici nu prea sunt conştienţi că sunt number one, în cadrul comunităţii, în materie de asigurare a accesului la informaţie din toate domeniile activităţii umane şi lectură publică. Modestie ?!? Noroc, că la nivel naţional, se recunoaşte, de jure, importanţa acestei profesii, bibliotecarul public având un „rol de importanţă strategică” (am citat din Legea 334/ 2002 privind bibliotecile româneşti – art. 1a – n.m.). Recunoscut corect în plan salarial.