Robert Şerban despre carte şi literatură în era digitală

Un interviu realizat la Bookfest 2009.

Anunțuri

2 Răspunsuri

  1. …”o lume cu ochii lipiti de ecran”…imi starneste o avalansa de intrebari. Viitorul acesta cam prea apropiat (30 de ani) si sumbru, in care va pieri cartea pe suport traditional mi se pare o distopie. Ca si utopia, distopia este, evident, o viziune imaginara asupra lumii, insa e una negativa. Cate astfel de povesti despre viitor s-au materializat?
    Ceea ce ma contrariaza, insa, este afirmatia ca dumnealui „ramane un om de biblioteca”. Sa intelegem ca intre biblioteca actuala si viitorul virtualizat exista o incompatibilitate? Vom asista la un libricid masiv (exceptand piesele bibliofile, cine va mai avea nevoie de banala carte din hartie, muzeele ar deveni depozite neincapatoare)?
    Oricum, daca cei mai multi dintre cititorii nostri ar fi pusi in situatia de a face o prognoza in ceea ce priveste viitorul cartii, vor oferi variatiuni ale aceleasi perspective sumbre. Cati isi vor putea, insa, imagina biblioteca viitorului fara sa recurga la clisee?
    Si ultima intrebare: cati dintre bibliotecari au o viziune asupra a ceea ce va fi biblioteca in care lucreaza peste 30 de ani sau macar peste 20, 10? o viziune pe care s-o poata prezenta, verosimil, celor sceptici, celor utopici, celor indiferenti, voaiorilor si mai ales jurnalistilor de orice tip ar fi ei: profesionisti (cei adevarati sunt pe cale de disparitie?), de tabloid, blogeri s.a.

  2. „Un nume ce-i? Un trandafir, oricum îi spui, îţi dă acelaşi scump parfum…”

    O carte ce-i? Făptură al cărei trup cunoaşte metamorfoza. Piatră întâi, scoică, frunză, scoarţă şi tăbliţă de lut, papirus şi pergament, hârtie, imagine… Şi metamorfoza continuă. Cu adevărat importantă este făptura ei lăuntrică, ceea ce înglobăm şi devine parte din noi.

    Poveştile nu mi le luaţi! În rest, adio, carte de hârtie! Te-am iubit (prea) mult.

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: