Vin americanii! Conferinţa internaţională Biblioteca publică şi WEB 2.0 – Baia Mare, 8-12 iunie 2009

Cu mare întârziere, dar cu mare dragoste pentru cei ce frecventează ProLibro, de asemenea cu teama că e prea târziu şi lucrurile sunt deja văzute, anunţ pe cei interesaţi că pe pagina web a bibliotecii noastre

www.bibliotecamm.ro

pot fi găsite detalii despre programul conferinţei, o mică galerie de fotografii, precum şi un minim de informaţie despre câteva dintre lucrările prezentate, cât să vă puteţi face un capăt de idee.

Şi acum câteva comentarii personale. Mi s-a părut interesant şi util, m-am bucurat că biblioteca noastră a găzduit un asemenea eveniment  şi că am avut ocazia să particip. Vorbitorii au fost fermecători, atât cei americani cât şi ai noştri, plus categoria „Hermina GB Anghelescu” – care e şi americană şi a noastră, a celor din bibliotecile româneşti.

Americanii au adus cu ei un suflu de degajare, pragmatism, eficienţă, acolo totul este cuantificat, sunt lipsiţi de inhibiţii şi maeştri în arta comunicării şi s-au străduit şi au şi reuşit să antreneze auditoriul în dialog. Iar când au spus lucruri pe care orice bibliotecar de bun simţ este dator să le ştie şi pe care oricând le putem declara fiecare dintre noi, în ocazii oficiale,  nu ştiu de ce, mi-au creat convingerea că le şi pun în practică. A fost extrem de interesantă această întâlnire cu reprezentanţi de frunte ai biblioteconomiei americane şi din punctul de vedere al posibilităţii de comparaţie cu o altă cultură şi cu alte mentalităţi. Este şi acesta un fel de a te cunoaşte mai bine pe tine însuţi, comparându-te cu „altul”, cu „celălalt”, chiar dacă sunt lucruri care la noi nu s-ar potrivi sau nu ar merge (niciodată sau nu încă) un dialog deschis în branşa în care lucrezi nu poate fi decât util pentru toţi cei care participă la el.  Nemaivorbind de cât de util este şi dialogul din afara cadrului oficial: pauzele, excursiile, vizitele, activităţile la care participi şi poţi schimba câteva cuvinte cu colegii de la alte biblioteci din ţară şi să creezi legături.

Am scris mai mult despre americani, că au fost oaspeţi mai de departe. Dar la fel de incitant ca întotdeauna şi original, ne-a captat atenţia domnul Dan Matei (ex-băimărean sau cred că asta e o calitate pe care nu o poţi pierde), directorul CIMEC, cu Crizele informaţionale şi repoziţionarea bibliotecii. Fostul nostru coleg Cosmin Sabo, despre care am mai scris, a făcut cunoscut un proiect la care colaborează cu doamna dr, Victoria Frâncu, de la BCU Bucureşti, alături de o prezentare a stadiului în care se găseşte rescrierea programului Bibliophil.

„Gazde” impecabile au fost doamna Hermina Anghelescu şi domnul Teodor Ardelean, directorul bibliotecii noastre. 

Nu am căderea să exprim mulţumiri oficiale sau ceva de genul ăsta, dar sunt recunoscătoare atât CPP cât şi doamnei Hermina Anghelescu pentru această ocazie şi sper ca această conferinţă să fie doar un început. (Nu pot să nu remarc, totuşi, optimismul temperat – ca să mă exprim elegant – cu care este privit viitorul, dată fiind criza economică mondială în derulare.)

Eu aşa am văzut lucrurile.

Anunțuri

9 Răspunsuri

  1. Multumim mult, Doamna Dragota!
    Aveti si prezentarea dnei Hermina Anghelescu? Poate fi postata?

  2. Ce de obicei Ioana ne oferi un mesaj plin de miez. Nu ai pomenin nimic Ioana despre participarea: cine a fost in public. Am inteles ca aceasta conferinta nu e gandita pentru bibliotecarul de rand asa ca, in afara de cei de la Baia Mare si vorbitori de prin alte parti cine a mai fost?

    Iar in legatura cu optimismul… el poate fi temperat de mai multe motive, nu neaparat economice. Daca se va vrea, se va putea continua aceasta conferinta. Dar asta depinde si de ce a simtit publicul platitor de taxe de participare.

    • Ai dreptate. Probabil nu m-am gândit să scriu pentru că m-aş fi aşteptat la o participare mai numeroasă.
      Din câte am înţeles, au participat manageri generali şi sectoriali din Bucureşti şi din judeţele: Bistriţa, Cluj, Dâmboviţa, Galaţi, Mehedinţi, Mureş, Satu Mare. Menţionez, de asemenea, că multe biblioteci şi-au declinat participarea din motive financiare.

      Tot aşa, mi s-a părut că o caracteristică dominantă este faptul că au venit manageri relativ recent instalaţi (1-2 ani) care sunt poate mai determinaţi şi motivaţi.

  3. Pe site-ul bibliotecii judetene „Petre Dulfu” (http://www.bibliotecamm.ro/?s=1&f=16) au mai fost adaugate doua noi materiale sustinute in cadrul conferintei internationale: Biblioteca publica si WEB 2.0, printre care si prezentarea sustinuta de d-na dr. Hermina Anghelescu – „Bibliotecile din România, aşa cum le văd eu”

  4. O astfel de manifestare cu un titlu foarte la moda ar fi lasat in alta parte nenumarate urme pe web (in special comentarii in blogurile participantilor). Daca e sa ne luam dupa ce spune dna Anghelescu, in biblioteconomia romaneasca e o carenta a celor trei „vitamine” C: Colaborare, Comunicare Coordonare
    Decalajul este imens de vreme ce o tema care la nivel international este practic epuizata fiind intoarsa pe toate fetele de cativa ani, in Romania este avangardista ceea ce explica faptul ca nu are multa priza. Ma intreb daca tema ar fi fost ceva de genul „revalorizarea sistemelor traditionale de difuzare a informatiei si informatizarea bibliotecilor” daca bibliotecile gaseau mai multi bani sa-si trimita participanti.

  5. Am terminat de citit si prezentarile. Mi-au placut in special textele lui Judith J. Field care sunt si cele mai adaptate la tema conferintei. Biblioteca 2.0 este in special asta: un sistem de servicii documentare orientat spre satisfacerea majoritatii consumatorilor de informatii si un animator al interactiunii si publicarii online. A se uita definitia clasica: biblioteca este o colectie structurata de documente.
    De citit si surprinzatoarea prezentare a lui Robert P. Holley despre efectele negative ale evaluarii bibliotecarilor.

  6. Si pe mine m-a surprins, insa numai intrucatva, prezentarea lui Robert P. Holley. Mare adevar graieste… mijloacele si metodele de „evaluare” sunt cel mai adesea perimate ori pur si simplu gresite.
    Eu, unul, pentru evaluarea colegilor mei din serv. „Dezvoltare” al BJ Valcea am recurs in aceasta primavara la o „metoda” mai putzin conventionala… am formulat un set de 20 de intrebari generale, cu grade de dificultate de la redus spre mediu , le-am printat pentru toti colegii si i-am rugat sa raspunda in scris – cum ii taie capul, timp si coli la discretie.
    Nu intru in amanunte, reliefez doar o constatare care m-a convis ca am procedat bine: „extemporalul” a constituit, pentru colegii mei, un extraordinar prilej de introspectie…
    Dupa ce au raspuns, fireste ca le-am intors „amabilitatea”, oferindu-le si eu propriile-mi raspunsuri mele la acelasi chestionar .

    O „evaluare” conform fiselor-standard uzitate de institutiile publice din Ro mi se pare nu doar …artificiala, ci si stupida.

    PS: un mic video cu atmosfera din timpul Conferintei de la Baia mare ne poate oferi cineva? Multumesc!

    • M-am uitat peste chestionar. Mi se pare interesant şi într-adevăr presupune introspecţie.

      Mi-ar fi plăcut să primesc în viaţa profesională asemenea chestionare, chiar dacă sunt dificile. Un mare şi prim folos mi se pare a fi cel legat de faptul că în momentul în care cineva se străduieşte să întocmească un astfel de chestionar pentru tine, îţi dă un semnal că chiar îi pasă de părerea ta. (Până la urmă este vorba despre comunicare, nu-i aşa? – capitol la care suntem deficitari, mai cu seamă cei formaţi înainte de 1989, generaţii pe care le cunosc prea bine, pentru că şi eu fac parte din ele şi nu mă exclud din afirmaţie).

      Însă la fel de important este ca, după completarea chestionarului, să urmeze momentul de analiză şi tragere a concluziilor. Si, mai mult, luarea unor măsuri în consens cu cele concluzionate. Altfel chestionarul rămâne suspendat în aer, iar cei care s-au străduit să-l completeze pot fi dezamăgiţi că efortul lor nu a dat rezultate, iar a doua oară nu vor considera că merită efortul să mai completeze un astfel de chestionar.

      Oricum, după cele citite, mi-am închipuit cu plăcere că aveţi acolo un colectiv dinamic, cu spirit de echipă, care stăpâneşte bine arta comunicării.

      Eu cred că evaluarea trebuie să existe, ca şi autoevaluarea, de altfel. Sigur că nu formal şi stupid. Cred că ţine şi de motivaţie…

      În altă ordine de idei, există psihologi pregătiţi special pentru evaluarea organizaţiilor. (Sigur că nu prea văd aproape vremurile când o bibliotecă publică de la noi va face un astfel de demers.)
      La adresa http://www.aphorme.ro poate fi văzut un astfel de exemplu, pe care îl cunosc de aproape, cu capitolele:
      – aphorme
      – organizational insights
      – marketing insights
      – academic insights

      În legătură cu filmuleţul am vorbit, sper să se posteze.

  7. Am primit si prezentarea dl. Dan Matei-director C.I.M.E.C. Bucuresti. Pentru cei interesati, aceasta poate fi vizualizata accesand link-ul: http://www.bibliotecamm.ro/?s=1&f=16

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: