Centrul de resurse pentru învăţare şi cercetare

De la biblioteca universitară la centrul de resurse pentru învăţare şi cercetare este tema unui raport din 2004 finanţat de Ministerul Educaţiei din Spania în cadrul Programului de studii şi analize.

Întrebarea a fost: cum se vor transforma bibliotecile universitare în condiţiile unui schimb de paradigmă în Universitate în ceea ce priveşte învăţarea, predarea şi cercetarea. Schimbarea ar viza unificarea învăţământului universitar la nivel european prin sistemul european de transfer de credite, recentrarea procesului formativ de pe predarea emfatică pe învăţarea creativă, extinderea pe parcursul întregii vieţi a procesului educativ şi rolul important pe care îl joacă noile tehnologii în mediul universitar.

Printre conceptele cheie ale Procesului Bologna sunt acelea de credit şi de competenţă. Creditele cuantifica efortul pe care studentul trebuie să-l depună pentru a atinge un obiectiv pedagogic, reprezintă nivelul de dificultate al cursului. Avantajul sistemului de credite este că  sunt acumulabile şi transferabile. La rândul lor, obiective pedagogice vor avea în vedere obţinerea de competente care reprezintă capacitatea studentului de a pune în practică cunoştinţele acumulate. Accentul este pus pe student care va fi astfel responsabilizat privind formarea sa.

Toate acestea presupun o creştere a autonomiei studenţilor şi solicită  o mai mare disponibilitate din partea profesorilor pentru a realiza lucrari colaborative cu studentii. De aici rezultă necesitatea unui spaţiu adecvat pentru desfăşurarea acestor activităţi,  un context educativ care să favorizeze implicarea, dialogul, critica. Propunerea este reinventarea bibliotecii universitare sub forma unui „centru de resurse pentru învăţare şi cercetare” (Centro de Recursos del Aprendizaje e Investigación – CRAI). Acesta a fost definit ca fiind „ un mediu dinamic în care sunt integrate toate resursele care oferă suport învăţării şi cercetării în universitate”. Centrul de resurse va fi pregătit pentru a da informaţii despre cum e organizată universitatea şi campusul, informaţii despre titlurile şi cursurile universitare, despre profesori, despre cum se face înscrierea, despre evenimente din universitate. Acolo se vor face cursuri de formare în noi tehnici pedagogice  pentru profesori. Vor exista desigur serviciile normale de bibliotecă şi bibliotecă digitală. Îşi vor găsi locul şi servicii complementare formării universitare cum ar fi  laboratorul de învăţat limbi străine, biroul de  suport pentru chestiuni tehnice de informatică ca şi de orientare în vederea găsirii unui loc de muncă sau servicii de susţinere a cercetării. Alte servicii integrate centrului vor fi: editura universităţii, săli de seminarii, reuniuni, expoziţii, dezbateri, librărie şi papetărie, spaţii de socializare şi de relaxare.

Sunt date şi exemple cum ar fi: Marymount University sau NCSU Libraries Learning Commons

Una peste alta, acestă soluţie de continuitate între bibliotecă şi centrul de resurse nu mi se pare  convingătoare.  Faptul că sunt reunite toate serviciile informative din universitate pentru o mai bună coordonare şi gestiune, este mai curând o chestiune organizatorică a universităţii decât o transformare a bibliotecii în sine. În cadrul Universităţii Bucureşti, de exemplu, cred că e o misiune imposibilă realizarea unei astfel de centralizări. Însă celelalte transformări au deja loc, iar biblioteca trebuie să ţină cont de ele în forma în care se exprimă acest raport.

%d blogeri au apreciat asta: