Postumitatea cărţii şi a textului

Cartea electronică devine un obiect deschis la propriu, fără limite şi fără finalitate. E un text provizoriu, redundant, ultrareferential. Textele electronice sunt inscriptibile palimpseste digitale si operă colaborativă dinamică. Contagiata de hipertext, cartea devine insuficienta in afara retelei. Tehnic nu mai vorbim de o carte si de un text, ci de un continut ductil, traductibil, transformabil, reversibil. Nu mai e o “tesatura” culturala stabila, e o spuma de contributii. Modul de propagare nu este difuzarea, ci infiltrarea. Cultura digitala inunda campul social. Biblioteca si scoala nu o depoziteaza si nu o transmit, plutesc pe suprafata ei cu toate riscurile indeterminate ale navigarii. Cartea nu mai este un popas, ci un istovitor si interminabil traseu.

Reclame