Furtul cărților

…din librării. Acest este subiectul unui articol recent din Evenimentul zilei.  Articolul mi se pare cam tras de coadă deși sunt câteva opinii foarte interesante din partea librarilor.  Citindu-l însă mă gândeam cum ar arăta o statistică cu cărțile pierdute din biblioteci. Ce cărți pleacă fără a se mai întoarce din bibliotecile voastre? Și pentru a continua ideea lui Marin oare credeți că librarii au trebuit să plătească din buzunar cărțile lipsă așa cum se întâmplă în biblioteci?

Furtul din bibliotecă nu e ceva nou…Poate că, având această problemă de atât timp ar fi trebuit să avem o soluție măi inteligentă pentru a apăra cărțile…
[Sursa www.bigartmob.com/view/2661/]
Până la urmă totul se reduce la o alegere personală: cartea (pe care o aperi de utilizatorul bau-bau dar ți-o distruge inundația – vezi postarea de pe Gingășia) sau utilizatorul (pe care de teamă mulți îl consideră vinovat încă de la intrarea în bibliotecă).

Anunțuri

3 Răspunsuri

  1. Furtul din librarii se plateste de catre librari, la fel cum furtul din biblioteci se plateste de catre bibliotecari/custozi. Librarul ca si bibliotecarul este inainte de toate gestionar (un student la biblioteconomie nu invata si legea gestiunii, btw) . Dar functiile celor doua difera, anume libraria face comert cu produsul carte ceea ce inseamna castig si pierdere – cartea se fura sau iese lipsa din gestiune din varii motive – facturi intrate cu greseli, librari neantenti la casa, preluarea marfii facuta in graba, lipsa unor sisteme de paza adecvata, etc. Biblioteca insa pune la acces liber obiectul carte, utilizatorul poarta si el o responsabilitate, doar ca de cele mai multe ori nu e constient de asta. E doar un „alt” punct din regulamentul de inscriere.
    Inchei cu mentionarea unui articol citit luna trecuta, unde este semnalat faptul ca o femeie din SUA a fost arestata ca n-a returnat la timp o carte: http://www.click.ro/pe-glob/arestata-din-cauza-unei-carti.

  2. Multumesc Claudia pentru postare!

  3. Se intampla mai peste tot ca utilizatori mai „impatimiti” ai bibliotecii sa „uite” a mai returna cartea imprumutata… si lista e variata… de la beletristica si pana la carte tehnica; si daca nu dispare cu totul o carte, se intampla ca partile mai importante sa fie rupte sau chiar taiate cu lama; somatiile trimise prin posta utilizatorilor uituci nu au rezolvat problema, decat in foarte mica masura. La unele Filiale, lucrandu-se la o scara mai redusa, bibliotecarul isi facea timp si mergea personal acasa la cititori pentru a recupera cartile nerestituite, metoda care a avut un oarecare succes. In ceea ce priveste cartea tehnica, de specialitate, au existat cazuri in care, cu tupeu, ti se mai spunea in fata ca aceea e o carte atat de importanta si de pretioasa, incat biblioteca nu o s-o mai vada inapoi, cu toate somatiile trimise… si daca era vorba de o carte de medicina, cel interesat in asa masura de posesia respectivei carti era ori student ori medic…
    Si daca tot e vorba de pierderea sau furtul de carti din biblioteca, mi se pare interesant ca nu s-a adus in discutie acel procent de 0,3 „pierdere naturala” stipulat in Legea Bibliotecilor. Cat despre Legea Gestiunii ( L 22/1969) dupa care inca mai functionam… ar cam fi cazul sa se mai innoiasca cate ceva si in domeniul acesta…
    Se mentionase mai sus cazul femeii din SUA… un alt caz a fost al unui barbat care a restituit o carte bibliotecii dupa cateva zeci de ani, spunand ca… a uitat de ea.

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: