Postumitatea cărţii şi a textului

Cartea electronică devine un obiect deschis la propriu, fără limite şi fără finalitate. E un text provizoriu, redundant, ultrareferential. Textele electronice sunt inscriptibile palimpseste digitale si operă colaborativă dinamică. Contagiata de hipertext, cartea devine insuficienta in afara retelei. Tehnic nu mai vorbim de o carte si de un text, ci de un continut ductil, traductibil, transformabil, reversibil. Nu mai e o “tesatura” culturala stabila, e o spuma de contributii. Modul de propagare nu este difuzarea, ci infiltrarea. Cultura digitala inunda campul social. Biblioteca si scoala nu o depoziteaza si nu o transmit, plutesc pe suprafata ei cu toate riscurile indeterminate ale navigarii. Cartea nu mai este un popas, ci un istovitor si interminabil traseu.

Anunțuri

4 Răspunsuri

  1. Asa am fost eu inspirat astazi! 🙂

    • Sunt idei care vor să iasă în lume, plutesc în aer, impregnează totul, apar aluziv şi apoi tot mai insistent, până când le găseşti bucuros exprimate într-o formă rotundă, împlinită. De parcă ele, ideile, ar tot căuta şi încerca diferite instrumente, cum ar fi tuburile unei orgi, care să scoată nota potrivită. Numai că nu este vorba de tuburi de orgă, ci de oameni.
      Aşa am simţit citind textul de mai sus.
      În acest sens, „aşa am fost eu inspirat astăzi”, primeşte o nouă semnificaţie. 🙂

      (E aşa cum a zis Borges şi să fiu iertată că îl pun în cuvintele mele, dar până la urmă, pentru istoria individuală, cu ce rămânem este important, deci Borges „citit” de mine zice că dacă Homer ar fi murit înainte să ne dea Iliada şi Odiseea, s-ar fi născut altcineva să le creeze, pentru că ele trebuiau să existe. E o paranteză lungă şi o afirmaţie, recunosc, disproporţionată. Şi acum, probabil pentru că e târziu, tot ceea ce scriu mi se pare că sunt lucruri pe care le-am citit cândva şi nu-mi aparţin, poate şi din cauza atâtor ani petrecuţi în bibliotecă.)

      Şi ceea ce ai scris nu ţi se pare că se potriveşte, că descrie însăşi viaţa? Că ar putea la fel de bine să nu fie vorba de cărţi electronice ci de însăşi vieţile oamenilor în ţesătura lor? Şi că, un nou fel de a scrie şi de a lega lucrurile între ele, e tocmai o tentativă (nu ştiu dacă reuşită sau nu) de a re-crea, într-un fel, lumea?

      Şi noi, care colaborăm, comentăm sau numai citim aici, pe ProLibro, nu scriem cumva o altfel de carte de biblioteconomie?

  2. Viata este un traseu istovitor si prin ceea ce produce chiar unul interminabil. Iar textele prinse in carti reflectau doar crampeie din viata. Ori omul vrea mereu mai mult, mai viu, mai real.
    Cred ca multi bibliotecari prinsi in aceasta navigare au aceleasi idei ca tine.

    O discutie pe tema asta am avut-o la cursul de istoria LIS-uiui de saptamana asta. E interesant ca ceea ce numim noi carte si “tesatura” culturala stabila, a suferit transformarea spre „o spuma de contributii” mult mai devreme in partile cu economii mai bine dezvoltate. Editurile publicau nu numai carti scrise de grupuri de oameni sau autori fantome sub pesudomin (lucru despre care s-a aflat abia tarziu) dar si incurajau reeditari „modernizate’ ale lucrarilor.
    O carte care mi-a fost recomandata in acest sens: Scrolling forward: making sense of documents in the digital age
    de David M. Levy

    La mai multa inspiratie!

    • Poate vom scăpa cândva de obsesia drepturilor de autor şi important, cum şi este de fapt, va fi doar produsul final. Cu atât mai mult cu cât, şi din nou am citit asta undeva, numai Dumnezeu poate revendica originalitatea.
      Eu am citit undeva, cel citit de mine a citit şi el undeva şi tot aşa mai departe…

      Poveştile lumii sunt cu adevărat puţine. În rest, avem variaţiuni pe aceeaşi temă. Mult timp am detestat transpunerile şi prelucrările, dar au şi ele un rost al lor. Pentru ca povestea să supravieţuiască uneori trebuie pusă într-o „haină” nouă ca să fie accesibilă noilor generaţii, să răspundă sensibilităţii şi noilor lor experienţe. E păcat numai atunci când noua îmbrăcăminte e de proastă calitate şi răspunde unei mode efemere, doar pentru a şoca.

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: