Biblioteca…a doua familie

Dragele mele,

Povestea incepe intr-un moment din viata fiecarui om cand trecerea timpului nu prea are mare  importanta… La o adica asa incep mai toate povestile, in atemporal. Cand ai intre 14 si 18 ani cam asa stau lucrurile… asta daca nu vrei sa filozofezi pe aceasta tema si sa te plangi si tu cum fac toti astazi ca… Doamne ! …ce repede mai trece vremea…. Asa o fi fost, poate ca repede a trecut….

Spatiul este unul retras, o straduta mica din centrul orasului Focsani. Cand treci pe acolo, de ti-s ochii indreptati doar catre stanga sau in pamant, e posibil nici sa nu o vezi, dar de te uiti precis catre dreapta sigur ii vezi treptele si iti spui in gand : ,,e cladire insemnata asta..uite are si steag, e constructie din cele ce se faceau in interbelic…” si treci mai departe. Dar cand esti in clasa a 9-a si il ai ca diriginte pe renumitul profesor Cezar Cherciu, care de cum ai dat ochii cu istoria te si trimite la biblioteca judeteana sa citesti primul volum din Istoria Europei, nu ai cum sa nu consulti biblioteca… si te duci speriat si o cauti si vezi ca e cladirea micuta de ieri pe care nu ai bagat-o in seama… si intri… acolo o gasesti prima data pe doamna Parvu…

Rostul acestor randuri nu e acela de a va arata motivatiile ascunse ale cititorilor, si nici o filozofie de timp si spatiu…ci va sunt adresate dumneavoastra, bibliotecarelor din cadrul Bibliotecii judetene din Focsani. Natura meseriei dumneavoastra este din categoria celor care nu primesc nimic in schimbul amabilitatii si eforturilor, in afara de remuneratia cuvenita. Ma intorc acum cu gandul catre dvs doamna Parvu, catre dvs doamna Mihaela, si (fara a o lasa la urma, dimpotriva !), catre tine Margareta…caci asa ai insistat tu sa ma adresez… si ma intorc cu mii de multumiri.

De ce acum, dupa ce se implinesc aproape doi ani de cand am plecat din Focsani ? Din simplul motiv ca tot de pe atunci caut un loc la fel de familial sau primitor si nu mai gasesc. Sunt studenta in Cluj, orasul cu cea mai mare biblioteca universitara din tara, cu foarte multe biblioteci atribuite fiecarei facultati si, credeti-ma , sunt destule la numar….Si totusi din numarul asta mare nu mai gasesc nimic care sa semene bibliotecii de acasa. Straniu lucru mi-am zis…oi fi eu de vina, caci am cunoscut ca se poate o biblioteca ca si o a doua familie.

Ar fi multe de zis, atat de multe ca poate v-as intrerupe prea mult activitatea…si stiu ca nu suportati cu niciun chip sa sufere cititorii dvs fara carti…Ma limitez a ma inclina respectuos, spunandu-va inca o data ca faceti treaba buna acolo si cu adanca consideratie a va multumi pentru cei patru ani petrecuti alaturi de dvs. Sper ca aceste ganduri bune sa va gaseasca in momente placute ale vietii voastre, cu fagaduiala ca atunci cand timpul imi va permite sa va fac o scurta vizita si sa stam la o poveste asa cum faceam odinioara, in special in serile de poezie. Si asta pentru ca am ajuns momentele cand timpul nu mai vrea sa aiba rabdare nici cu mine….

Cu respect,

Florentina Carbunaru

Cluj- Napoca

%d blogeri au apreciat asta: