Bibliotecile Basarabiei

interziscititul

Reiau o recenzie pe care am scris-o cu ceva timp în urmă şi care acum poate avea o altfel de interpretare sau măcar o altă rezonanţă.

Am avut norocul să citesc o carte scrisa de Nina Negru, Bibliotecile Basarabiei si ale Transnistriei si constiinta de comunitate, editata in 2002 de Biblioteca Nationala a Republicii Moldova. Tin sa o semnalez deoarece se situeaza, mi se pare, deasupra modului in care se scrie de obicei istoria bibliotecilor si chiar a modului in care se scrie istoria. Unghiul de analiza al autoarei este explicitat inca din titlu. Bibliotecile sunt puse in corelatie cu grupurile etnice si cu puterea politica rezultand o istorie politica a cartii plina de invataminte. Lucrarea este scrisa dupa tot dichisul metodologiei istorice.

Autovictimizarea noastra istorica traditionala este depasita de autoarea lucrarii prin asumarea unei luciditati sfasietoare. Mai multe locuri comune ale istoriografiei sunt revizitate critic : rolul istoric al bisericii nationale si al unor personalitati pana acum intangibile, problema colaborationismului cu rusificatorii, a ipocriziei elitelor etc. Plasarea bibliotecilor in contextul cultural proxim si in perspectiva istorica le incarca cu semnificatii si functii pe care nu le-am fi banuit. Nina Negru scoate la iveala din asa zisa negura a istoriei biblioteci mutilate, biblioteci clandestine, biblioteci parohiale si biblioteci populare s.a. Bibliotecile ii apar ca institutii culturale fundamentale ale modernitatii si ale alchimiei etosului comunitar. Motiv pentru care regimurile politice isi indeplinesc constiincios datoria de a le utiliza, cenzura, manipula sau distruge.

O istorie al carei inteles a fost deturnat sau uitat este excavata cu rabdare si cu ardoare de Nina Negru, este vorba de existenta Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenesti. Caracterul nefiresc al RASSM este denuntat de simptomatica si, vai !, actuala „schizoglosie”, de bibliotecile „reeducarii „, de folosirea cartii ca ” instrument de tortura „. Efectele supradeterminarii ideologice a bibliotecilor sunt nenumarate si devastatoare :

– lectura de tip comunist, lectura cu voce tare, ca stadiu primitiv al lecturii, lectura taraneasca si muncitoreasca contrapuse lecturii burgeze, identificata de autoare ca fiind lectura in liniste si in intimitate ;

-sau scrisul la comanda pentru un cititor inexistent ori siluit ;

-sau bibliotecile mutante, contaminate si prolifice care infesteaza mintile, destructureaza comunitatile facandu-le vulnerabile, le disloca lingvistic si cultural.

Forta bibliotecilor, camuflata in vremurile normale de functionarea lor linistita, apare in aceasta descriere a anomaliei comuniste cu toata puterea ei de influenta culturala si sociala. Organizarea ” deznationalizarii prin carte” a fost, cum rezulta din datele prezentate in carte, foarte meticuloasa, cu o infrastructura din care nu lipseau Comisariatul Norodnic al Iluminarii, Editura de Partid si Editura de Stat, Centrul de difuzare a cartii (bibkolektor), brigazile culturale si „ungherasele rosii ” (biblioteci ale kolhozurilor).

Lectura cartii imi intareste convingerea ca in Basarabia biblioteconomia este inca militanta si nu poate fi altfel. Cartea Ninei Negru intra, cred, in bibliografia obligatorie a scolilor de biblioteconomie de la noi.

Un răspuns

  1. …..”constiinta de comunitate” mult impusa pe acele meleaguri.
    Pentru imbogatirea fondului de carte din scolile din Moldova si Transnistria , in ultima vreme, cu beletristica si carti de stiinta in limba romana, au lucrat in proiecte bune si bibliotecari din Romania. As aminti ( cu toate ca in aceste zile se poate interpreta ca lucru „subversiv”) proiectul din Baia Mare si cel din Vaslui. Nu pot sa nu amintesc si filiala Bibliotecii „Petre Dulfu” din Baia Mare, deschisa la Chisinau . Cu siguranta mai sunt si altele. Eu pe acestea le stiu.

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: