Daca este daunator, este recomandabil

Nu stiu daca ati auzit vorbindu-se de ipoteza lui Steven Johnson potrivit careia cultura de masa ne face mai inteligenti.  Privita pana acum cu condescendenta (in Romania cazul George Pruteanu et comp.) cultura de masa este reconsiderata.

Nu este nici un rau sa ne uitam la televizor pana la saturatie si nici sa uitam de noi  in videojocuri. Toate acestea stimuleaza inteligenta unor mase largi de oameni, le imprima trairi, ii dezvolta cognitiv si emotional. Continutul acestor produse culturale a evolutionat continuu, s-a perfectionat si a castigat in complexitate. Filmele violente, reality show-urile, videojocurile „ofera – sustine autorul – un riguros antrenament cognitiv, iar abilitatile mentale pe care le dezvolta  sunt la fel de importante ca si acelea rezultate din cititul unei carti”. Asa se explica de ce coeficientul intelectual ( Steven Johnson este si specialist in neurobilogie) a crescut in ultimul timp la tinerii americani acestia  fiind capabili sa faca fata unei societati tot mai sofisticate. Referindu-se la videojocuri observa ca explorarea critica a unui ambient, capacitatea de a alege intre strategii si de a lua decizii, de a infrunta riscuri fac parte dintre valorile noilor forme de consum cultural. Solicitarile sunt mai variate si diferite decat acelea pe care le presupunea lectura unui roman.

Aceeasi argumentatie este desfasurata pentru programele de televiziune. Seriile de desene animate precum Familia Simpson necesita din partea telespectatorului, datorita glumelor cu trimiteri implicite, completarea cu „multe note de sfarsit de pagina”. In Clanul Soprano, Steven Johnson identifica ca trebuie sa urmarim 20 de personaje, si vreo 10 linii de argumente ceea ce inseamna ca pentru a putea urmari naratiunea trebuie sa facem o analiza a fiecarei situatii in parte.

Pentru a demonstra toate acestea si multe altele exista si o carte care probabil o sa fie adusa si in Romania daca nu exista deja: Everything bad is good for you: how popular culture is making us smarter

4 Răspunsuri

  1. Interesant punct de vedere…
    Vizavi de cartea „Everything bad is good for you: how popular culture is making us smarter” (http://www.whitcoulls.co.nz/book/everything-bad-is-good-for-you-how-popular-culture-is-making-us-smarter/1410099/#), daca ce e rău ne face bine nouă, ăstora mulţi şi muritori de rînd, atunci înseamnă că – logic, nu? – cineva iese „din schemă”… Inseamnă că pentru cineva, cultura maselor este ceva rău…. Oare cine-o fi…? Oricît m-aş abţine, nu pot să nu mă gîndesc la curentul New World Order…. M-aş bucura să mă înşel, dar tare multe lucruri se aşează ca-ntr-un puzzle….

  2. Am fost pusă în situaţia să fac o pledoarie pentru lectură ca alternativă la TV şi calculator. Trebuie să recunosc că mi-a fost dificil. Ceva s-a schimbat… M-am schimbat şi eu.

    Acum zece ani aş fi „zburdat” pe o asemenea temă.
    Acum nu. Că încercăm să conservăm valorile în spiritul cărora am crescut e un lucru firesc. Dar poate ar trebui să medităm mai mult la relativitatea valorilor, la faptul că cele culturale şi mai cu seamă ceea ce considerăm normal, au o puternică determinare socială.

    În filmul „În numele Papei Rege” este un moment deosebit în care protagonistul, adresându-se unor prelaţi venerabili, exclamă, parafrazând: „Giovanotti, Garibaldi ante portas!

    • Cam aşa şi cu internetul. Reproduc pledoaria aici. Nu mi se pare prea convingătoare. La fiecare argument există un contra-argument. Dar nu se făcea… Eram totuşi într-o campanie împotriva utilizării abuzive a calculatorului şi televizorului, despre care se pot citi mai multe pe pagina web a bibliotecii noastre.

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: