Adevar si jumatati de adevar

Liviu Ornea incondeiaza BCU Bucuresti intr-un articol din Observatorul Cultural spunand si lucruri adevarate si lucruri mai putin adevarate.

Astfel:

BCU Bucuresti, cel putin in Centrala, nu e deloc ceva „primitiv si stanjenitor”. Are multe alte probleme, dar nu asta. Are si cartele si tot felul de tehnologie documentara pe care o va descoperi sunt sigur cu surprindere daca se va duce pe acolo.

In ceea ce priveste donatia, de ce oare i se pare asa de ciudat ca trebuie sa faca o oferta? Nu inteleg de ce se supara ca se cere inainte o evidenta a colectiei pentru a fi studiata? Sa inteleg ca nu exista aceasta evidenta? Ca e vorba de o gramada de carti despre care nimeni nu stie prea bine ce contine? Biblioteca nu e deloc un loc in care ducem cartile care ne incomodeaza. Nu orice carte este un cadou binevenit. Biblioteca este un loc in care colectia se constituie dupa o politica documentara. Singurele carti valoroase pe care le-a primit BCU cat lucram acolo erau din colectii particulare. Cele care veneau de la institutii, catedre, etc, erau 80% gunoi. Faptul ca biblioteca nu se intimideaza de faptul ca vin cartile de la SSM nu e un lucru prea rau. Domnul Ornea identifica si de data aceasta gresit problema. Problema este daca evaluare va fi facuta corect in colaborare cu cei care se pricep, si nu faptul ca se face o selectie in care dubletele si cartile cu continut obsolet sau care ar intra pentru cativa ani direct in fondul pasiv sunt eliminate de la inceput fara nici o intrebare suplimentara. Asa ca nu are rost sa discutam procedura de selectie in sine, eventual rezultatele ei.

Are dreptate insa ca in Vest biblioteca e un loc mai prietenos, apartine comunitatii universitare intr-un mod direct, pana acolo, asa cum spune, incat cei implicati in cercetare sau in procesul didactic au cheia de la biblioteca si pot intra cand vor inclusiv cand biblioteca e inchisa, 24 de ore din 24. Insa nu peste tot se intampla asa.

2 Răspunsuri

  1. Cred ca am fost inteles gresit. Am spus ca BCU (sediul central) este la standarde foarte bune, dar filialele din facultati sint primitive.
    In privinta donatiei nu aveti dreptate. SSM e saraca si nu are posibilitatea sa stocheze si nici sa catalogheze (daca ar avea-o, nu ar mai fi interesata sa doneze). Colectia este foarte buna si e complementara celei de la filiala BCU di facultate (care, de altfel, e infiorator de saraca, mai ales in periodice). De aceea SSM vrea ca, in schimbul donatiei, sa faca BCU catalogarea. Iar BCU se lasa greu…
    L.O.

  2. Nici toate filialele nu arata asa de rau. Nu mai stiu cum e la matematica. Problema poate proveni si din structura BCU, care este o biblioteca universitara, dar nu e a universitatii. Tinand cont de managementul si bugetul Universitatii Bucuresti, mai bine ca nu e.
    BCU inseamna in primul rand Centrala. Bibliotecile specializate din facultati sunt orfane deoarece au o tutorie financiara si intelectuala incerta. De fapt acolo se vede colaborarea bibliotecii cu Universitatea, cu facultatile. Unde aceasta colaborare nu exista, filialele arata cum arata.
    Si va spun din nou: un fond primit cadou este, pragmatic vorbind, pentru biblioteca o problema: problema de selectie, de catalogare, de cotare, de spatiu, de valorificare. Asa ca ceea ce pentru donator e un act de generozitate, pentru biblioteca este un efort de gestiune. Bibliotecarul chiar atunci cand isi face treaba cu pasiune, iar in BCu nu sunt cazuri rare, trebuie sa o faca cu prudenta. Pe de alta parte eu nu spun ca nu exista multa comoditate bibliotecareasca, poate chiar incultura. Cum dumneavoastra ca profesionist in domeniu spuneti ca e o colectie bune in mod normal acest lucru ar trebui sa prevaleze opiniei bibliotecarului. Asta daca intre facultati si Biblioteca Universitara Independenta din Bucuresti ar exista o ierarhie a competentelor, comunicare si colaborare.

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: