Săptămâna cărţilor interzise

În ţara unde libertatea ar trebui sa fie la ea acasă bibliotecarii şi nu numai, descoperă permanent mecanisme prin care se încearcă oprirea întâlnirii dintre unele cărţi şi cititori. De-a lungul timpului în diferite părţi ale Statelor Unite au fost interzise sau s-a cerut înterzicerea unor cărţi ca Marele Gatsby de F. Scott Fitzgerald, De veghe în lanul de secară de J.D. Salinger sau Culoarea purpurie de Alice Walker. Pentru o listă mai lungă de titluri vizităţi pagina dedicată cărţilor interzise.

Asociaţia Bibliotecilor Americani (ALA) organizează anual, în ultima săptămână din septembrie, Săptămâna cărţilor interzise, pentru a nu permite trecerea cu vederea peste acest mod de „educare” prin limitarea libertăţii personale de a citi ce vrei. În spiritul acestei săptămâni postez şi eu un îndemn inspirat dintr-o idee mai veche a celor de la Infinite race.

cenzaura duce la orbire

Noi avem liste cu asemenea titluri interzise? Ce părere aveţi/aveaţi de acele titluri „periculoase”?

Anunțuri

4 răspunsuri

  1. Foarte interesanta ideea! Colegii care au fost bibliotecari si inainte de ’89 , cred ca au multe de spus si de expus. De-abia astept sa vad o astfel de expozitie.

  2. Claudia,

    De ce nu deschizi tu o astfel de lista pe blog, ar fi utila daca am completa-o cu propuneri!?

    Cu bune intentii!

  3. În anul 2000, la Editura Enciclopedică a apărut lucrarea Gândirea interzisă : Scrieri cenzurate : România 1945-1989, coordonator ştiinţific Paul Caravia, 624 p. care conţine un impresionant index, în ordinea alfabetică a autorilor şi titlurilor.
    Din păcate nu a fost posibilă evidenţierea anului în care lucrările „au fost puse la index”, relevant şi el.
    Lucrarea mai conţine şi o listă a manuscriselor confiscate de la publicişti.

    Pe tema cenzurii comuniste s-au publicat destul de multe lucrări, după 1989. Mai mult, dacă avem curiozitatea să scotocim în arhivele bibliotecilor noastre, vom găsi listele de epurarea ce se trimiteau înainte de 1989 la biblioteci. Chiar vechile cataloage ale Fondului Documentar, unde există, se constituie în liste de lucrări interzise.

    M-am uitat cu multă curiozitate în pagina cu cărţile interzise. Orice s-ar spune, se pare că cenzorii au şi ei un simţ al valorii (diabolic şi pervers pentru că îl folosesc în scopuri rele), un fler de a detecta lucrările cu impact la public.

  4. Subietul acesta ma intereseaza in mod special pentru ca, asa cum a citat Ioana, si datorita acestei practici noi nu suntem asa cum ne-am dori sa fim. Felul nostru de a fi ca institutii publice si de a ne raporta la problemele comunitatii pe care, teoretic, o servim au suferit o schimbare care poate fi inteleasa numai daca intelegem pe deplin aceasta practica.

    Nu as incepe o astfel de lista pentru ca am deja un numar de proiecte incepute si nu vreau sa mai adaug unul insa daca aveti la indemana astfel de titluri le puteti posta aici. Eu una, pana gasesc cartea coordonata de Caravia as fi interesata de ce puteti sa-mi spuneti.

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: