Bibliotecile generatoare de…curent

Via blogul lui Lorcan Dempsey am aflat o foarte frumoasă poveste despre ce înseamnă o bibliotecă într-o comunitate.

Pe lângă dezastrul produs în Texas uraganul Ika de săptămâna trecută a făcut pagube şi în alte zone în drumul său spre nord. Astfel, în Columbus Ohio a lăsat fără curent electric o mare parte a populaţiei. În articolul din dispatch.com la care face referire Dempsey se povesteşte despre ce s-a întâmplat la filiala Whetstone a bibliotecii publice din Columbus. Biblioteca este pe o altă reţea de electricitate aşa că a avut curent atunci când casele din zonă au rămas în beznă. Acest lucru a făcut ca numărul celor care intră în bibliotecă într-o zi să crească de la 2000 la 3800. Pe lângă cititorii fideli au mai venit la bibliotecă oameni care trebuiau să-şi verifice mailul, să îşi încarce bateriile sau aparatul de ras(!) sau să se folosească de lumina din bibliotecă pentru a împleti. Pe lângă cele 40 de calculatoare cu acces la internet s-au mai pus la dispoziţia publicului 40 de locuri şi prize pentru ca cei cu laptopuri să le poată încărca şi utiliza. Coada pentru a utiliza un calculator dura mai mult de o ora…

Iată o situaţie in care biblioteca publică şi-a îndeplinit rolul în comunitatea pe care o serveşte. Nu vă întreb cum ar fi sunat această poveste transpusă în România deşi poate ar trebui. Vă întreb însă dacă credeţi că există în România nevoie de asemenea instituţii ca biblioteca din Whetstone.

Un răspuns

  1. Din păcate, la noi nu cred că există biblioteci conectate la reţele separate de electricitate sau care să aibă generatoare proprii capabile să permită continuarea activităţii, chiar după o pană de curent de pe reţeaua principală.
    Dar e nevoie de astfel de instituţii; ce e o comunitate bine închegată fără bibliotecă sau o bibliotecă fără comunitatea pe care să o servească? Ori o clădire ca oricare alta ori un depozit amorf de documente… Dar mă gândesc cu strângere de inimă că la noi încă mai există (din păcate) minţi „luminate” cu putere de decizie care spun cu nonşalanţă (ca un fost preşedinte de Consiliu Judeţean, ordonator principal de credite pentru o bibliotecă judeţeană) „Da’ ce… credeţi că fără voi nu se poate?”
    La americani (şi nu numai la ei), alta fiind infrastructura şi mentalitatea comunitară, e normal să se întâmple aşa; la noi s-a văzut cum, în caz de dezastre naturale, chiar cei care erau cu agoniseala distrusă stăteau la birturile locale, spunând că doar militarii care fuseseră trimişi acolo muncesc în locul lor la reconstrucţie.
    Cu toate astea, poate vom auzi şi pe la noi de asemenea biblioteci… eu (încă) sper.

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: