Cuvinte despre lectură

Două citate cărora le-am găsit o frumuseţe aparte:

Nu se citeşte Hamlet şi se revine înapoi, fără prea mari diferenţe, în lumea ego-ului cu care ne trezim dimineaţa. Nu mai ieşi niciodată din Elsinore de la prima întrebare a textului: Who’s there? Interogaţie adresată cititorului, celui care intră. Prins, încercuit. Intrigat, distribuit repetat în nivele diferite, în lumi ficţionale care se conţin, se despart, în întrebări ce fără îndoială te străpung ca lama rece a unui pumnal şi deodată – pe peronul gării din Cluj, pe malul unui râu printre pescari, într-o dimineaţă de primăvară rece, pe la ora şase, când tocmai ai deschis fereastra – thou wouldst not think how ill all’s here about my heart.

şi

Textele sunt forme lichide, refractare la orice îngrădire, capabile să se strecoare prin fiecare fisură pe care o descoperă năvalnic în drum. E unul din motivele pentru care un text nu poate fi controlat: nici în momentul interpretării, nici în cel al creaţiei.

Din: Horea Poenar. Semnul celor patru. Piteşti, Paralela 45, 2008.

2 Răspunsuri

  1. MULTUMESC.AS DORI SA IMI PROCUR CARTEA.MI-A PLACUT PASAJUL FOARTE MULT.ASTEPT VESTI

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: