Din misterele biblioblogului romanesc

Biblioteca Judeteana George Baritiu din Brasov se pare ca are blog, asa cum puteti vedea anuntat pe pagina principala a site-ului bibliotecii. Deocamdata, activitatea se reduce la un singur post care explica, fara prea multa vrajeala, e adevarat, ce inseamna blogul. Pare un proiect cel putin prematur.

12 Răspunsuri

  1. Orice lucru are un început…

    Până când (şi dacă) blogurile bibliotecilor vor deveni instrumente curente de lucru, vreau să spun că, de un timp încoace, am perceput la Biblioteca Judeţeană „George Bariţiu” din Braşov un suflu înnoitor, semnale demonstrând o intensificare a preocupărilor de modernizare şi diversificare a activităţii. Pun aici şi editarea oline a Buletinului ANBPR -Braşov şi digitizarea colecţiei „Gazetei Transilvaniei”. (Am apelat la ei pentru trei articole din „Gazeta Transilvaniei” şi am rămas impresionată de promptitudinea şi calitatea răspunsului primit.)

  2. Si eu zic ca este un inceput.Doream sa va povestesc cum folosesc eu blogul nostru: http://www.bibliotecibihorene.blogspot.com, pentru munca de teren a biroului metodic.
    Am incercat sa adun toate exemplele de bune practici si de reusite. Imagini si bibliotecari care au facut ceva. Cand vizitez o comuna fara biblioteca, sau cu biblioteca in stare proasta… cu primar care nu este convins de importanta unei biblioteci, caut un calculator cu Internet si ii arat. Am avut surpize foarte placute.
    Un alt obiectiv este sa conving pe toti colegii bibliotecari din judet sa scrie , sa comunice, sa-si impartaseasca experientele. Aici merge mai greu..dar voi reusi intr-un final.Momentan imi trimit mie materiale…

    • Îmi place ideea pe care ai avut-o în folosirea blogului. Cred că ar trebui să o importăm…
      Se prea poate ca selectarea bibliotecii in programul Biblionet să deschidă perspective nebănuite acestei iniţiative.

  3. Delia trebuie sa faci un post separat in care sa ne povestesti experientele astea si chiar sa prezinti la ANBPR despre practica asta. Intru des pe blogul vostru si chiar mi se pare foarte bun si mai ales util in a reda putere vocilor bibliotecarilor.

    Marin, cand ma luasem eu de un inceput de blog universitar, cu ceva timp in urma, mi-ai spus ca sunt rea. Acum tu te iei de acest inceput de blog al unei biblioteci publice si eu iti zic la fel🙂

    • Am fost surprinsă de interesul lui Marin pentru blogul bibliotecii noastre şi amuzată într-o oarecare măsură de titlul postului său: „Din misterele…”

      Nu e nici un mister, e un mic proiect al biliotecii noastre – aşa cum bine intuia dna Dragota, un instrument de comunicare pentru bibliotecarii din judeţ.

      Ideea de a-şi prezenta bibliotecile in buletinul filialei ANBPR le-a plăcut atât de tare colegilor din bibliotecile locale, încât au început să trimită tot felul de materiale pe care să le facem publice cumva.

      Mă veţi întreba probabil de ce nu i-am îndrumat spre prolibro?

      Există două motive majore:
      1. lipsa echipamentelor
      2. lipsa cunoştinţelor legate de tot ceea ce înseamnă web 2,0

      De altfel, multe posturi de pe prolibro pe care le considerăm interesante şi importante le facem publice spre bibliotecile din judeţ pe mail-ul de acasă al bibliotecarului acolo unde el există şi pe fax-ul primăriei.

      Blogul bibliotecii poate părea un proiect prematur, însă el trebuia să existe pentru a-i ajuta pe bibliotecari să înveţe să folosească singuri acest instrument şi nu să ne trimită materiale pe care să le postăm noi, cei din judeţeană. Ar fi fost mult mai comod pentru noi aşa, însă pe ei nu i-ar fi ajutat cu adevărat.

      Mulţumim în aceeaşi măsură Deliei, dnei Dragotă, cât şi Claudiei pentru susţinere şi vă asigurăm că ideea Deliei a fost importată la Braşov (blogul bibliotecii fiind de fapt un instrument de comunicare pentru bibliotecarii din judeţ – pentru problemele lor mai mici sau mai mari, nu întotdeauna înscrise în cele mai înalte sfere biblioteconomice).

      De îndată ce perioada concediilor va lua sfârşit şi bibliotecarii vor finaliza cursul special creat pentru lucrul cu blogul, sperăm ca acest instrument să nu mai constituie un mister pentru nimeni.

    • Draga Claudia,multumesc pentru sfaturi, eu nu sunt o specialista in bloguri, iar blogul este modest, dar pentru ca ai amintit de ANBPR, as vrea sa-l intreb ceva pe dl Dediu. Anul trecut la una din intalnirile ANBPR IREX s-a creionat o strategie cu termene si activitati -una dintre acestea fiind dezvoltarea COMUNICARII pe forumul si pe blogul ANBPR. Ce s-a intamplat?

      • Cu o depăşire de o lună, faţă de termenele propuse, respectăm succesiunea planificării de care vorbeşti Delia.
        În luna august am pregatit sediul, care s-a mutat din vechea locaţie.
        Unul din paşii importanţi l-a reprezentat angajarea de personal în cadrul Departamentului Operaţional al Asociaţiei. Începând cu data de 1 septembrie vor începe activitatea şi persoanele angajate. Tot la începutul lunii septembrie vom dota Departamentul Operaţional cu echipamentele indispensabile lucrului.
        Situl şi blogul ANBPR sunt accesibile. Ceea ce am hotărât este transferul lor din administrarea Filialei Brăila a ANBPR într-un mediu al unui furnizor de servicii specializate. Directorul executiv al Departamentului Operaţional împreună cu Biroul Executiv vor lucra la planul de marketing care conţine şi componenta specifică de comunicare. În perioada 22-25 septembrie va avea loc o întâlnire în care se va lucra şi la acest aspect circumscris dezvoltării organizaţionale al Asociaţiei. Pe lângă membrii Biroului Executiv al ANBPR şi persoanele care lucrează în Departamentul Operaţional vor fi invitaţi să participe şi colegi, membri ai ANBPR, care, ca şi tine şi Iulian Moldoveanu (Botoşani) vă veţi putea implica în susţinerea acestui deziderat de la planificare şi până la punerea în practică.
        Pentru că vorbiţi aici de bloguri, trebuie să recunosc faptul că nu numărul lor e important, ci crearea unui context specific de comunicare. La noi, există un context cultural care implică autocenzura. Ceea ce trebuie să depăşim este în fapt bariera inerţială. Toţi (românii) avem o reţinere în a ne face publică părerea în mediul electronic. Unii o depăşesc mai repede, alţii mai lent şi, e posibil ca unii să n-o depăşească niciodată şi doar să mimeze c-au făcut-o.
        Dovadă stă blogul ANBPR-ului care e creat de ceva timp şi, din păcate, cei care scriu acolo sunt f.f. putini. Este adevărat, este un blog al Asociaţiei şi nu al unei persoane. Există o diferenţă în abordare. Din păcate, chiar voi, cei care v-aţi creat bloguri, nu aţi participat cu scrierea de mesaje pe cel al Asociaţiei. Sunt sigur ca aveţi cu toţii destule lucruri care pot fi scrise acolo şi nu timpul sau spaţiul este problema principală care v-a împiedicat s-o faceti.
        Ridicând un blog de la zero, de fapt, înveţi cum să-l foloseşti. Mai mult, impulsul de a face acest lucru, te face să depăşeşti bariera de care vorbeam.
        ANBPR creează un mediu profesional pentru comunicare. Ceea ce faceţi cu toţii în spaţiul acestui blog sau al celor pe care le-aţi creat ne ajută să devenim mai buni, să înţelegem (atunci când întâlnim) şi să exploatăm eficient resursele profesionale de acest gen sau înrudite.

  4. Eu nu am imaginat un curs special creat pentru lucrul cu blogul, dar aveti dreptate e necesar – am importat ideea si eu .
    Am observat insa ca si cei care au facut forme mai avansate de cursuri IT, de exemplu ECDL, nu sunt foarte dispusi sa vorbeasca. Sunt coplesiti de problemele lor care, da, clar , nu se inscriu in cele mai inalte sfere biblioteconomice.
    Multi din colegii mei din Bihor urmaresc Prolibro, dar nu cred ca ar scrie vreodata ceva aici.
    Eu sper ca in timp sa se simta ca acasa pe blogul de Bihor.

    • Atât de mult doare câd dintre noi recunoaştem faptul că mulţi alţi colegi doar citesc şi nu contribuie!

      Oare de ce? Chiar nu este nimic de spus? S-au epuizat toate subiectele?

      Este oare consumismul extins şi pe latura profesională? A murit curiozitatea?

      Şi chiar aşa, de ce nu am scăpa şi câte o prostie căci perfecţiunea e doar un ideal, pe când perfecţionarea este un deziderat!

  5. Si eu ma intreb de foarte multe ori.
    Motive identificate de mine:
    1.lipsa de incredere ca ceea ce stiu este suficient de interesant pentru ca cineva sa citeasca.
    2. teama ca cineva ar putea rade de calitatea textului sau de nivelul mesajului.
    3.comoditate: a scrie ,a gandi ceva de transmis si a transmite cere oarecare implicare si efort.
    4. lipsa exercitiului de comunicare/ la orice nivel/ profesional, uman, social..

  6. Până la urmă, tot lui Marin trebuie să-i mulţumim pentru discuţie. Pomul bun după roade se cunoaşte…

    Ca să scriem pe blog trebuie ca dorinţa de a de a comunica şi învăţa să fie mai mare decât orgoliul sau teama de ridicol.

    Când nu e comoditate, atunci, într-adevăr, e lipsă de încredere, atât în forţele proprii, cât şi în buna credinţă a celorlalţi. Cine îi crede pe ceilalţi capabili să râdă de eventualele posibile iluzorii erori este foarte probabil ca el aşa să procedeze. Şi cine râde în acest fel, nu merită.

    În rest oricum toţi învăţăm tot timpul. De exemplu, întotdeauna m-am temut de noii angajaţi care nu întreabă niciodată nimic. E de un milion de ori preferabil să scapi
    câte o prostie. Se laudă cineva că nu are niciuna la activ?

  7. Atât Marin, cât şi cele două Claudii au dreptate în mesajele lor.
    Faptul că se creează un blog, ca instrument nou, subsumat serviciului de informare este un lucru bun. Aşa cum se procedează în cazul creerii unui nou serviciu de bibliotecă, lucrurile trebuie înfăţişate public atunci când momentul este potrivit. Faptul că încerci nu trebuie să fie şi sinonim cu a face publică, în toate fazele ei, încercarea respectivă.
    O soluţie, pentru cazul de faţă, o reprezintă realizarea blogului şi transmiterea adresei către toţi cei interesaţi pentru a contribui sau a ajuta cu păreri la conturarea identităţii acestuia fără a crea un punct de intrare în pagina principală a sitului bibliotecii. Se poate apela la diferite subterfugii. Spre exemplu, accesul să se facă dintr-o pagină subordonată care să fie dedicată secţiunii profesionale. După ce blogul atinge punctul critic, se face inaugurarea oficială şi se scoate în evidenţă prin trecerea legăturii în zona de mare vizibilitate a sitului principal.
    Vorbesc aici de o procedură aplicabilă în cadrul creeri de bloguri cu caracter organizaţional. Nu discut de situaţia blogurilor cu pronunţat caracter personal sau al celor ce au la bază un grup de iniţiativă neafiliat unei aceleiaşi instituţii.

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: