Clădirea bibliotecii – CB101

101  este  numărul dat oricărui curs introductiv  în SUA așa că m-am gândit să denumesc aceste curs de vară Clădirea Bibliotecii 101 – mai pe scurt CB101.

logo



Pentru orice există un sezon
și există un timp pentru toate de sub rai. (Ecleziast)

Să plantezi o grădină înseamnă să crezi în ziua de mâine.


Înainde e a începe prezentările aș vrea să fac câteva precizări:

Cursul  pe care l-am absolvit recent, predat de profesorul Fred Schlipf, deși făcut la nivel destul de înalt pentru stundenții de la master nu mă face peste noapte expertă în acest domeniu. El mi-a deschis însă ochii la detalii de structură a bibliotecii pe care e bine să le știe oricine este implicat în contruirea/reamenajarea unei biblioteci. Aceste detalli din notele mele de curs vor alcătui baza pe care sper să construim împreună  cursul de vară CB101.

Imaginile pe care am să le folosesc (dacă nu citez sursa) sunt făcute de mine în cadrul cursului, în timpul vizitelor la diferite biblioteci din zona Chicago. Mai multe detalii despre unde au fost făcute pozele veți putea găsi pe contul flickr al prolibro-ului.

Posturile pe blog nu vor devia foarte mult de la esența cursului, mai precis,  de la întrebarea:  cum pot clădirile să ajute la eficientizarea muncii în bibliotecă? Eu cred  că, pentru ca o bibliotecă să fie bună ea trebuie să aibă (în această ordine a importanței – nu alta) :

  • personal bun, care știe care îi e rolul și ce trebuie să facă;
  • colecție bună care să conțină ceea ce caută comunitatea;
  • o clădire bună care să fie plăcută publicului și să îi ajute pe bibliotecari în muncă.

O clădire oricât ar fi de bună sau magnifică  nu poate rezolva problemele de fond ale unei biblioteci.

Dacă în postările mele omit să vorbesc despre un aspect care vă interesează legat de  tema respectivă, vă rog să îmi spuneți. Se poate să-mi fi scăpat sau se poate să nu știu. În orice caz mi-ar face plăcere să discutăm mai în detaliu.

Am avut aproape 30 de „înscriși” la votul dintr-un post anterior. Nu aș vrea să vă dezamăgesc de aceea vă rog să comentați și să puneți întrebări pentru a putea să căutam răspunsuri împreună.

A, și poate nu strică să reamintesc: în caz că detalii din aceste posturi marcate cu CB101 vor fi folosite în cursuri sau lucrări blogul http://www.prolibro.wordpress.com  trebuie menționat ca sursă.🙂

14 Răspunsuri

  1. Pentru domeniul medical, dar nu numai, fiindca este adaptabil si la celelate domenii, unul din studiile de referinta este:
    Ludwig L, Starr S. Library as place: results of a delphi study. J Med Libr Assoc. 2005 July;
    93(3): 315–326
    Disponbil la:
    http://www.pubmedcentral.nih.gov/articlerender.fcgi?tool=pubmed&pubmedid=16059421
    Mie cel putin mi-a folosit mult cand am gandit biblioteca noua.

  2. Multumesc mult pentru referinta. Natura mereu in schimbare a modului in care ne gandim la serviciile pe care bibliotecile noastre le ofera este cu adevarat importanta. Ar fi foarte util daca pe parcurs veti vrea sa impartasiti mai multe detalii din procesul de planificare si finisare a bibliotecii dar si despre probleme care au aparut pe parcurs si mai ales dupa terminare.

  3. […] Prevenirea incendiilor […]

  4. ” * personal bun, care știe care îi e rolul și ce trebuie să facă;
    * colecție bună care să conțină ceea ce caută comunitatea;
    * o clădire bună care să fie plăcută publicului și să îi ajute pe bibliotecari în muncă.”

    …nu stiu cum sa zic, dar „cladirea buna” e tot atat de importanta, daca nu mai importanta decat „personalul bun” (cum-necum, de voie, de nevoie, pesonalul „mai putin bun” se mai (mai) schimba, se mai instruieste, se mai „desteapta” etc.), colectia se face „mai buna” (colect. de u.b. se imbogatesc, se diversifica, devin promovabile prin mijloace moderne de punere in valoare ori comunicare) ….insa o cladire prost gandita, proiectata si prost construita – proasta ramane, de cele mai multe ori, indiferent de cata vointa ar exista pentru redimensionarea spatiilor ori pentru (re)adaptarea utilitatii lor…
    Eu lucrez in ceea ce numesc „o biblioteca-monument”, pe care ne straduim sa o facem si „monument de functionalitate”. E de marime medie, mai mult inalta decat „lata” – are trei etaje si mai mult de o treime din spatiu INUTILIZABIL. Are, pe centru, scari monumentale (frumoase, de marmura…), din holul central de la parter se vede acoperisul-vitraliu-unicat (- http://www.bjai.ro/files/images/IMG_6588.jpg candidat la Guiness Book, neomologat din lipsa de concurenta). Acces liber la raft nu avem si nu putem avea decat in foarte mica masura – peste 200.000 u.b. sunt la subsol, pe rafturi metalice inalte de 3 m, pe care bibliotecarii se urca folosind scari; Sectia „Imprumut pentru adulti” functioneaza in doua spatii (parter si etaj I+depozit la subsol), sectia pentru copii e la parter, are spatiu insuficient si depozit la etajul II, Sala de lectura e la etajul II si depozitul principal la subsol (mai are doua depozite mici la et. II) etc. etc. Functionalitatea sectiilor nu prea mai poate fi regandita (am evitat sa ducem sectia de copii la un etaj superior mai ales din cauza scarilor periculoase si a balustradei care poate provoca accidente), subsolul nu-l putem deschide publicului pentru acces direct la raft pentru ca el se intinde pe sute de m.p., doar bibliotecarii se descurca prin labirintul lui, nu poate fi supravegheat etc.
    Va pun niste poze, sa va faceti o idee:
    BJ Valcea – descarcarea de sarcina arheologica (17 august 2000) – http://picasaweb.google.ro/biblioteci.valcene/BJValceaDescarcareaDeSarcinaArheologica17August2007?authkey=Gv1sRgCLaO5-at_tvTQA#slideshow/5353047582649717122
    http://picasaweb.google.ro/biblioteci.valcene
    BJ Valcea – stadiu constructie 16 ianuarie 2004 –
    http://picasaweb.google.com/biblioteci.valcene/BJValceaStadiuConstructie16Ianuarie2004?authkey=Gv1sRgCLnviuKZisazhgE#slideshow/5353049333580252706
    BJ Valcea – stadiu constructie (1 iunie 2004) – http://picasaweb.google.ro/biblioteci.valcene/BJValceaStadiuConstructie1Iunie2004?authkey=Gv1sRgCMa_h7SxldvTLw#slideshow/5353048376131069490
    BJ Valcea – 22 iunie 2004, constructia la inaugurare – http://picasaweb.google.ro/biblioteci.valcene/BJValcea22Iunie2004?authkey=Gv1sRgCIOt_P2Ti4mAWg#slideshow/5353050241621359474
    ….

  5. Foarte frumos vitraliu🙂
    Valentin, sansele ca o biblioteca cu personal bun (poate si colectie de calitate) sa se aleaga cu o cladire prost gandita sunt totusi mici…Imi e cam greu sa cred ca daca personalul stie foarte bine ce face si cum isi poate eficientiza munca nu o sa reuseasca sa negocieze cu „factorii de decizie” cum sa obtina o cladire macar decenta daca nu buna. Daca colectia e buna si ai oameni care utilizeaza biblioteca automat ai o comunitate care intelege ca munca bibliotecarilor e importanta si, poate, in dezbaterile dintre „factorii de decizie” si bibliotecari o sa aiba mai multa incredere in personalul bun …

    Am mai sus, o cladire nu are cum sa rezolve problemele de personal, de imagine, de colectie…E drept ca dupa ce ai o cladire ramai cu ea pe cap multa vreme…tocmai de aceea, tu ca bibliotecar, trebuie sa te asiguri ca e ceea ce iti trebuie si trebuie sa lanific din timp pentru ceea ce vrei. Da, trebuie sa multumesti si „factorii de decizie” insa nu in detrimentul functionalitatii bibliotecii. Vitraliul acela putea foarte bine sa fie vertical pe post de perete si atunci scarile mari puteau fi inlocuite cu altceva…si mai castigau din spatiu.

    • Mercik de aprecierea …vitraliului🙂
      In ceea ce am scris mai sus, Claudia, m-am bazat pe numai si numai pe experienta „personala”. Din nefericire, in Ro, e chiar foarte posibil ca o biblioteca cu personal bun (ori care poate deveni bun) si colectii de calitate sa se pricopseasca peste noapte cu o cladire a carei functionalitate sa nu fie deloc un punct forte…
      Un manager slab (instalat si sustinut politic in functie) poate bulversa totul, poate transforma cat ai zice peste o biblioteca buna, bunisoara ori macar „cu potential” intr-un turn Babel in care nu se mai intelege om cu persoana si toate merg anapoda. Cand un astfel de management se intimpla sa se deruleze exact in perioada de constructie a a bibliotecii – implicit de mari transformari ale ei – consecintele sunt dintre cele mai nefaste.
      Biblioteca noastra a asteptat 50 de ani sa aiba un sediu propriu. In anii ’90, un curent de opinie al societatii civile locale aproape ca reusise sa convinga autoritatile ca Biblioteca trebuie sa fie construita in ceea ce numim „centrul civic al judetului” (in fata Consiliului Judetean, unde exista o suprafata libera de cateva mii de m.p. si unde, de asemenea, se preconiza sa fie construit si sediul Teatrului de Stat, un nou sediu al Filarmonicii etc.). Toate bunele intentii au fost coplesite de interese personale si de grup: in „centrul civic” au fost autorizate si au fost construite o carciuma si un supermarket Billa (carciuma e acum in faliment, iar Billa are clienti mai putini decat cititorii nostri:)), desigur, cu parcarile aferente. Pentru constructia Bibliotecii a fost harazit un teren in litigiu, pentru care s-a facut un proiect costisitor, insa cand sa inceapa lucrarile, terenul a fost retrocedat fostilor proprietari si constructia sediului Bibliotecii a ramas in aer. A fost cautat de urgenta un alt spatiu, a fost gasit in cele din urma cel actual – un teren dosnic, intre blocuri, mult mai mic (cam cat un teren de tenis), care impunea o constructie dezvoltata mai mult pe verticala. Teoretic pentru „economii”, a fost „gasit” un alt proiect, gata facut in …anii ’70, despre care s-a spus ca „va fi adaptat”. Cu costul lui si „adaptarile” ulterioare, „noul” proiect a dus la costuri si mai mari decat un proiect nou, modern, dar asta e alta poveste. Cand constructia era doar in faza structurii de rezistenta, cu mic, cu mare, ne-am urcat intr-un autocar si ne-am deplasat „intr-o excursie” la Pitesti, la Biblioteca Judeteana Arges, care tocmai fusese construita dupa acelasi proiect al anilor ’70. Am vizitat toata cladirea, de la subsol pana la vitraliu, iar colegii argeseni ne-au spus toate „hibele” functionalitatii constructiei, toate dificultatile pe care le intimpinau la doar cateva luni dupa inaugurare; „ne-au invatat” ce sa facem sa nu ajungem in aceeasi situatie. Totul a fost in zadar, toate greselile de proiectare si de constructie au fost repetate idiot, cu o singura exceptie: vitraliul nostru nu mai are deasupra inca o „palarie” de sticla protectoare (adica avem doar vitraliul sub cerul liber:)).
      Sa-ti mai spun ca frumoasa noastra cladire a Bibliotecii e energofaga (pentru a avea aer conditionat fie si intr-o singura sala, trebuie sa fie pornit un urias agregat de AC, exterior, care consuma intr-o zi curentul pe care il consuma toate computerele noastre intr-o luna), ca n-avem parcare nici macar pentru noi, cei 5-6 salariati care venim zilnic cu masinile la serviciu, ca iarna rationalizam la sange consumul de gaz si cam jumatate din programul zilnic nu pornim centrala termica?

      Nu stiu daca ai citit, Claudia, ce am scris eu referitor la modul cum, in numai 3 ani, o biblioteca poate renaste din propria-i cenusa in privinta pregatirii si organizarii unui personal bun, a dezvoltarii colectiilor si serviciilor pentru utilizatori, a recuperarii imaginii catastrofale din ochii publicului etc – http://www.ramnic.ro/index.php?articol=21129&anul=2009&luna=03&ziua=09
      Am scris articolul „Nu va bateti joc de biblioteca!” nu doar spre luare aminte, ci si fiindca exista probabilitatea sa ne intoarcem la vremuri de trista amintire, adica sa iesim pentru alti cativa ani din normalitatea in care abia am intrat.

      Tie, Claudia, chiar daca mai vezi si pe acolo „excese” in constructia de „biblioteci-monument”, iti e mai lesne sa crezi ca bibliotecarii buni isi pot impune punctul de vedere cand se construieste o biblioteca. Ei bine, in Ro bibliotecarii inca nu pot face asta, nu-si pun in pericol cariera sau locul de munca, doar pentru a sustine cauza institutiei in care activeaza, nu e destul simt civic…

  6. Valentin, managerul de bibliotca nu e si el tot personal?
    Multumesc mult ca ai rabdare cu mine si ca mi-ai dat detaliile astea deoarece acum pot sa inteleg mai bine multe lucruri. Insa, numit politic sau nu, un manager sau director de bibloteca face parte tot din personal si contribuie la calitatea lui. Stim foarte bine ca managementul prost al bibliotecilor este cea mai dureroasa problema a bibliotecilor noastre insa la conferinte, comitete si comisii profesionale prea rar se discuta despre cum se pte indrepta aceste lucruri (daca se discuta).

    Majoritatea bibliotecarilor prefera sa nu isi puna slujba in pericol…indiferent unde sunt. Insa la noi bibliotecarii buni nu vor nici sa-si asume pozitii de conducere, pozitii unde pot sa schimbe ceva…pentru ca…trebuie sa astepte prea mult, sa faca jocuri politice…nu stiu, spune-mi tu. Spune-mi cate povesti cu biblotecari buni care ajung directori cunosti? Stiu, legeile nu ajuta …dar oare e chiar imposibil?

  7. Habar nu am cum va fi perceput ceea ce voi scrie in continuare si – cel putin in starea de spirit in care sunt acum (adica inainte de concediul de odihna🙂 ) – nu ma intereseaza.

    In Ro, aproape niciodata, managerul de biblioteca nu provine din randul personalului bibliotecii, in foarte multe cazuri nu provine nici din sistemul bibliotecilor, doar uneori vine din sistemul Culturii si de cele mai multe ori a activat, anterior, in alte domenii – de regula in Invatamant.

    Dupa parerea mea, si managerul de biblioteca, asemenea oricarui manager, trebuie sa aiba aptitudini de lider – aptitudini cu care intai de toate „ne nastem” si abia apoi ni le formam si ni le dezvoltam (pe parcurs).

    Un manager de biblioteca venit „din afara”, cum sunt cei mai multi, nu „simte” si nu va simti niciodata ca un bibliotecar bun, fie si numai pentru ca vine intr-un domeniu nou, de cele mai multe ori complet strain. Nu intelege in profunzime, de multe ori nici dupa ani de zile, rostul si menirea fundamentala a bibliotecii din zilele noastre: nu stie ce politici sa aplice nici in privinta achizitiilor pentru dezvoltarea colectiilor, nici in privinta nevoii de sistematizare a informatiilor din biblioteca, nici a serviciilor pentru public, nici in privinta personalului din subordine, a gestiunii fiecarei sectii etc etc.
    De multe ori, managerii proveniti din Invatamant, de pilda, inteleg mai degraba sa aiba atitudine de „diriginte” ori chiar de invatator, dadacindu-i inutil pe bibliotecari, ca pe copiii de scoala…

    Pentru ca nu stiu de unde si cu ce sa inceapa, unii dintre manageri apeleaza la oameni din biblioteca (adica din personalul din subordine) care stiu ori lasa impresia ca stiu „cum se face”.
    Daca omul (oamenii) pe care si-i apropie managerul sunt „buni”, stiu „meserie”, au viziune, au o perceptie corecta cu privire la ce trebuie schimbat, imbunatatit, reformat, dezvoltat etc., lucrurile sunt OK: institutia progreseaza, desi managerul nu „straluceste” (sau „straluceste” doar prin faptul ca adopta cea mai buna atitudine pe care o poate adopta, raportat la calitatile si capacitatile lui).
    Daca oamenii pe care si-i apropie managerul sunt mai putin „buni” (slab pregatiti profesional, lipsiti de viziune, lipsiti de capacitatea de a percepe biblioteca altfel decat ca pe un depozit de carti, eventual egocentrici, barfitori, intr-un cuvant – „ţaţe”), biblioteca stagneaza sau, si mai grav, regreseaza.

    Si mai grav e cand managerul se manifesta ca „lider autoritar”, ca „dictator” – cum excelent a scris Marin Pruteanu: https://prolibro.wordpress.com/2009/07/01/membrii-grupului-prolibro-nu-se-fac-responsabili-daca-citind-acest-mesaj-ajungeti-sa-va-urati-sefii/

    Unii manageri – poate si pentru ca nu stiu si nu pot intelege rosturile profunde ale institutiei pe care o conduc, poate si pentru ca vor sa-si „suplineasca” intr-un fel carentele – refuleaza in a pune accent indeosebi pe organizarea sau girarea (de multe ori aproape zilnica!) a unor avalanse de „manifestari cultural-educative”, multe stereotipe, aride, „de succes”, poate, in caminele culturale ale anilor ’50, insa in niciun caz in „era informatiei”…

    Ai scris, Claudia, „…insa la noi bibliotecarii buni nu vor nici sa-si asume pozitii de conducere…” si m-ai „provocat”.
    Nu te superi ca-ti zic, dar n-ai dreptate ori ai in foarte mica masura: bibliotecarii sunt constransi sa „nu vrea” sa-si „asume” pozitii de conducere.
    Sa n-o lungesc: stii ca, in 2006, dupa evaluarea si destituirea fostului manager bibliotecii noastre, eu am fost numit de catre presedintele Consiliului Judetean director interimar pentru 3 luni si urma sa se organizeze concurs de proiecte de management, pentru incadrarea unui manager „plin”. Aproape nimeni nu se indoia atunci ca voi candida si voi obtine functia „fluierand”. Ma cunosteau si imi stiau activitatea toti, repet toti membrii Comisiei de Cultura a Consiliului Judetean si ai comisiei care il destituise pe fostul manager pe motive de incompetenta, reprezentati ai societatii civile, indeosebi cei ai „lumii culturale” locale, colegii din presa… toti m-au incurajat sa candidez, asa cum m-a incurajat si majoritatea absoluta a colegilor de la biblioteca. Simteam insa, instinctual, ca e ceva in neregula si inclinam mai mult sa „nu” decat sa „da”. Si „izbavirea” a venit sub forma unui dialog pe care l-am avut cu unul dintre liderii politici importanti ai vremii. Reproduc din memorie ce mi-a zis si ce am raspuns:
    – felicitari, am auzit numai lucruri frumoase despre dumneavoastra…
    – multumesc…
    – ne-am gandit sa va sustinem sa ramaneti in continuare director … conducerea Consiliului Judetean va sustine ea, da’ noi avem majoritate si totul se face numai cu acordul nostru
    -…
    – ce ziceti?
    – pai ce sa zic?
    – stiu ca din punct de vedere profesional nu aveti probleme, sunteti apreciat …veti face un proiect de management bun …asta il duceti la comisie, insa pe noi ne intereseaza un proiect politic…
    – in ce sa constea?
    – sa explicati ce veti face pentru noi…
    – ce ar trebui sa fac?
    – pai …stim ca controlati si judetul, ca aveti influenta, ne intereseaza sa intarim partidu’ in teritoriu… bibliotecarii pot sa aiba mare influenta…
    – in ce fel v-ar ajuta bibliotecarii?
    – sa inscrie noi membri, sa vorbeasca, sa le spuna la toti care vin in biblioteci sa ne voteze…
    Intr-o secunda am realizat dimensiunea marsaviei care mi se propunea, am simtit ca explodez, insa, ca de fiecare data, am gasit resurse sa zambesc sagalnic:
    – si daca nu vor? unii dintre bibliotecari sunt membri ai altor partide, sunt „oameni ai primarilor”, unele bibliotecare sunt sotii de primari sau sotiile altor functionari ai primariilor, alti bibliotecari sunt si consilieri locali… poate nu toti va agreeaza…
    – ii dam afara si angajam oamenii nostri!
    – am inteles… si la biblioteca judeteana?
    – pe toti ii inscriem la noi… care nu vor, ii dam afara si angajam de-ai nostri, uite cate cereri am aici de la oameni care s-au inscris la noi in partid si ne cer locuri de munca!
    – proiectul politic cine il va evalua?
    – eu! …noi, in biroul judetean de partid; proiectele de management le duceti la consiliu, iar pe cele politice la mine..
    Am realizat, imediat, ca e vorba de mai multe „proiecte politice” si
    am „scapat” voluntar:
    – v-ar avantaja daca nu as candida?
    – Da! (un „da” spus din suflet – l-am asemuit cu un „da” zis odata de un prieten, la starea civila, atat de vocal, ca s-au zguduit ferestrele si s-a ras in hohote…).
    *
    Dupa ce am scris asta, nu stiu ce as mai putea scrie… imi pare rau ca nu l-am inregistrat pe liderul „partidului lu’ peşte”, sa-i dau in vileag micimea intelectuala, umana si chiar politica…

    • 😦 Banuiam povestea si la fel banuiesc ca nu e unica in tara. Insa cineva trebuie sa inceapa de undeva. Daca tu care ai intrare la presa si iti e recunoscuta munca in biblioteca ai renuntat …de ce sa ne facem sperante ca un bibliotecar de la sat o sa indrazneasca sa „iasa” din fisa postului pentru a atrage cititori cand primarul are nevoie de o a doua secretara…

      • Sunt compromisuri care se fac si compromisuri care nu se fac…
        La fel, sunt oameni care fac compromisuri si oameni care nu fac. Evident, ma refer aici numai la mari compromisuri profesionale.
        PS: Cineva care – cu bune intentii – vrea sa inceapa de unul singur de „undeva”, e „linistit” imediat ce nu raspunde la o comanda politica sau nu „contizeaza” (ca doar „de-asta e director„, in perceptia liderilor politici: din salariu sau din ce castiga ilegal prin exercitiul functiei, de unde, de neunde, tre sa scoata bani pentru partid): i se trimit pe cap controale peste controale, nu i se voteaza bugete sau alte initiative, e umplut cu „zoaie” din cap pana in picioare etc etc…
        Daca intri in haita, ori faci ca lupul, ori…

  8. Brucan a fost bland cu aprecierea intervalului!
    Cu bine.

    • Stefan, sunt bani pentru digitizare. Din pacate inca nu am vazut produse de calitate sau o folosire eficienta a acestui tip de produse. Vorbim cumva de o arhiva digitala a cartilor funciare? Chiar avem oare experti in astfel de arhive? Scanarea, OCR, metadata sunt doar etape de inceput. Astfel de proiecte nu au nevoie doar de bani de start ci de sustinere permanenta… Si orice firma (nu cred ca a ta e diferita) va presta servicii doar atat timp cat vor fi bani…numai ca acea arhiva (si altele) ar trebui sa reziste si cu bugete minime…

      • Produse de calitate exista (scaner de carte ce scaneaza fara lumina suplimentara, software pentru distributie online si gestiune, software prelucrare imagini etc). Experti ….. nu ne putem numii experti dar insa avem o mini experienta de 2 ani in digitizare si arhivare carte, pacat totusi ca sunt putin cei care ne cer parerea cand incep vreun proiect. „va presta servicii doar atat timp cat vor fi bani”: de aproape 2 ani realizam prezentari la biblioteci, investim in marketing, sustinem unele biblioteci cu materiale pentru proiecte (documentatie, fisiere video etc) cu speranta ca ne vom scoate candva investiatia🙂. Acum in piata de IT a inceput si mai mult sa se simta criza, noi doream sa facem un proiect national sa oferim fiecarei biblioteci judetene ceva gratis….dar poate ne revenim la anul. Intretinerea ulterioara a arhivelor si a distributiei informatiei prin internet nu necesita un buget mare, punere in functiune a unui sistem complet necesita de obicei un buget ceva mai vast. Mi-ar placea sa putem purta o discutie mai ampla pe tema acesta. Cateva din „investiile” pe care le facem noi:
        http://zspotmedia.ro/blog/category/scannere-de-carti/

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: