Liderul autoritar

Doamna Hermina Anghelescu vorbea în prezentarea din cadrul conferinţei de la Baia Mare despre un management colaborativ şi o organizare pe orizontală în care microfizica puterii este una echitabilă. Ierarhia rigidă şi formală este incompatibilă cu un mediu de relaţii colegiale, spontane in care autoritatea nu are poziţii aprioric alocate. Puterea unidirecţională, autoritară, ignorantă, exclusivistă şi obscură e preferabil să fie înlocuită de un joc liber al relaţiilor de putere intrainstitutionale în care poziţiile de autoritate profesională se licitează în fiecare zi iar stima se câştigă prin merite reale şi nu prin puterea de influenţă. Uneori instituţiile de cultură suportă o gestiune care nu acceptă să fie interogată, închisă în incomunicare. Abuzurile de putere sunt cotidiene. Instituţiile de cultură în mai multe cazuri decât se crede sunt despoţii incontrolabile. Ar fi fost frumos ca Ministerul Invăţământului sau rectoratul Universităţii să publice un raport cu rezultatul anchetei a ceea ce se întâmpla la Biblioteca Universităţii din Braşov unde reamintesc că acuzele din partea angajaţilor nu erau de lipsă de pudoare, ci de conducere autoritară şi discreţionară.

Autoritatea, potrivit psihologilor, provine dintr-o lipsă de securitate interioară şi este acompaniată de frica de libertate şi de responsabilitate. Autoritarii au nevoie de control agresiv al propriului mediu, de disciplină. Confuzi în interior, ei necesită reguli clare în exterior. Sunt intoleranţi faţă de manifestările imprevizibile şi ambigue ale realităţii. Conflictul intern îl proiectează în afară. Văd lumea cu ostilitate iar ceilalţi sunt judecaţi nu în funcţie de diferenţele personale, ci în funcţie de grupul căruia îi aparţin: grupul meu (protejat şi supravalorat) şi grupul celorlalţi care sunt inamici. Angajaţii trebuie să fie docili pentru a accepta fără proteste descărcarea responsabilităţii şefului asupra lor, singurul mod în care liderul autoritar îşi poate salva fragila stabilitate interioară. Persoanele autoritare nu pot fi creatoare şi nici nu se poate colabora cu ele deoarece se epuizează în desconsiderarea adversarului şi-şi reprezintă lumea antagonic.

12 Răspunsuri

  1. Deosebit de interesanta comunicare. A r fi bine sa existe un spatiu in care sa gasim integral toate interventiile la conferinte .
    Chiar si faptul ca se vorbeste deschis despre aceste lucruri este un pas inainte .

  2. Oare chiar exista lideri autoritari buni? Definitia liderului (in engleza) este a unei persoane care ii \conduce sau ghideaza sau inspira pe altii. Nu e prea mult loc pentru autoritarism…

    Poate nu ar fi rau sa punem niste linkuri spre articole despre importanta liderilor.
    Un articol bun despre lideri buni…mai precis lideri carora nu le e frica sa greseasca.

    Pentru cei care isi dau seama de importanta liderilor si incearca sa invete cum sa ajuga unul, am gasit articolul lui Philip E. Agre How to Be a Leader in Your Field:
    A Guide for Students in Professional Schools

    Pentru cei care cred ca ceea ce fac ca bibliotecari si cred ca si altii ar trebui sa invete din experienta lor 7 simple tips that will turn you into a leader.

    Am gasit si un wiki care sustine liderii bibliotecilor Library Lidership Network unde sunt multe resurse pentru cei interesati sa isi faca treaba de lideri mai bine.

    • Dacă există lideri autoritari buni?

      Cred că nu în biblioteci…

      Există organizaţii în care conducerea autoritară este singura opţiune. Vorbesc despre trupe de asalt, comando-uri, armată, trupe de intervenţie, pompieri… În plină acţiune nu există loc pentru deliberări democratice, fracţiunile de secundă făcând diferenţa între moarte şi viaţă. Ordinul se execută, nu se discută – cei care se angajează acolo îşi asumă acest fapt, altfel nu rezistă.

      În rest, cred că un lider trebuie să-şi exercite autoritatea. Dar cu măsură, conştient fiind de beneficiile muncii în echipă.
      Un lider veritabil este fericit când vede oamenii crescând în jurul lui, dezvoltându-se profesional, fiind creativi.

      Dacă un lider autoritar lucrează permanent la edificarea propriului soclu, în schimb, un lider autentic îşi canalizează energiile şi le canalizează şi pe ale celorlalţi, spre ce e mai bine pentru organizaţie. Chiar dacă asta ar însemna să se retragă la un moment dat, din poziţia de lider, din proprie iniţiativă.

  3. Fie, deşi discuţia despre lideri s-a mutat la https://prolibro.wordpress.com/2009/06/29/cladirea-bibliotecii-cb101/, dar aşa e într-o bibliotecă, toate au legătură cu toate…

    Domnul Valentin Smedescu face acolo o analiză critică lucidă şi dureroasă.

    Într-adevăr, noi suntem oameni foarte deştepţi când e vorba de împărţit posturile de conducere ale instituţiilor bugetare. Oricine se pricepe la orice şi „împărţeala” ţine prima pagină a ziarelor săptămâni în şir, în palpitante imagini demne de Animal Planet, acelea în care haita îşi împarte prada şi, uneori, deşi au vânat împreună, îşi mai arată reciproc colţii.

    Momente de tensiune… Unii speră într-o schimbare, alţii se tem de vreo schimbare. Care, cum. Toată lumea are emoţii.

    În ceea ce-l priveşte pe liderul din afară (şi pe dinafară) are mari şanse să se manifeste ca lider autoritar, tocmai pentru a-şi masca nesiguranţa. De asemenea, sunt destul de puţine şanse să-şi recruteze colaboratori apropiaţi dintre profesionişti. De regulă, aceia sunt prea ocupaţi să-şi vadă de treabă.

    Din felul în care au fost numiţi, decurge şi evaluarea personalului, atitudinea faţă de perfecţionarea profesională etc. etc. etc.

    • In general nesiguranta (pro)vine din ignoranta. Din pacate, cei care nu sunt posesorii unor cunostinte profesionale solide, isi acopera deficitul prin autoritarism. In momentul in care sunt lipsiti de argumente care sa stea in picioare, invoca pozitia lor care le da dreptate, indiferent daca au sau nu. Siguranta celui care isi afirma deschis opiniile in probleme profesionale e conferita de cunostintele aceluia. Cat despre oamenii pe care primii si-i aleg ca apropiati, ei nu vor fi niciodata din cealalta categorie, pentru ca sunt considerati ab initio pe pozitii antagonice. Dimpotriva, dintre ei vor fi alesi cei care vor face tinta atacurilor autoritarilor, chiar daca ideile, faptele sau initiativele care le apartin sunt apreciate „in taina”.

      • Bine ţintit!

        Bonusuri de frustrare:
        a. confundarea faptului că pot să-şi impună punctul de vedere cu faptul că au dreptate
        b. nici un argument logic nu rezistă în faţa argumentului „aşa vreau eu!”, disputele fiind mutate din terenul confruntării de idei în terenul „cine e mai tare”

  4. Nu am ce face, m-am blocat la liderul autoritar şi am să comentez eu cu mine. Astăzi am încheiat un curs de sociologie-psihologie, aşa că trebuie să sărbătoresc cumva.

    Problema liderilor în instituţiile bugetare este extrem de interesantă şi la noi, ca şi aiurea. S-ar mai putea atinge problema liderului formal (cel angajat, teoretic, prin concurs, dar practic numit de foarte multe ori, cel puţin prin descurajare sau manifestarea vădită a preferinţelor) şi a liderului informal (cel la care te gîndeşti să mergi să-l consulţi când ai o problemă profesională, de exemplu) şi a raporturilor dintre ei.

    Domnul Constantin Mălinaş compara o bibliotecă cu o conducere necunoscătoare în ale biblioteconomiei, cu un organism aflat în moarte cerebrală. Adică, aparatele mai pot susţine un timp aparenţa vieţii.

    • Un timp..? Dar cat timp? In ce perioada a istoriei lor bibliotecile noastre au avut conducere cunoscatoare, un sistem care sa puna pret pe valoare profesionala inainte de interese politice?

      Problema cu liderii informali e ca sunt mult mai liberi acum sa plece si sa-si schimbe specializarea (decat, sa spunem, in comunism). Speranta (chiar promisiunea) ca o sa poti sa iti gasesti un loc de munca (in tara sau in UE) unde sa iti fie recunoscuta competenta este mare .

      Anul trecut la IFLA, la intalnirea cu cei care au intrat de putin timp in aceasta profesie de bibliotecar, am avut surpriza sa observ ca, la randul lor, organizatorii erau surprinsi de cat de multi tineri vor sa lucreze in acest domeniu. O diploma in LIS iti deschide posibilitatea de a fi angajat in multe locuri, la multe firme care platesc bine (ca automat esti pregatit si in domeniul „calculatoarelor” cum se spune la noi) insa, multi tineri vor sa isi investeasca viitorul in si pentru biblioteci. Cei de la asociatiile profesionale din Germania, Australia (de exemplu) prezentau modul in care incearca sa ii incurajeze si sa-i ajute pe tineri in cariera… La noi atitudinea fata de viitorii bibliotecari e ca „oricum nu-i intereseaza”. Trist e ca chiar daca ii intereseaza, nu au modele de bibliotecari care au reusit sa isi faca o cariera frumoasa din biblioteconomie, care au fost rasplatiti pentru ca au fost profesionisti.

      Felicitari pentru cursul incheiat Ioana.🙂

      • Mulţumesc frumos!

        Veştile pe care le ai sunt îmbucurătoare.
        Noi însă abia facem primii paşi în a învăţa ce înseamnă managementul carierei. Stăm prost cu teoria, ce să mai zic cu practica?

        Totuşi, zic, una este să pleci dintr-un loc de muncă pentru că vrei să progresezi şi alta pentru că, deşi nu vrei să pleci, nici să rămâi nu mai vrei, pentru că îţi sunt barate toate căile.

  5. Dupa cele spuse de Ioana ma gandesc ca de fapt liderul autoritar nu este chiar cel mai nociv in biblioteca si ca exista o varietate de lideri autoritari si e posibil ca in anumite medii institutionale el sa fie chiar un despot luminat. Tipologiile falsifica si de cele mai multe ori nu pot da seama de toata complexitatea realitatii.
    Acum cativa ani am facut si eu o tipologie privind bibliotecarii din biblioteca dupa ce citisem acest articol al lui Dominique Lahary: http://bbf.enssib.fr/consulter/bbf-2005-03-0030-005
    Cu voia voastra am sa public si aici aceasta tipologie transgenerationala, provocatoare dar si foarte vulnerabila:

    1. pseudobibliotecarul efervescent: este bibliotecarul care nu imi place deloc, care ori de cate ori are ocazia face ample reverente emfatice acompaniate de inflacarate si extrem de plictisitoare declaratii de devotament fata de biblioteca si fata de meseria de bibliotecar, el insusi aflandu-se adesea intr-o situatie de impostura profesionala si de parazitism. Acest tip de bibliotecar poate induce in eroare la inceput deoarece poate juca foarte bine un angajament sustinut cu aplomb sau te poate amagi cu excesul de detalii . Numai dupa un timp iti poti da seama de cabotinism si de caracterul steril al eruditiei cu care eventual e blindat. Bibliotecarul efervescent este veleitar si va tinde sa ocupe posturi de management devenind un pericol cu atat mai mare cu cat ocupa functii mai importante. Ascensiunea bibliotecarului efervescent e ireversibila, el stiind foarte bine sa-si protejeze avantajele, posturile de executie parandu-i-se inacceptabile deoarece in profunzimea lui abisala pseudobibliotecarul efervescent detesta munca in biblioteca.

    2. bibliotecarul pasiv: acest bibliotecar e ca o piesa de mobilier, inert profesional el isi va indeplini sarcinile fara entuziasm, robotizat. Nu intelege sensul a ceea ce face si nici nu il intereseaza daca ceea ce face este bine sau rau, daca isi atinge sau nu scopul. Bibliotecarul pasiv nu poate fi mobilizat, motivat, influentat. Bibliotecarul pasiv va fi un inversunat inamic al schimbarilor, singurul moment in care isi pierde pasivitatea.

    3. bibliotecarul mercenar: el isi face meseria constiincios daca este multumit de beneficii, dar fara pasiune. Nu se va abate de la fisa postului si de la programul stabilit de lucru, nu va face voluntariat si nu se va implica decat daca recompensa este sigura si imediata. Bibliotecarul mercenar este un lucrator care isi face treaba si atat. Pentru a fi mai mult e necesar ca biblioteca sa aiba un bun sistem de stimulare fie prin onoruri, fie prin bani. Bibliotecarul mercenar nu poate fi fidelizat si nu se poate abuza cu incarcarea lui cu sarcini noi deoarece el considera serviciul o activitate pasagera facuta sub contract

    4. bibliotecarul naiv: este bibliotecarul care este prizonier al sistemului. Activitatea lui este zbuciumata deoarece se simte tradat uneori de institutia care nu ii arata tot atata dragoste cata ii propune el. De aceea el poate fi un frustrat fara alternative dar poate fi intalnit si in varianta indragostitului resemnat. Bibliotecarul naiv considera biblioteca a doua lui casa. El lucreaza cu daruire insa de obicei in posturi care nu presupun creativitate sau responsabilitate foarte clar asumata. Bibliotecarului naiv nu ii place sa riste in raport cu obiectul fixatiei lui si are limitele lui profesionale pe care de obicei si le cunoaste si le accepta cu fatalism.

    5. bibliotecarul profesionist: e un meserias, isi cunoaste meseria in profunzime, e evolutiv professional si e atasat de locul lui de munca. Daca nu ar exista el, nici ceilalti nu ar avea pentru ce sa existe. Reciproca nu e valabila. Bibliotecarul profesionist nu lucreaza pentru a-si indeplini obligatiile de serviciu, el lucreaza pentru perfectionarea lui. El nu are program de lucru si nu e epuizat cand e vorba de meseria lui . El e de neintelese de ceilalti, e temut si de aceea marginalizat si izolat. Adevarul este ca e si greu de suferit, insa e bine sa cunosti unul in caz de criza profesionala.

    6. bibliotecarul ”de aparat”: este indispensabil pentru coerenta sistemului. Chiar daca nu e un profesionist in sensul tare, are foarte bune intuitii profesionale. Cunoaste reteaua profesionala si stie cum sa o exploateze. Stie cum se face o sedinta, cum se implementeaza un proiect si cum sa iesi cu bine dintr-o situatie disperata . Stie sa tina un discurs in care sa nu spuna nimic dar fara sa fie penibil. In general este un om de cabinet, nu de spectacol.

    7. in fine, bibliotecarul vizionar, cel care e capabil sa reformeze sistemul folosindu-se de toti ceilalti de mai sus. El este omul cu carisma, cu autoritate. El este profesionist recunoscut intr-un domeniu, stie cum functioneaza sistemul in toate articulatiile lui si se va folosi de prestigiul personal si de forta sistemului pentru a distruge sistemul actual, care in mod natural se autoconserva, si a face loc viitorului. El are busola profesionala, iar ceilalti, vrand-nevrand, il vor urma.

    • 1. Am citit cu plăcere eseul tău, nu cu mult timp în urmă. Recunosc că primul reflex, în timp ce citeam, a fost să încerc să văd unde m-aş încadra. Dar, aşa cum se întâmplă de regulă, cu clasificările de acest fel, am constatat că (lăsând la o parte ceea ce consider definitoriu, sau ceea ce mi-ar plăcea să fiu – n-am să spun aici) pot să mă regăsesc câte puţin în fiecare categorie. (Sunt momente şi momente în viaţa profesională.)

      2. În ceea ce priveşte liderul autoritar, dacă rămânem în cadrele definirii iniţiale, nu prea poate fi bun. Însă m-ai pus serios pe gânduri. În ce măsură bibliotecarii fac posibilă existenţa şi hrănesc construcţia liderului autoritar? Începând cu tagma linguşitorilor, continuând cu indiferenţii (de ce să mă leg la cap dacă nu mă doare, nu e biblioteca mea etc.) şi terminând cu profesioniştii care nu vor, nu pot sau nu ştiu să găsească nişte căi adecvate de comunicare, iar riscurile sunt mari, şi cine să şi le asume.

      P.S. Uitandu-mă pe statistica ProLibro, am constatat că, în martie 2008, a fost un vârf de trafic. Să aibă legătură cu faptul că tocmai atunci se discuta pe blog situaţia de la Biblioteca Universitară Braşov? E o întrebare retorică. Ce pot să zic? Şi tu, bibliotecare, şi tu?

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: