Cum faceţi rost de periodice pentru colecţie?

Am dat întâmplător peste acest bilet de mulţumire publicat în numărul din 16 August 2002 al revistei România Mare:

Deşi nu sunt deloc un fan al revistei mi se pare foarte interesantă abordarea celor de la bibliotecă. Dacă nu mă înşel ei au fost cei care au întrebat redacţia dacă pot să primească gratis revista. Cum a reacţionat redacţia? A trimis în mod regulat revista şi a primit şi mulţumirea bibliotecarilor şi a cititorilor.

A încercat cineva o asemenea abordare pentru a obţine, dacă nu gratuităţi măcar reduceri substanţiale, la periodice pentru biblioteca lor? Cum reacţionează redacţiile de obicei?

13 Răspunsuri

  1. Intrucit pina acum nu a aparut nici un comentariu, dar sunt implicat in aceasta chestiune, iata ce se intimpla la BMB: Primim o serie de publicatii periodice in regim de donatie, fie la cererea noastra expresa, fie din initiativa editurii respective: in aceasta ultima categorie, trebuie sa includem Suplimentul de cultura (Iasi), pe care l-am primit de la primul numar, Natiunea (ziar fondat de ICDragan), dar si altele. La cererea noastra expresa, primim o serie de cotidiene (Romania libera, Gardianul, Gindul, Adevarul, Jurnalul National) – tot in regim de donatie, dar si publicatii cum ar fi Dilemateca sau Foreign Policy Romania.
    Exista in schimb si publicatii care nu-si onoreaza obligatiile contractuale: pe acestea insa nu le voi numi acum.
    Am ajuns la concluzia – poate eronata – ca modul de comportare al redactiilor fata de biblioteci este dictat si de puterea financiara a publicatiilor respective.

  2. De asemenea, Redactia Revistelor Militare a avut o atitudine exceptionala; ne-a pus la dispozitie intreaga colectie a publicatiilor acestei reviste (in mod absolut gratuit), precum si posibilitatea de a reproduce articolele culturale pe blogurile altmarius.

  3. Verificându-i pe cei de la România Mare (cu ei nu se ştie niciodată!) am dat peste acest portal al b ibliotecilor valcene:
    http://www.bibliotecivalcene.ro/
    Chiar dacă multe date rămân de completat, proiectul in sine mi se pare excelent.

    Cat priveste practica de a cere publicaţiile gratis este o strategie de dezvoltarea a colecţiilor din câte ştiu utilizată în România. Problema este că e nesigură. Adică funcţionează acceptabil într-o bibliotecă comunală cu revista de propagandă xenofobă şi antidemocratică România Mare, dar nu si in bibliotecile mari cu reviste importante (reviste scumpe a căror continuitate a colecţiei biblioteca nu-şi poate permite să o lase la capriciul şi imprevizibilitatea donaţiei).

  4. Stilul revistei in discutie mi se pare irelevat. Da, ei au de facut propaganda si o fac surprinzator de bine dar dupa cum spune si altmarus mai sunt si alte publicatii care fac la fel. Se para ca unele din publicatii insa (scumpe de obicei dar nu numai ) nu pot sa isi scoata din cap ideea de profit imediat si sa vada cum ar putea castiga mai mult dintr-o asemenea ocazie?

    La bibliotecile publice colectia de periodice ( mai ales cele nelocale) nu are ca principal rol o colectie completa ci punerea lor la dispozitia celor care nu si le pot permite. In acesta idee cred ca bibliotecile ar merita o reducere substantiala (daca nu gratuitate) la revistele scumpe. Stiu si eu, un an sau 6 luni gratis de proba sa vada daca exista cititori interesati si apoi abonament cu 40% reducere. Chiar cred redactiile ca ar iesi in pierdere cu o asemenea intelegere cu bibliotecile publice?

    Ar mai fi si lipsa de spatiu si faptul ca multe biblioteci nu vor sa isi faca abonemente pentru ca nu au unde sa pastreze ziarele si revistele dupa aceea…si atunci prefera sa nici nu incerce sa le obtina…

  5. Nu cred, Claudia, ca ei fac propaganda bine. Mizeriile pe care le publica ei nu pot fi considerate bine facute. Este ca si cum ai spune despre o crima ca e artistica.
    Bibliotecarul are si el o responsabilitate culturala care nu este numai aceea de a pune la dispozitie, dar si de a avea discernamant si de a da prioritate unor valori. Daca o biblioteca are in colectie doar reviste de nivelul Romaniei Mari deoarece le obtine ieftin, atunci poate fi un focar de incultura, poate raspandi inadecvarea culturala si fanatismul si poate fi, involuntar, un agent de dezinformare.

  6. Propaganda in ideea de diseminare a ideilor lor e bine facuta….nu comentez aici nimic despre ideile lor. Nu de alta dar nu cred ca e treaba mea ca bibliotecar sa fac acest lucru.

    Imi pare rau dar eu nu mai cred in „resposabilitatea culturala” a bibliotecarului care ascunde sub cuvinte frumoase cenzura. Daca bibliotecarii din exemplul nostru au obtinut gratis Romania Mare, presupunand ca au cititori care citesc revista: Foarte bine! Se opreste rolul bibliotecarului aici? Evident ca nu. Bibliotecarul trebuie sa se asigure ca ofera publicului pe cat posibil toate punctele de vedere. Folosind aceleasi strategie bibliotecarii puteau sa scrie celor de la Cotidianul, Adevarul, Evenimentul Zilei s.a.m.d. Crezi ca au facut-o? Cum crezi ca au reactionat celelalte redactii? Crezi ca daca le-ar fi spus ca deja primesc gratis RM ar fi inteles pericolul si ar fi fost mai intelegatori?

    Nu cred ca informarea inseamna ca bibliotecile trebuie sa dea mura in gura informatia cititorului ci ca acestuia trebuie sa i se permita accesul la diferite surse. Asta daca nu cumva libertatea de gandire este doar o inventie americana…la care tin cu dintii doar bibliotecarii lor

  7. Revin: am aratat ca totusi o serie de cotidiene sunt donate cu titlu gratuit BMB si salii de lectura. O situatie ciudata am gasit-o insa – intimplator – la redactia „Cotidianului”. Acestia prefera sa dea la redactie gratuit sute de exemplare ale ziarului, dar cind s-a pus problema unei eventuale donatii, au refuzat clar. BMB isi permite – pentru cotidiene – cite un abonament pentru majoritatea filialelor bucurestene, unul pentru filiala de periodice (care este si prelucrat de serviciul bibliografic), astfel incit de cele mai multe ori sala de lectura BMB ramine descoperita. Oricum, acest abonament suplimentar nu si-ar mai avea rostul… el nemaiputind fi pastrat.

  8. Nu este o inventie americana, de departe.

    Aceasta este o zona foarte suava si contradictrorie din definitia bibliotecarului. Am sa revin.

  9. Pentru toate bibliotecile publice din judetul Valcea (86 functionale din 88), Curierul de Ramnic – cotidianul unde am al doilea job – a oferit abonamente gratuite. Pe langa costul tiparului si hartiei, „afacerea” ne costa in plus, ca redactie, in jur de 10.000 RON/ luna – taxele percepute de posta pentru a duce ziarul la biblioteci…

  10. Si cum li se pare celor din redactie: merita „afacerea”, sau nu?

  11. Mda… inchidem ochii knd platim tiparul si posta si ne consolam cu gandul ca facem o „fapta buna”, iar faptul ca ziarul ajunge in toate bibliotecile publice e un bun instrument de promovare a sa …asta da bine si la auditarea BRAT, deci „afacerea” are si parti mai putin dureroase.

  12. Am revenit deoarece am promis. Suntem deja in Romania si primele lucruri care te jeneaza si-ti consuma resursele aici sunt calitatea serviciilor (pana acum functionarii cu care ne-am intalnit numai nu ne-au luat la bataie) si slaba documentarizare a societatii (inteleg prin asta faptul ca pentru a obtine o informatie, cea mai banala, trebuie sa astepti si sa alergi o zi deoarece ceea ce scrie pe site-ul institutiei nu mai e valabil iar unde se intampla sa te gasesti nu se poate afla desi e aceeasi institutie, prin urmare trebuie sa mergi la sediul din cealalta parte a orasului intr-un trafic infernal care te costa aproape 2 ore unde sa il asteptati pe d-ul Ghita vreo trei ore deoarece are program cu publicul numai 1 ora din cele 8, desi in acel moment nu are nimic vizibil de facut in afara de a-si admira biroul care de altfel e jegos si nu a mai fost zugravit de la Revolutie ceea ce te face sa vomiti).
    Mai are rost sa mai vorbim de de subtilitati precum vocatia si responsabilitatea culturala si sociala a bibliotecarului in Romania? Nu, in acest moment nu am starea necesara ca sa o fac.

  13. Domnule Pruteanu, Sunt un bibliotecar care nu numai ca nu te ia la bataie (decit daca insisti ca si bibliotecarii sunt asemenea anumitor functionari publici), dar iti da si binete cind intri la el in biblioteca.
    Fara sa iau insa apararea nimanui, observ ca generalizezi situatii care sunt specifice; nu toti oamenii sunt albi, dupa cum nu toti functionarii sunt asa cum i-ai descris. S-ar putea sa observi, ca pe ici, pe colo, mentalitatile se schimba, functionarul (bibliotecarul, etc) devine constient de rolul sau si se comporta ca atare…

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: