Încrederea dintre bibliotecar şi utilizator

Bibliotecarilor nu prea le place sa fie numiţi funcţionari. Ei se consideră mai mult oameni de cultură sau măcar din preajma culturii. Mi s-a întâmplat însă destul de frecvent în ţară să văd bibliotecari rigizi în relaţia cu utilizatorii, atunci cand nu afişau o indiferenţă totală. Nu sunt toate cazurile aşa, dar sunt destule. După cum există şi utilizatori intratabili şi chiar hoţi. Şi unii şi alţii cred eu ca nu pot fi învecinaţi cu cultura.

Cu atât mai uimit am fost astăzi cand la biblioteca British Council de aici din Valencia am fost să restitui cartea unui prieten care avea permis acolo. Bibliotecara m-a întrebat dacă vreau şi altceva. I-am spus că permisul este pe numele prietenului, chiar dacă îl folosim ca să împrumutăm cărţi pentru amândoi. Mi-a spus atunci că nu e nici o problemă să împrumut ce carte vreau pe permisul lui. Asta cred ca în România e aproape imposibil deoarece oamenii nu au încredere unii în alţii.

2 Răspunsuri

  1. Într-adevăr, toate astea ţin muuult de încredere, ce civilizaţie şi de bun simţ, dar o să mai treacă ceva timp până când (la noi) un bibliotecar o să împrumute cu inima deschisă o carte al cărei treseu nu îl poate controla. Nu am ajuns noi în starea aceea de lejeritate şi de încredere, astfel încât, chiar şi cu permisul altuia, să împrumutăm cărţi, nefiind bântuiţi de ideea nereturnării; pe de altă parte, ştiute fiind condiţiile de bugetare pentru achiziţia de documente, în calitate de bibliotecar-gestionar, nu prea văd eu pe cineva chiar aşa de darnic în a da cuiva o carte, ştiind că bani pentru alta în loc… Şi uite aşa, încet-încet, ajungem la celebrele „libri catenati”… Doamne fereşte!

  2. As spune totusi ca exista anumite cazuri in care bibliotecarii de la noi imprumuta cartea chiar pe permisul altuia, chiar daca nu ai permisul la tine…si in alte situlatii care s-ar incadra aici la lipsa de incredere.

    Am asistat de multe ori la situaţii în care bibliotecarul avea atât de mare încredere în utilizator că încălca regulile bibliotecii pentru a-l servi: de la numărul de cărţi împrumutate care nu reprezintă o piedică atunci când te cunoaşte bibliotecara, la împrumutul cărţilor pe permilul altuia…Secretul e să te cunoască bibliotecara. Aici nu e vorba de încredere ci de pile şi relaţii sau cunoştinţe dacă vi se pare că sună mai bine. Eu am perceput mereu bibliotecile ca locuri în care trebuie să te pui bine cu bibliotecarele ca să fie totul bine…

    Cred că dacă regulile bibliotecii ar fi respectate mereu, fără concesii atunci se va ajunge natural la imblanzirea lor iar aceasta schimbare va creste increderea in toţi utilizatorii, nu numai in cei „cunoscuţi”.

    @Dan
    Faine imagini!

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: