Eugene bibliotecarul și stereotipurile

Am auzit despre concursul Britains got Talent când am primit de la prieteni filmul cu  Susan Boyle. (Dacă nu l-ați văzut vi-l recomad.) De atunci urmăresc pe internet din când în când ce se mai petrece în acel concurs și am mai dat peste câteva momente frumoase. Am dat chiar și peste un bibliotecar:

Acest film și acest concurs în general au mai multe straturi care pot fi observate și străpunse. Depinde de fiecare unde vrea să se oprească. Mie mi s-a părut interesant Eugene bibliotecarul mai ales că cu ceva timp în urmă am aflat de cartea Nu arăți ca un bibliotecar de Ruth Kneale. youdontlook

Cartea încearcă să înțeleagă ce se întâmplă cu imaginea pe care bibliotecarii o au în ochii oamenilor de rând acum când trăim intens și rapid în epoca internetului. Stereotipurile se schimă oare?

Aș fi foarte curioasă să văd ce analiză ar face doamna Kneale filmului de mai sus sau de faptul că Eugene este doar un personaj inventat de dentistul Adam Gitlin pentru acest concurs.🙂

Atât din carte cât și din concurs cine vrea poate să ia lecții despre ce pierdem atunci când ne mulțumim să „înțelegem” un om doar prin stereotipul pe care i-l lipim pe frunte.  Stereotipurile despre bibliotecari ne afectează poate modul în care ne este respectată munca. Să încercam însă să mergem mai departe și  să ne imaginăm cum afectează stereotipurile  educația și dezvoltarea socială. Un exemplu din păcate clasic la noi:  ești țigan deci furi. Aplicat la munca noastră asta înseamnă probleme în plus despre care sunt voci care spun „mai bine să nu ne batem capul”.

Ca examplu care îmi vine în minte proiectul de la biblioteca din Focșani unde copiilor de rromi li s-au dat camere de fotografiat pentru a face poze în comunitatea lor. Toți cei care au auzit despre așa ceva, inclusiv bibliotecari, erau siguri că aparatele o să dispară și încercau mereu să o convingă pe organizatoare că e un program fără rost. Proiectul a realizat mult mai mult decât niște imagini. Și nu, biblioteca nu a pierdut nici un aparat.

Un răspuns

  1. Ce frumos!
    Dar nu, eu nu cred ca bibliotecarul din Romania poate avea in vreun fel un aer ridicol si defetist, ba chiar dimpotriva, este de multe ori, desi poate intr-un fel modest si tacut, agentul de schimbare pe care il vrem si il asteptam in multe locuri. Si, ca la Focsani, totul e sa incerci, si sa refuzi sa incepi prin a spune „asta nu o sa mearga niciodata in Romania”.

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: