Un ochi râde, unul plânge

Bibliotecile publice din Ucraina au lansat zilele trecute programul Bibliomist în cadrul proiectului Global Libraries.

În mesajul făcut public cu această ocazie se spune că „ajutorul primit de la Fundatia Bill & Melinda Gates va duce la tranformarea bibliotecilor publice din Ucraina in centre ale comunității cu ajutorul calculatorelor și a accesului la internet.”  Se mai spune și că IREX în  parteneriat cu United States Agency for International Development (USAID) și cu Ministerul Culturii și Turismului  din Ucraina vor să realizeze un sistem modern de biblioteci publice în Ucraina.  Bibliomist este un program de 4 ani care va a ajuta peste 1000 de biblioteci să-și servească mai bine comunitățile prin cursuri de perfecționare și tehnologie.   Bibliomist este susținută de un grant de $25 de milioane și vine în continuarea unui program al Ambasadei Americane de susținere a accesului la internet în biblioteci.

Deși la acest moment doar 2.5% din bibliotecile publice ucrainene oferă acces gratuit la internet, la lansarea Bibliomist au fost împărtășite cu cei prezenti câteva povești de succes ale celor care folosesc deja internetul la bibliotecă. Dacă aveți timp uitați-vă la filme!le făcute la lansare (cu traducere în engleză): merită!

Mai jos găsiți o astfel de poveste  foarte bine prezentată.

Mă bucur mult pentru cei din Ucraina. Din ceea ce se vede în imagini e vorba de un grup foarte entuziast de oameni care vor să facă treabă pentru comunitate, pentru oamenii de rând. Diferență de buget între programul lor și Biblionetul nostru este mică (noi avem $ 26,9 milioane) însă mie, de la distanță, mi se pare că diferență de atitudine între cele două echipe IREX este mare.

Deși am urmărit atentă lansarea Biblionet cu greu am reușit să obțin ceva imagini de la eveniment și câteva impresii. (Noroc cu Valentin) Totul a fost în cadru restrâns și se pare că așa s-a dorit să și rămână. Despre Bibliomist-ul ucrainenilor am aflat întâmplător și, deși nu vorbesc limba, am reușit să urmăresc majoritatea prezentărilor de la lansare, să-i cunosc și să-mi fac o părere despre cei implicați în proiect. Un ochi râde și se bucură sincer pentru ucraineni. Le doresc  să reușească după cum le e inima și dorință. Însă un ochi plânge pentru noi. De la lansarea proiectului care poate schimba istoria bibliotecilor noastre  nici măcar mesajele liderilor acestui program nu pot fi accesate pe internet. Dacă vrea cineva să înțeleagă la ce anume sunt bune centrele astea unde poata afla povești de succes? Și povestite de cine?

9 Răspunsuri

  1. Ha! Sa vezi ce o sa-ti raspunda Cineva! Zau, inca nu v-ati prins de conspirationing-ul lor? E foarte bine sa arunci cu noroi in guvernari, si sa-ti faci renume de mare analist de think tank, dupa care cand ai tu ocazia sa demonstrezi transparenta pe care o ceri celorlalti, sa te loveasca amnezia. Sincer, eu cred ca Director de IREX nu ar trebui sa fie Paul Andre Baran, ci Valentin Smedescu. E si mai in tema, si mai lider, si mai roman, si mai customer oriented, not control oriented, si e si MAI PREZENT pe Biblionet decat scriitorii de rapoarte si extragatorii de USDs de la IREX.
    VOTEZ PENTRU VALENTIN!

  2. Ce, Corina, deja au inceput alegerile?🙂 Ce rau a facut Valentin ca sa fie pedepsit cu a fi sef la IREX? :))

  3. Corina, eu observam doar diferentele mari de abordare care exista intre implementari surori ale aceluiasi program. Nu caut sa primesc raspunsuri pentru ca nu particip direct in acest program.
    E drept insa ca mi-ar fi placut sa il pot asculta pe Paul Baran explicand si incercand sa convinga publicul in legatura cu tintele pe care BIBLIONET incearca sa le atinga in Romania.
    Si ca tot ai vorbit de directori: IREX nu este o organizatie romaneasca asa ca nu vad de ce ar fi interesati sa aiba un director roman. Important e sa isi faca treaba bine. In acest sens existenta programului ucrainean ne e de folos caci putem compara.

    • Marin, hahaha, Valentin este bun, asta e pacatul lui.
      Are ceva de vizionar cam ca Mihai Viteazul, si o comunicare extra, gen Tudor Musatescu. Zi tu ca astea nu sunt calitati de mare lider!
      Unde il pui, sfinteste locul. De asta eu ii sugerez sa candideze undeva, numai sa candideze. IREXul nu e un loc pentru el, ca IREXul este un loc unde lucrurile zac pe loc, pe cand Valentin e nascut pentru progres.

      Claudia, da, IREX nu este o organizatie romaneasca, si, drept spui, Directorul nu este roman. Nici de frica nu il mai consider roman, desi la logoree bombastica ar putea candida chiar si in Parlament, este tras la sapirograf cu unul „de-ai nostri”.
      Ucrainienii au facut altfel selectia, s-au gandit mai mult, au cernut mai mult, au tot dat si dat anunturi pe toate listele de joburi, si dovada ca au ales oameni de oameni, nu prieteni ai prietenilor lor si rude ale tartorilor de ONGuri din saraca tarisoara.
      Eu nu sut mare fana de comparatii, ca viata traita in comparatii este solicitanta si trista, eu sunt pentru schimbare, de tot, nu numai prin partile esentiale. De la IREX o sa mai primim un raspuns adormit sau inca vreun comentariu in doi peri, care cu nimic nu se lasa si nu responsabilizeaza pe nimeni, semn ca IREX nu a murit, ia salariul.

  4. Corina, astazi e ziua ta de bancuri. E roman, cel putin dupa tata. Si mai ales e casatorit cu o romanca, deci e reromanizat sigur. A fost apropiat de medii influente precum:

    Romania Think Tank – site-ul nu mai exista dar il puteti vedea pe Internet Archive (Slava Domnului!): http://web.archive.org/web/20080624032424/http://www.thinktankromania.ro/

    sau revista Vivid ( http://www.vivid.ro/writers.php/writer/Paul-Andre%20Baran/wrid/23/issue/90 ) care a aparut in 1999 in Romania, dar cu o echipa formata majoritar din straini sau romani din afara.

    Vorbim de un anturaj foarte select si discret (de aici poate se trage atmosfera pe care o acuza Claudia de la lansarea Biblionet-ului), cu multe personalitati care au legatura cu cultura romana dar nu sunt neaparat din Romania si cu activitati orientate spre reformarea societatii romanesti. Aparent (nu ca un grup ocult care actioneaza dupa un program, dar sinergic) ei se preocupa de ghidarea societatii romanesti spre o societate deschisa. Totul se petrece la un nivel rafinat si exclusivist.
    De altfel, nu vi se pare ca toate aceste site-uri de la IREX, de la Vivid, de la Romania Think Tank, Romanian Cultural Center ( http://www.romanianculturalcentre.org.uk/ ), etc. au un aer de familie in ceea ce priveste retorica si chiar design-ul. Poate ca involuntar, nu spun ca nu.

    Asa ca, pentru a concluziona: Paul Baran este roman, simte romaneste si actioneaza pentru Romania. Punct.🙂

    • Foarte interesante observatiile tale. Si cum se potriveste nivelul „rafinat si exclusivist” cu ideea de biblioteca publica, acces liber la informatii etc.? Sau cu faptul ca IREX vrea sa ajute ca biblioteca sa revina in slujba comunitatii atunci cand comunitatea e mai de la tara, asa, nerafinata? Cred ca la ucraineni tocmai simplitatea oamenilor mi-a placut. Exemplele lor erau oameni reali care si-au rezolvat probleme reale si cred in utilitatea demersului lor. (Corina, nu cred ca sunt toti specialisti sau ca in asta consta diferenta…)
      Oare chiar mai exista oameni care sa aiba viziune si sa creada sincer in lupta pentru reformarea societatii noastre? Nu stiu pe unde mi-am lasat azi optimismul de nu reusesc sa cred in existenta lor.

  5. Punct la tine. La mine este puncte puncte.
    Este roman la sange…dar la suflet s-a spurcat. Cat despre mediile selecte..give me a break. Mediile astea pe drumul catre o societate deschisa si-au umplut buzunarele. Nu ca as avea ceva impotriva buzunarelor pline, dar cred ca este o chestie de prost gust sa faci un master, pe care ti-l si treci in CV ca fiind singurul si unicul, pe care tot tu l-ai si organizat si finantat (adica organizatia la care lucrezi, in cazul in speta Solidarity Center). In America nu ar fi fost posibil asa ceva, nu ai fi fost niciodata selectionat, desi poate l-ai fi si platit.
    In lumea buna, asta se numeste conflict de interese. Dar lumea buna de la noi are regulile ei. Nu simte romaneste daca nu ii iese ceva. Cam ca Tiriac.
    Ti se par OK? Mie nu.
    Punct…si de la capat.

  6. M-ati lasat cu gura cascata …
    Iertat sa fiu, dar numai azi am intrat pe topicul asta si va marturisesc ca unor prieteni si de ce. Unul dintre hobby-urile mele ceva mai „specializate” e literatura cinegetica. Asa am avut ocazia sa-l „cunosc”, inca din copilarie, pe Ionel Pop (pe care il consider titanul literaturii cinegetice romanesti). Intr-unul din volumele lui, Ionel Pop a publicat o povestire cu titlul „Un ochi rade, altul plange”, foarte asemanator – dupa cum constatati – cu titlul topicului acestuia. In ultimele saptamani, foarte prins fiind cu trainingurile pentru colegii mei bibliotecari si cu celelalte indatoriri pe care le am la cele doua joburi – de care nu m-a absolvit nimeni pe timpul celor trei serii de cursuri IT/Administrarea CIP in care sunt si coordonator de program si co-trainer – n-am intrat pe Prolibro decat pentru a citi titlurile. Titlul topicului acestuia m-a atras atat de mult inca de cand a aparut, incat – gandindu-ma la povestirea lui Ionel Pop – mi-am propus ca imediat ce ma eliberez putintel sa ii savurez integral continutul. Si iata ca a venit vremea sa-l citesc si sa constat, surprins, ca el se refera la ceva ce ma intereseaza in cel mai inalt grad si, mai mult, sa-mi regasesc pe aici numele si referiri la modestele-mi reusite…

    Ma bucur mult sa aflu ca in Ucraina Programul Global Libraries a debutat atat de bine (nu stiu daca sunteti de aceeasi parere cu mine, dar tot ce se intimpla bun pe langa Romania ne va influenta in bine si pe noi, mai devreme sau mai tarziu), insa sunt fericit de-a dreptul ca la mine in judet GLR se deruleaza – cel putin deocamdata – foarte aproape de asteptarile mele. Am spus, spun si voi spune ca papagalul ca implementarea Programului GL este cel mai mare pas inainte, de la infiintarea bibliotecilor publice incoace („am” biblioteci valcene care si-au sarbatorit centenarul). Nimic din ce li s-a intimplat acestor biblioteci si din ce s-a intimplat in ele pana acum nu se poate compara cu ceea ce (li) se va intimpla de-acum incolo, dupa conectarea la marele univers al cunoasterii. Iar binele care li se intimpla bibliotecilor e de fapt binele comunitatilor pe care aceste institutii le deservesc…

    Colaborarea mea cu echipa IREX este buna si n-am a-i face reprosuri lui Paul Baran, personal. L-am cunoscut in urma cu doi ani, vorbim cand ne intalnim si… ne e suficient. Ma gandesc ca are multe pe cap si, poate, e si meritul lui Paul ca partenerii mei de la IREX sunt atat de receptivi, cel putin in relatia cu mine. Cand am fost consultat – cum probabil au fost toti coordonatorii de „Biblionet” din Ro – le-am spus deschis partenerilor de la IREX tot ceea ce cred eu ca trebuia si trebuie intreprins pentru (mai) buna implementare a Programului. Am avut placuta surpriza sa primesc semnale ca unele dintre argumentele mele au avut ecou, iar altele – sunt sigur – vor avea si ele.

    Mai e si alt aspect: consider ca e incorect sa aruncam toata vina pe IREX, atata vreme cat noi, cei din bibliotecile judetene, din Biblioteca Nationala si din ANBPR, intelegem si nu prea intelegem, suntem si nu prea suntem implicati cum ar trebui in implementarea Programului. Am avut surpriza placuta sa fiu sunat de cativa primari ai unor localitati din tara si de catre bibliotecari (din alte judete decat Valcea), foarte interesati de informatiile publicate de mine pe http://www.bibliotecivalcene.ro (cu un astfel de domn primar, dintr-un judet din Oltenia, pe care-l stiam doar dupa „voce”, ca era foarte interesat de Biblionet, m-am aflat „ochi in ochi” la Craiova, la intalnirea regionala organizata de IREX). Ma intreb: de ce astfel de primari si astfel de bibliotecari nu sunt contactati direct de reprezentantii bibliotecii judetene respective (din judetul lor, adica)? Eu, pe langa ca am fost de mai multe ori in fiecare primarie valceana, i-am chemat aici, la Biblioteca Judeteana Valcea, pe toti primarii, le-am proiectat excelentul documentar „Log in biblioteca” (in care Paul sustine foarte bine cauza Programului si a bibliotecilor) si le-am explicat cat m-am priceput de bine cat de important e sa intre in Program, aducandu-li-i sa le „explice”, alaturi de mine, si pe presedintele consiliului judetean, pe prefect, din pozitiile oficiale in care se afla…

    Apoi, daca aruncam acum toata vina pe IREX, riscam ca abia dupa 2012 – cand implementarea Programului se va incheia – sa gasim si alte …”vinovatii”, pe care eu deja le consider de neiertat…

    Valentin Smedescu

    PS: va multumesc mult pentru aprecierile la adresa mea. sarut mainile – Doamnelor, strang mana – Domnilor.

  7. Daca topicul e „Un ochi rade, unul plânge”, apoi cel care are de ce se bucura – să râdă, celălalt (care şi el are motivele lui) să plângă linistitor…
    Rezervaţi-vă, rogu-vă, 5:19 minute din viaţa de bibliotecari, să vedeţi ce n-aţi văzut într-o bibliotecă de dimensiuni comparabile cu bucatariile obisnuite de apartament (sub 20 metri pătraţi):

    http://www.bibliotecivalcene.ro/evenimente_det.asp?e=288

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: