Toti pentru unul!

Toţi pentru unu! este un site interesant pentru bibliotecari (mai ales pentru cei de la biroul de referinţe). Seamănă cumva cu ceea ce încercăm noi să facem în pagina de referinţe doar că se adresează publicului larg. Ideea este foarte bine pusă în slujba unei cauze nobile pentru acest Crăciun.

Campania “Un răspuns pentru un zâmbet”, care se desfăşoară în perioada 26 noiembrie – 19 decembrie 2008 propune ajutarea copiilor şi adolescenţilor dintr-un centru de găzduire a celor cu handicap mental. Astfel, pentru fiecare întrebare care capătă răspuns pe www.tpu.ro leagănul de copii Sf. Ana primeşte 1 Euro. Răspunsurile pot fi votate ca fiind folositoare, nefolositoare, amuzante, inteligente, retardate…

Campania aceasta este de scurtă durată însă va aduna, cred eu, ceva întrebări de la un public variat. Bibliotecarii, mai ales cei din bibliotecile publice, ar trebui să le urmărească pentru a-şi face o imagine a lucrurilor de care sunt interesaţi oamenii. Bibliotecarii de referinţă din SUA de exemplu, răspund zilnic la astfel de întrebări. Dacă vom analiza întrebările vom vedea ce informaţii lipsesc celor din publicul nostru, informaţii care, oferite de o bibliotecă publică într-un mod profesionist ar pune bibliotecile pe lista cu locuri unde mergi ca să găseşti răspunsuri (folositoare…).

Ar fi foarte bine dacă am intra pe acolo măcar 5 minute pe zi şi am încerca să ajutăm acestă campanie cu răspunsuri, cu completarea unor răspunsuri dar şi cu întrebări. Prolibro are deja un cont pe TPU.ro aşa că dacă doriţi să răspundem mai mulţi folosind acelaşi cont daţi un email şi vă trimit parola.

Anunțuri

2 Răspunsuri

  1. Ceea ce spui este perfect adevarat, nu poti sa afli ce nu stiu oamenii decat observand ce intreaba. Ma bucur ca vezi utilitatea site-ului TPU.ro si iti multumesc pentru sustinere!

  2. Am vizitat de-abia astazi TPU, din dorinta de a intelege ce nevoi de cunoastere au frecventatorii acestui forum. Nevoile lor reflecta un grad destul de bun de cultura, civilizatie si dezvoltare, dar trebuie sa ne gandim si la faptul ca cine utilizeaza o resursa online are deja un nivel mai bun, chiar mult mai bun decat populatia majoritara, fara acces la Internet.
    Am inteles ca azi e ultima zi de participare la TPU si se vede ca de aceea n-am mai reusit sa postez un raspuns pe care as fi vrut sa-l dau la intrebarea unui parinte: „Pana la urma, e normal sa le mai trag copiilor mei cate o chelfaneala din cand in cand?”.

    Cred ca acest argument poate interesa si participantii la Prolibro.

    Inainte de a incerca sa raspund, am citit toate celelalte ca. 25 raspunsuri. Dintre acestea, 17 au raspuns cu o respingere categorica a ideii de a bate copiii (de aici concluzia mea ca populatia care frecventeaza Internet are un nivel destul de bun de civilizatie).
    8 raspunsuri au fost de acord cu bataia in forme ca: urecheala, palma peste ceafa, curelusa la fund si peste mana, un sut in fund, o palma ocazionala, o atingere, bataia e rupta din rai, o chelfaneala e normala, il tragi de ciuf, ii tragi o palma, 5% cafteala.
    oricum, chiar si adeptii bataii nu au fost de acord cu bataia cu furtunul ori cu parintii „care nu se mai opresc din batai si ajung copiii in spital”.
    Am citat tot acest repertoriu de violenta „soft” pentru a pune in evidenta ideea ca, de fapt, nici un fel de bataie nu este acceptabila din punct de vedere uman, educativ, psihologic, medical si legal. Raspunsurile contra bataii au explicat destul de bine de ce este daunatoare violenta in general si fata de copii in special, o stim cu totii, si de aceea m-as opri doar asupra aspectului legal, pe care nici unul din raspunsuri nu l-a avut in vedere.

    Cu riscul de a scrie un mesaj excesiv de lung, ma limitez la citarea a doua articole din Conventia ONU
    cu privire la drepturile copilului, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 109 din 28 septembrie 1990
    http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/18_1990.php
    „Art. 19. – 1. Statele parti vor lua toate masurile legislative, administrative, sociale si educative corespunzatoare pentru protejarea copilului impotriva oricaror forme de violenta, vatamare sau de abuz fizic sau mental, de abandon sau neglijenta, de rele tratamente sau de exploatare, inclusiv violenta sexuala, in timpul cit se afla in ingrijirea parintilor sau a unuia dintre ei, a reprezentantului sau reprezentantilor sai legali sau a oricarei persoane careia i-a fost incredintat.

    2. Aceste masuri de protectie vor cuprinde, dupa cum se va conveni, proceduri eficiente pentru stabilirea de programe sociale vizind furnizarea de sprijin necesar copilului si celor carora le-a fost incredintat, precum si alte forme de prevenire, in vederea identificarii, raportarii, retrimiterii, anchetarii, tratarii si urmaririi pentru cazurile de rele tratamente aplicate copilului descrise mai sus, si vor cuprinde, de asemenea, dupa cum se va stabili, proceduri de interventie judiciara.

    Art. 37. – Statele parti vor veghea ca:
    a) nici un copil sa nu fie supus la tortura, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante.
    Art. 39. – Statele parti vor lua toate masurile corespunzatoare pentru a facilita readaptarea fizica si psihologica si reintegrarea sociala a oricarui copil victima a oricarei forme de neglijenta, exploatare sau viciu, a torturii sau a oricarei forme de pedeapsa sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante sau a unui conflict armat. Aceasta readaptare si aceasta reintegrare se vor desfasura in conditii care favorizeaza sanatatea, respectul de sine si demnitatea copilului”.

    In afara acestui act juridic international, al ONU, sunt sigura ca exista si o lege romaneasca, pe care, din lipsa de timp de cautare, nu o cunosc (si va rog sa mi-o citati si mie daca o gasiti) care, din 1990 si pana astazi, va fi introdus si in legislatia din Romania o lege adecvata, mai ales odata cu intrarea in Uniunea Europeana

    Pentru a evidentia cat de grav e interpretata din punct de vedere juridic bataia la copii in Europa comunitara, as relata un fapt din ziarele de acum o saptamana. O mama din Spania a dat o palma fiului sau de 10 ani, pentru ca acesta nu-si facea temele si, ca raspuns la mustrarile mamei, i-a aruncat un pantof in cap si s-a refugiat in baie. Mama a fost pedepsita de tribunal cu cateva luni de inchisoare, iar copilul i-a fost luat si dus intr-un centru special pe timp de un an, dupa care vor fi luate ulterioare masuri.

    Eu cred ca bibliotecile publice romanesti au multe de facut in aceasta directie, si in primul rand publicizarea legislatiei in modalitati online si nu numai. Reamintesc fapttul ca marea parte a populatiei romanesti nu are inca acces la Internet si ca brutalitatea si violenta au o dramatica traditie in Romania.

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: