CB101 – Prevenirea incendiilor

Deoarece am citit zilele trecute despre incendiul produs la Millenium Bussiness Center din Bucureşti și, în definitiv, unul dintre cei mai mari dușmani ai bibliotecilor este focul, mi-am spus că am putea începe  să ne gândim cât de asigurate sunt bibliotecile în caz de incendiu. Dacă am putea să construim o nouă bibliotecă cum am putea asigura mai bine siguranţa publicului, a bibliotecarilor  şi a colecţiei în caz de incendiu? (După cum se pare cei de la Millenium nu au pus mare preț pe asta)

Ştim că bibliotecile intră la nivelul de risc ridicat de incendiu deci clădirile care le găzduiesc ar trebui să aibă conform legii o fişă a obiectivului, documentație PSI iar construcţiile mai noi neapărat un scenariu de siguranţă la foc şi planuri de intervenţie PSI. (Are cineva acces la asemenea documente? Cred că ar fi util dacă am putea să discutăm direct pe astfel de documente)

library 115În SUA majoritatea clădirilor au ca structură de rezistenţă un sistem de bârne de oţel. Asta permite clădirilor să ofere spăţii deschise, ușor de supravegheat, numai bune pentru biblioteci. Ele însă pot fi uşor prăpădite de foc.   Încă din design clădirile sunt însă gândite astfel încât să asigure controlul şi reducerea extinderii focului. Cu alte cuvinte, dacă focul ar izbucni la un etaj al bibliotecii, prin structura clădirii, incendiul ar fi forţat să o ia pe anumite căi şi se evită astfel distrugerea mai multor nivele sau închiderea tuturor căilor de ieșire. De asemenea în funcție de structura materialelor din componența clădirii, rezistența la incendiu se calculează folosind modele matematice avansate.

library 230-2La fiecare etaj sistemul de sprinklere (nu știu dacă au o altă denumire în română) asigură ținerea sub control a incendiului. Partea proastă cu aceste sprinklere este că se mai și strică și atunci bibliotecile riscă să își distrugă colecția inundând-o. Există mai multe  astfel de sisteme însă sistemul care este considerat bun pentru biblioteci (și muzee) este cel denumit pre-action. În acest sistem țevile de deasupra încăperilor nu au apă (pentru a evita accidentele). Apa este eliberată în țevi și din țevi în încăpere abia după ce s-a detectat focul.  library 106-2Un minus al acestui sistem (așa cum mi-a fost explicat de șeful de la întreținerea clădirii unei mari biblioteci universitare) constă în faptul că țevile „uscate”(dry pipe), dacă nu sunt bine întreținute, atunci când primesc apa o pot colora și aceasta poate dăuna cărților murdărindu-le. Indiferent de sistem, un singur sprinkler eliberează mai mult de 100 de litri de apă pe minut.

Alte măsuri de prevedere a incediilor includ (dar nu se limitează la):

  • rafturi de metal – din ce mi-au spus câțiva  bibliotecarilor ele încetinesc flăcările de la nivelele de jos să ajungă direct la nivelele superioare  și sunt, în mod evident mai bune decât rafturile din lemn;
  • ieșiri de urgență și zone de siguranță (care sunt de obicei poziționale în casa scarilor) – detaliile tehnice ale clădirii impun existenuța lor în orice clădire;
  • deschiderea ușilor înspre afară – din experiențe nefericita a unui incediu din 1908 când o clădirea a operei a ars și oamenii prea speriați nu au reușit să țină ușile deschise pentru a ieși  (170 de oameni au murit atunci), au apărut mai multe reguli de siguranță în locurile publice. Dintre ele și faptul că ușile pentru camerele unde staționează oameni trebuie să aibă  deschiderea înspre afară.
  • buna semnalizare a ieșirilor – este important ca becurile folosite pentru semnalizare să aibă o viață lungă și, în caz că se ard să fie înlocuite imediat. De asemenea pentru o mai bună  îndrumare a oamenilor chiar și atunci când incendiul a izbucnit deja și fumul este des am înțeles că mai nou semnele nu se mai pun deasupra ușilor sau sus pe perete ci lângă uși, cam la jumătatea înălțimii ușii. Astfel cei care încearcă să evite fumul și merg aplecați sau târâș pot să vadă semnele.

Temă de gândit: De la biroul de unde lucrați de obicei observați că încăperea vă este inundată de fum. Încercând să iesiți observați că ieșirea principală (cea pe care o folosiți de obicei) nu poate fi folosită deoarece este cuprinsă de foc. Ce alternativă aveți să ieșiți din clădire? Dacă nu ați cunoaște clădirea, aveți suficiente semne care să vă ghideze spre această ieșire de siguranță?

Observație: În căutările mele am dat peste o firmă din Buzău  care oferă echipamente şi consultanţă pentru prevenirea şi stingerea incendiilor. Presupun că sunt multe astfel de firme însă, ce e interesant la acestă firmă e că că a achiziţionat domeniile care au ca nume termeni cheie din legislaţia  PSI, cum ar fi documentatie-psi.ro, scenariu-de-siguranta-la-foc.ro, securitate-la-incendiu.ro şi altele, în total   7 situri. Interesant mod de a face reclamă.

[Detalii curs]

9 Răspunsuri

  1. Un pas inaintea sistemelor anti-incendiu pe baza de apa este cel cu gaz inergen, care nu deterioreaza documentele de biblioteca, la fel ca in cazul sistemelor cu stropitoare cu apa sau a stingatoarelor cu pulbere. Iar noi, la Biblioteca Judeteana „Gheorghe Sincai” Bihor, ne putem mandri ca beneficiem de un asemenea sistem anti-incendiu cu gaz inergen.

  2. Dan,
    vrem imagine cu dispozitivele in cauza si putin mai multe explicatii. Nu de alta dar sa fim si noi mandrii de faptul ca o biblioteca din Romania foloseste tehnologie atat de avansata:)

  3. Din cate stiu eu, firma care a instalat la noi sistemul cu gaz inergen, a mai realizat lucrari similare la Sibiu (Biblioteca Astra si cea a Facultatii de Medicina) sau tot in domeniul protectiei documentelor, la Arhiva Parlamentului Romaniei.
    Voi reveni si cu alte informatii tehnice si chiar cu fotografii in curand; aici am gasit un material despre acest sistem de stingere a incendiilor:
    http://www.sigura.ro/ro/produse/sisteme-fixe-de-stingere-a-incendiilor/sisteme-fixe-de-stingere-cu-inundare-totala-cu-agenti-gazosi-ecologici.html

  4. La noi, „Fondul traditonal si de Patrimoniu” e protejat de o instalatie anti-incendiu care functioneaza pe gaz HFC-227ea:
    http://www.pyronova.com/ro/Instalatii-de-stingere-cu-gaz

  5. Si BCU Bucuresti are o instalatie cu gaz inergen.

  6. Am inteles. Insa tot as vrea sa vad niste imagini din bibllioteci:) Se pare ca in State nu e asa de popular acest sistem.
    Oricum as vrea sa va intreb la cat timp trebuie verificate si eventual inlocuite recipientele cu gaz? Ce costuri presupune asta.
    A vazut cineva cum functioneaza acest sistem in caz de incendiu? Poate sa ne povesteasca?Multumesc:)

  7. Imediat ce (mai) ajung pe la serviciu – poate chiar sapt viit, ca e posibil sa ma viziteze „Biblionet-ul” – fac eu un filmulet si niste poze cu instalatia noastra si le postez…
    Ma interesez si de garantia incarcaturii cu gaz, de graficul service-ului etc. „Butelia” – cred, nu stiu sigur – nu se schimba (sau poate se schimba dupa multi ani?), nu are parte de „uzuri”… mai degraba incarcatura cred ca tre schimbata periodic.
    Doamne fereste, n-am vazut inca sistemul functionand!

  8. În legătură cu verificarea sistemului cu gaz, am ajuns într-un impas logic. Efectiv nu poţi să-l testezi complet, „la rece” niciodată.
    Dacă-l declanşezi, încărcătura se goleşte şi trebuie să pui alta, care iară nu ştii dacă e în regulă.

    Teoretic, sistemul cu gaz face ca distrugerile să se limiteze la cele provocate de incendiu, pe când la sistemul cu apă, distrugerile pot fi amplificate (ex. un etaj ars şi unul inundat, plus umiditatea acumulată – detest să dau un astfel de exemplu,).

    Mă adaug şi eu la lista cu promisiuni de date tehnice.

    Cel mai important este să prevenim. Când vorbim de stingere şi sisteme de stingere deja e foarte târziu. Şi prevenirea începe de la construcţie şi se termină cu ultima priză, cu ultimul colet aşezat încât să bareze un drum de acces. (Dar asta deja cred că ţine de alt curs.) Avem controale periodice ale celor de la IGSU, sigur că aste nu ne scuteşte de griji, odată au făcut chiar o aplicaţie după darea în folosinţă a clădirii, a fost ciudat şi palpitant (înspăimântător aş spune, dar e o remarcă extrem de subiectivă).

    Ar fi frumos dacă la terminarea cursului am putea construi împreună o bibliotecă perfectă, deşi mă îndoiesc că am putea cădea de acord în detaliu (şi asta e un lucru pozitiv), sau că aşa ceva există (bibliotecile fiind în continuă schimbare).

    În legătură cu imaginea contemporană standard de clădire de instituţie, mi se pare că ideea de bază e: un hol cât mai mare şi cât mai multe termopane.
    Dar într-o bibliotecă sau măcar în anumite porţiuni din ea, iluminatul natural, ca şi cel artificial, de exemplu, ridică probleme specifice – vom ajunge, probabil, cu cursul şi la acest aspect.
    În urmă cu câţiva ani am făcut un curs de conservare preventivă, la Bucureşti, la CPPC, cu dl. Aurel Munteanu. Şi ne-a prezentat tot felul de exemple negative de muzee şi biblioteci. A fost întrebat dacă proiectele unor astfel de clădiri nu sunt supuse avizului unor specialişti în conservare. Răspunsul a fost foarte categoric, NU.
    Eu cred că ar fi util.

  9. Cu scuzele de rigoare pentru intarziere – am fost in concediu si numai concediu n-am avut! – imi tin promisiunea referitoare la video si foto cu instalatia noastra antiincendiu – http://picasaweb.google.ro/biblioteci.valcene/InstalatieAntiincendiuBibliotecaJudeteanaValcea?authkey=Gv1sRgCOn3n-eh_cu54QE#

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: