Mirare

În numărul 254 din Dilema Veche Simona Sora are o observație foarte interesantă:

După lansarea de la Tîrgul „Gaudeamus“, Istoria critică a lui Nicolae Manolescu a emigrat, se pare, în Germania, pentru a putea fi legată cumsecade într-o tipografie nemţească. Urmează să se întoarcă pînă la sfîrşitul anului[2008], iar la cîteva mari librării din Bucureşti există deja liste de aşteptare ca pe vremuri. E de mirare că avem istorie literară, dar n-avem o legătorie ca lumea…

Din ceea ce am văzut Istoria… a apărut în librării însă întâmplarea aceasta ne face să ne mirăm  cum  nu știm să ducem lucrurile până la capăt. Dacă avem oameni capabili să producă astfel de valori de ce nu avem și  metode de a le face cunoscute? Din această întrebare fac parte și bibliotecile care, cu problemele lor, parcă greu ajung să ofere rafturi, săli de lectură sau cataloage cumsecade valorilor pe care le dețin și celor pe care le au în public.

Și acum ia să vedem:

  • avem carte,
  • avem legătorie,
  • avem oare și biblioteci care au cumpărat deja cartea?   Biblioteca ta are deja Istoria critică… a lui Nicolae Manolescu? ROLinest-ul nu găsește deocamdată nici un exemplar…

17 Răspunsuri

  1. Biblioteca Judeţeană V.A. Urechia Galaţi a achizitionat inca de la sfarsitul anului trecut mai multe exemplare din Istoria lui Manolescu.

  2. Interfata asta de la ROLinest e halucinanta. Sunt curios cati bibliotecari din Romania se descurca cu ea. Si de asemenea ce trafic are. Pentru ca daca nu are trafic, poate sa fie ea oricat de inteligenta, este o mare ratare.

  3. Multumesc Camelia de raspuns. Dupa cum au raspuns si colegele tale pe email gasirea cartii nu a fost chiar floare la ureche…

    Marin, traficul conteaza dupa ce reusesti sa ai un produs care ti se pare bun ori eu nu cred ca exista multa lume care sa sustina ca RoLinestul este un produs bun (chiar si pt Romania…) Ceea ce ma ingrijoareaza pe mine este faptul ca la orice proiect neterminat ca acesta se invoca lipsa banilor ca si cum doar asta ar fi de vina pentru esecurile aceastea. Eu cred sincer ca banii care ar ajunge in orice institutie de la noi nu vor aduce rezultate uimitoare peste noapte. Daca managerii si directorii nu lucreaza de pe acum la incurajarea celor pasionati si pregatiti profesional si a celor care mai au capacitatea sa invete lucruri noi, investitiile vor avea un efect minim si prea putin important.

  4. Ei, Claudia, să ne conservăm ingenuitatea cum o face şi Vasile Ghibu. Dar ai dreptate, cred că banii nu vor rezolva problema. Paradoxal, o pot agrava, pot avea ca efect finanţarea incompetenţei care astfel devine şi mai puternică.

  5. Si Bihorul sta nemteste la rand pentu a astepta sosirea „Istoriei” si a o achizitiona…

  6. La Baia Mare se pare ca Istoria a fost cumparata la Targ si este in lucru. Oricum eu am vazut cartea prin librarii asa ca nu mai e de asteptat:)

  7. O fi fost dl. Ardelean la Targ🙂

  8. 🙂 Fost, cum nu. Dar am auzit si de directori de biblioteca mersi la targ si intorsi acasa fara carte.
    Oricum ciudat lucru, o astfel de carte ar trebui sa se afle in primul rand in biblioteci…si bibliotecarilor le e asa de greu sa puna mana pe ea…

  9. Se pare ca, dupa tratamentul nemtesc de care are parte, cartea se va reintoarce in tara primenita (si la corp si legatura si la… pret; )

  10. Dragi colegi,

    Cum informa si Claudia, Biblioteca „V.A. Urechia” a achizitionat Istoria lui Manolescu recent. Am reusit dupa o alergatura nefructificata in acest sens la targ si dupa o cautare de doua zile la un depozit mare din Bucuresti, chestiunea fiind solutionata in cele din urma prin eforturile personale ale directorului general al Bibliotecii. Recunoastem ca am fost „impulsionati” si de demersurile unui jurnalist galatean.
    Am presupus ca poate a fost vorba de o strategie de piata a editorilor pentru a sonda cererea si pentru a ridica nivelul de asteptare. Oricum, e pacat ca bibliotecile n-au fost incluse in grupul tinta principal pentru difuzarea cartii. Multi cititori asteptau asta.

  11. Astept inca alimentarea contului bibliotecii si din primii bani pentru achizitie de carte Istoria critica va fi primul titlu avut in vedere; interesant este, totusi, faptul ca lucrarea este la pretul de 250 lei;

  12. Gata, are si Biblioteca Judeteana „Gheorghe Sincai” Bihor Istoria lui Manolescu… Din cate imi spunea librarul, cartea a fost in Italia.

  13. Bravo!
    Dane, e pe raft deja? E la imprumut sau doar la sala?

  14. Azi am prelucrat-o; avem 2 exemplare, unul pentru Depozitul general (imprumut in biblioteca, la sala de lectura) si inca un exemplar pentru sectia de Imprumut Adulti – Literatura. In ceea ce priveste imprumutul la domiciliu, am unele temeri legate de acei utilizatori „impatimiti” de care vorbeam in articolul despre furtul cartilor… Deci imprumutul la domiciliu al acelui exemplar banuiesc ca va fi facut cu oarecare selectivitate. Discutam acum cu colegii de pe sectia de imprumut ca sunt in negocieri cu un utilizator al bibliotecii, profesor universitar, care a „imprumutat” o carte (unic exemplar) cu muuuult timp in urma si nu am mai returnat-o, in conditiile in care chiar studentii sai vin cu bibliografii in care apare acel titlu…(pe care nu il putem pune la dispozitie tocmai din cauza universitarului).

  15. Toti bibliotecarii au aceeasi strangere de inima cand vine vorba sa imprumute cartile scumpe din colectie insa bibliotecarii americani au o regula: din clipa in care o imprumuti (si conceptul de imprumut preferential nu exista in bibliotecile publice) e treaba si responsabilitatea utilizatoului. Scena pe care mi-a povestit-o un bibliotecar mi-a ramas in minte: A durat ceva timp pana ca biblioteca lui sa aiba banii necesari sa isi poata permite sa cumpere un album de arta de cateva sute bune de dolari. Intr-o zi insa, pe lista de asteptare pentru imprumutul albumului a venit randul un pustan . Acesta a luat-o intr-o zi ploioasa de la biblioteca; el venise pe bicicleta si nu parea sa aiba nici o punga sau un sac la el. Iti dai seama cat de mica a fost inima bibliotecarului cand i-a imprumutat-o? Dar nu a spus nimic, a zambit doar si i-a reamintit termenul pana la care trebuie sa o restituie.

    Domnul profesor universitar trebuia penalizat la timpul potrivit pentru nereturnarea la termen a cartii. Daca se face acest lucru acum dilema voastra nu cred ca mai era asa de mare acum. Selectarea utilizatoilor care „merita” sa beneficieze de o carte poate fi considerata (si chiar de multe ori e) cenzura. Pana la urma cine suntem noi ca bibliotecari sa decidem cine merita sau nu sa citeasca Instoria critica… a lui Manolescu sau orice alta carte din biblioteca?

  16. Pai cred ca nu ar trebui imprumutate cartile din bibliografiile de curs daca sunt in exemplar unic, nici macar profesorilor. Profesorii sa-si cumpere cartile. De fapt profesorii ar trebui sa se asigure ca exista in biblioteca lucrarile pe care le dau in bibliografii sau sa faca demersuri ca ele sa fie achizitionate. Ar trebui sa transmita aceste la bibliografii la biblioteca cu mult inainte, iar in biblioteca, pe un raft special, se pun acele lucrari care pot fi consultate doar la sala. Eu am vzt astfel de rafturi in biblioteci cu eticheta: „bibliografia cursului x”

  17. Intervin, si eu, in discutie sustinand ideea prezentata de domnul Pruteanu: Profesorii ar trebui sa se asigure ca „sunt gasibile” cartile indicate discipolilor. MAI EXACT: sa faca demersuri ca ele sa fie achizitionate. Aici, dand exemple concrete, amintesc de achizitiile „din banii Ministerului”. Ideea nu trebuie sa fie aceea de a cumpara CARTILE CU CEL MAI MIC PRET CIIII CARTILE NECESARE, CARTILE BUNE. Un singur bibliotecar nu are puterea pe care o pot avea mai multi profesori grupati in sustinerea unei achizitii

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: