Comunică liberrrrrrr

Altmarius a publicat acum căteva zile textul unei legi importante 298/2008. Iată cum începe această lege:
Art. 1. – (1) Prezenta lege stabileste obligatia furnizorilor de servicii si retele publice de comunicatii electronice de a retine anumite date generate sau prelucrate in cadrul activitatii lor de furnizare a serviciilor de comunicatii electronice, pentru punerea acestora la dispozitia autoritatilor competente in scopul utilizarii in cadrul activitatilor de cercetare, de descoperire si de urmarire a infractiunilor grave.
(2) Prezenta lege se aplica datelor de trafic si de localizare a persoanelor fizice si juridice, precum si datelor conexe necesare pentru identificarea abonatului sau a utilizatorului inregistrat.
(3) Prezenta lege nu se aplica in ceea ce priveste continutul comunicarii sau informatiile consultate in timpul utilizarii unei retele de comunicatii electronice.
Legea întregă o găsiți aici.

Ca oameni care lucrăm cu informația și cărora ne pasă de libertatea ei și a oamenilor de a o accesa și utiliza, ar trebui să fim atenți la această lege, la modul în care a fost scrisă, la cine e pentru ea, cine e împotriva ei și la motivele fiecăruia. Din avanalșa de păreri care apar ca ciupercile după ploaie mie îmi plac două voci care nu sunt de acord cu principiile acestei legi (deși nu se pot opune nașterii ei  asistată de UE): Varujan Pumbuccian și Zsolt Nagy.
(Ulterior am mai descoperit o voce: Ioana Avadanei)
freeAr fi bine dacă această lege ar genera o discuție prin bibliotecile noastre unde informațiile despre ce citește fiecare rămân înregistrate pe fișe și unde, în numele unor atât de necesare statistici omitem să fim atenți la datele pe care le cerem și le reținem (De exemplu bibliotecile din programul Global Libraries își întreabă cititorii pe ce situri au fost…). Legea spune că informațiile păstrate pe baza acestei legi pot fi accesate doar cu mandat, pe când la „statisticile” noastre pot avea acces fără așa ceva mai ales dacă, să zicem, calculatoarele din bibliotecă sunt proprietatea primăriei.

[Imagine: de pe peretele lui Vlad Perjovshi de la  Centrul Naţional al Dansului din București]

3 Răspunsuri

  1. Interesant textul legii. Imi permit doua comentarii v-a-v de subiectul propus:
    Parcurgand aceasta lege, raman in continuare cu senzatia ca ea se adreseaza furnizorilor de servicii si retele publice de comunicatii, unde eu inteleg furnizoride Internet, de telefonie si alte comunicatii. Tot legea ii defineste ca „furnizor de servicii si retele publice de comunicatii electronice – persoana care furnizeaza in scop comercial servicii si/sau retele de comunicatii electronice catre utilizatori finali ori alti furnizori de retele sau servicii de comunicatii electronice pentru sustinerea traficului acestora;” (Art. 2. (1) a) ).
    Dar ideea unei dezbateri pe marginea actelor normative cu care functiile bibliotecilor sau practicile lor pot intra in conflict este binevenita. Cred ca am putea incepe cu LEGEA 677 din 21 noiembrie 2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date (http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=32479).
    Comentariul 2 vizeaza exemplul folosit de tine „De exemplu bibliotecile din programul Global Libraries își întreabă cititorii pe ce situri au fost”. Lucrul asta pot sa-ti spun cu siguranta ca nu se intampla. Utilizatorii serviciilor nou infiintate sunt intrebati printr-un chestionar anonim „Ce tip de informatii cautati (in general, nu neaparat astazi)?”. In paragraful descriptive al chestionarului este explicat motivul pentru care sunt solicitati sa completeze chestionarul, care este utilizatea raspunsului, si modalitatea de prelucrare si diseminare a rezultatelor. De fapt, textul este urmatorul:
    “Scopul acestui chestionar este sa aflam cum putem imbunatati serviciile disponibile in cadrul Centrului Internet. In acelasi timp informatia oferita de Dvs ne va fi de folos pentru a oferi servicii similare in aproximativ alte biblioteci publice din Romania. Informatia pe care ne-o oferiti este strict confidentiala, va fi prelucrata impreuna cu chestionarele din alte biblioteci si rezultatele vor fi prezentate statistic. Va multumim pentru ajutor!”
    Faptul ca un utilizator consimte la a completa un astfel de chestionar, intelegand ca astfel de metode sunt destinate imbunatatirii serviciilor bibliotecii, scoate clar din discutie – nu vad complicatii de natura etica in cazul pe care l-ai ales pentru exemplificare.

  2. Ai dreptate Anca aceasta lege nu ne priveste in mod direct . Insa ea aduce in discutie cat de neplacut e ca ceea ce comunici sa fie inregistrat si posibil utilizat mai tarziu. Bibliotecile inregistreaza multe informatii legate de utilizatori si nu am vazut o prea mare procupare de a asigura securitatea acestor date. Nu ma refer la inchiderea fiselor sub lacat ci la faptul ca daca acum vine politia/ un parinte intr-o biblioteca si vrea sa vada fisele unui utilizator/copil afla despre tot ce a citit el. Stiu ca poate parea exagerat deoarece noi nu am avut astfel de cazuri facute public in Romania dar in lumea bibliotecilor acesta preocupare este destul de serioasa. De exemplu in orice biblioteca publica din State iti este imposibil sa afli materialele pe care un utilizator le-a folosit (chiar daca acel utilizator esti tu).

    Am dat exemplul cu bibliotecarii din GL deoarece am asistat pe forumul vostru la o discutie in acest sens (inainte de a avea voi o strategie cred). Usurinta cu care se vorbea despre completarea unei fise de utilizare a calculatorului in care sa specifice siturile vizitate m-a cam speriat. Ma bucur ca nu este o practica raspandita insa in ce masura au inteles bibliotecarii de ce e importanta anonimizarea raspunsurilor la chestionar? Cat de des sunt sterse jurnalele de intrari (logurile) de pe calculatoarele din biblioteci? Aveti cumva o politica in acest sens?

  3. Eu zic sa nu intram in panica prea tare. Traim intr-o lume in care dreptul la intimitate nu poate sa ramana intact. Pana la urma depinde de intentia cu care se foloseste invadarea intimitatii. Am putea sa acceptam o anumita monitorizare daca asta ar presupune mai multa securitate sau daca beneficiile care rezulta din acest control ne-ar aduce vreun alt avantaj direct si compensator.
    Tot felul de date despre noi se colectau si pana acum, pana sa apara legea. Problema mai importanta mi se pare a fi cine are acces la ele si cum vor fi folosite.

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: