În curând, Apologia plagiatului

Pentru cei care iubesc cartea şi nimic din ceea ce priveşte cartea nu le este străin:

Editura ART are în pregătire Apologia plagiatului de Jean-Luc Hennig, lucrare tradusă din limba franceză de Mădălin Roşioru.

Judecând după fragmentul reprodus în Ziarul de Duminică, supliment al Ziarului Financiar, ca şi după cel citit în Plai cu boi (an 2, nr. 12, iunie 2009, p. 52-55), eseul se anunţă a fi extrem de interesant, documentat şi savuros, în acelaşi timp, fiind, din câte mi-am putut da seama, o incursiune atât în istoria literaturii universale, cât şi în evoluţia mentalităţilor în privinţa plagiatului.

Cred că merită urmărită apariţia.

2 Răspunsuri

  1. Cea mai proaspătă experienţă în domeniul plagiatului am avut-o în urmă cu câteva săptămâni. Pentru detalii se poate consulta articolul „Plagiat în teologie” de pe blogul meu: http://www.statu.wordpress.com. Ştiţi cumva care este procedura legală în astfel de situaţii?

    SILVIU TATU

    • Am citit pe blogul dumneavostră ce vi s-a întâmplat. (Pot doar să bănuiesc ce sentimente vă încearcă.)

      Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe spune în această privinţă:

      „Art. 141.
      Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 5 ani sau cu amenda de la 500.000 lei la 10 milioane lei fapta persoanei care isi insuseste, fara drept, calitatea de autor al unei opere sau fapta persoanei care aduce la cunostinta publica o opera sub un alt nume decat acela decis de autor, daca fapta nu constituie o infractiune mai grava.”

      Din câte ştiu eu, pentru a pune în mişcare justiţia, se face o plângere penală, la Parchetul din localitatea unde s-a săvârşit infracţiunea, în speţă, publicarea materialului. Vreau însă să vă atrag, cu tot respectul, atenţia că, odată declanşată urmărirea penală, nu mai puteţi să vă retrageţi plângerea, adică nu merge împăcarea cu autorul faptei.

      Am înţeles că revista îşi va prezenta public scuzele şi va face rectificările de rigoare, restabilind adevărul. (Nu ştiu în ce măsură pot fi făcuţi răspunzători şi ei.) Vă rog să mă iertaţi că-mi permit să-mi exprim opinia într-o astfel de situaţie, pe care nu am experimentat-o. Omul va fi supus oprobiului public, cu posibile efecte negative, dintre cele mai diverse, este doctorand, din câte am înţeles. Din punct de vedere moral, vi se va face dreptate.
      Faptul că ar primi o pedeapsă penală (şi amenda penală se trece în cazier, iar un cazier pătat are consecinţele lui), deşi este drept, conform legii, mie mi s-ar părea greu de suportat. Poate sunt influenţată şi de faptul că e vorba despre mediul teologic.
      Sper ca ideile astea împăcuitoriste să nu indigneze pe nimeni.
      Numai dumneavoastră puteţi decide ce e mai bine să faceţi.

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: