Herta Müller primește premiul Nobel – de unde facem rost de cărțile ei?

Vestea aceasta mi-a produs o mare bucurie cu toate că, trebuie să recunosc, nu am citit încă decât scurte fragmente din scrierile ei.  După cum se poate vedea din sondajul de opinie de pe Nobelprize.org nu sunt singura în această situație: 93% din cei 6560 de respondenți nu au citi nimic scris de Herta Müller. Multă lume se și întreabă ce o fi cu apetitul academicienilor suedezi pentru autori „necunoscuți”.

Primul lucru care l-am făcut după ce am aflat vestea a fost să caut o carte de-a ei la bibliotecă. Biblioteca universității mele are 3 romane traduse în engleză în timp ce 17 sunt în germană.  Cele în engleză erau deja împrumutate sau recent rezervate așa că a trebuit să recurg la catalogul comun al  celor 76 de biblioteci  din CARLI (Consorțiumul bibliotecilor academice și de cercetare din Illinois) pentru o copie. Din cele 30 de titluri găsite 6 erau in engleză. Mi-am rezervat două dintre ele  și în câteva zile pe primesc și pot să mă pun pe citit.

Am vrut totuși să văd dacă pot să fac rost de cărți de-ale ei în română așa că am apelat la worldcat.org să-mi spună de unde pot face împrumul inter-bibliotecar.  Am găsit în catalog 158 de titluri de-ale ale proaspetei laureate Nobel dintre care 5 în română. Am aflat cu această ocazie alte câteva limbi în care au  fost traduse cărțile ei:

Majoritatea cărților din catalog sunt în biblioteci europene (Biblioteca Națională a Germaniei în primul rând) însă am mai găsit câte ceva și prin State.

Evident că nu m-am putut abține și am căutat prin bibliotecile noastre. Biblioteca Națională e lideră. În catalogul ei găsim 88 de titluri în mai multe limbi. (Cu așa colecție și așa moment istoric ar trebui organizat urgent un eveniment care să cuprindă și o prezentare a colecției).

ROLiNeSTul spune că în cataloagele marilor biblioteci de la noi sunt un număr variat de titluri, în funcție de cum îți e norocul și cum faci căutarea: am găsit 14 titluri ale  doamnei Mülle dar am găsit și 31. Căutarea după „Müller ,Herta” ca autor îți întoarce numai înregistrările de la BCU Cluj (7 titluri).  BCU Iasi are însă 15 înregistrări iar BCU Timisoara are 5 dacă te uiți  după autor „MÜLLER ,Herta”. Biblioteca Academiei are 5 înregistrări unele cu „Müller” altele cu „MÜLLER”.

Evident că sunt șanse destul de mari ca dacă mergi la unele biblioteci de la noi să găsești lucrări de-ale doamnei Müller chiar dacă acestea nu apar la căutare în catalogul colectiv…BCU Bucuresti nu mi-a apărut la căutarea de mai sus așa că am mers la catalogul lor unde am aflat că au 5 volume de-ale lui Herta Müller,  toate disponibile.

Ce am vrut cu postul asta? Să găsesc o carte de-a doamnei Müller la o bibliotecă. Bibliotecile publice ce zic? Cum stau cu carțile proaspetei laureate Nobel?

15 Răspunsuri

  1. Si eu m-am bucurat mult pentru castigatorul din acest an al Nobelului pentru literatura., nu pentru ca i-as fi citit cartie, ci pentru ca stiam ce „tematica” nu indestul de mediatizata abordeaza. Stiam despre Herta Müller mai ales in urma conflictului cu ICR – http://www.ziua.net/news.php?data=2008-07-24&id=9787

    La noi, la BJ Valcea, dintre cartile Hertei Muller avem doar:
    Animalul inimii (10 exemplare – traducere de Nora Iuga)
    Drückender Tango (2 ex. – lb. germana)
    Încă de pe atunci vulpea era vânătorul (10 ex. – traducere de Nora Iuga; cuvânt înainte şi notă bio-bibliografică de Gerhardt Csejka)

  2. In colectiile Bibliotecii Judetene „Gh. Sincai” Bihor – Oradea, regasim 6 titluri:

    Niederungen, 1982
    Drückender Tango, 1984
    Regele se-nclina si ucide, 2005
    Inca de pe atunci vulpea era vanatorul, 1995
    Animalul inimii, 2006
    Este sau nu este Ion, 2005

  3. Nişte analize literare făcute de Securitate asupra operei proaspetei laureate Nobel: http://mariusmioc.wordpress.com/2009/10/09/securitatea-romana-despre-herta-muller/

  4. Sa ne bucuram sau sa ne intristam?
    „Analizele literare” ale Securitatii nu ne onoreaza si e cu atat mai trist ca intr-o declaratie de presa, difuzata aseara pe un canal TV, H.M. a afirmat ca nu este tributara limbii romane pe care a invatat-o la 15 ani. Cu alte cuvinte, nu prea avem cu ce sa ne mandrim in ceea ce priveste formarea ei ca scriitoare.

    Biblioteca V.A. Urechia are trei titluri:

    Inca de pe atunci vulpea era vanatorul : [Roman], 1995
    Este sau nu este Ion , Polirom, 2005
    Animalul inimii , Univers, Univers, 1997
    
    In prezent doar doua exemplare sunt in circulatie.

  5. Este un premiu extraordinar acesta. E o bucurie pentru toti cei care intr-un fel sau altul se simt legati de Romania. Si in Spania este aceeasi stupefactie privind noua detinatoare a premiului Nobel. Exista doar cele patru traduceri date de Claudia, dar sunt greu de intalnit cei care spun ca ar sti ceva despre Herta Müller.

    Mai departe am sa scriu cateva randuri despre subiecte din jurul acestei teme care contravin intelegerii mele a lucrurilor. In ceea ce priveste componenta romaneasca a identitatii ei, traduc din ce spune Herta Müller insasi intr-un interviu:

    „Limba mea materna este germana pentru ca provin din cadrul minoritatii germane din Romania. Asa ca germana este prima limba. Dupa aceea este limba copilariei. Dar ca sa va spun cu adevarat cu limba copilariei am cea mai mare problema: nu stiu pe deplin daca este cu adevarat limba copilariei. Pe timpul cand eram copil se vorbea putin pentru ca sa fi existat o limba a copilariei. Exista o limba nationala si o limba a statului. Discursul Statului este acest jargon ideologic, distorsionat, nenorocit, care se aude peste tot in opinia publica sub dictatura. Dimpotriva, limba nationala este personala, este aceea de care se foloseste cineva pentru a vorbi cu altcineva, altfel spus limba romanilor care mancau cu mine la pranz. Aceasta este, desigur, diferita de limba Statului. Desi, cu trecerea deceniilor, limbajul Statului s-a tot infiltrat in limba nationala ajungandu-se pana acolo incat multe persoane nu isi mai dau seama cand folosesc limba Statului si cand pe cea nationala. Cu trecerea timpului se produce aceasta confuzie. Stim ca este asa in toate dictaturile. Dictaturile monopolizeaza limba. Eu am putut pastra cu limba romana o distanta destul de clara, in parte pentru ca nu este limba mea materna, in parte pentru ca am invatat-o la 15 ani si abia atunci am ajuns sa ascult cat de frumos suna, cat de senzuala este, cu toate metaforele ei si figurile de stil, multe dintre ele amestecate cu superstitiile. Nu totul in aceasta devine imediat vulgar. Poate sa fie frivol, dar nu vulgar, ceea ce este absolut imposibil in limba mea materna. Cand traduc ceva din romana in germana totul devine ordinar, obscen. Nu corespunde deloc cu ceea ce traduc, pur si simplu pentru ca acest plan lingvistic nu exista in germana. Si aceasta este ceea ce ma fascineaza la limba romana (…) Adesea am senzatia de a fi, analizand structura mea, cu adevarat o romanca. Nu vorbesc bine romana dar, structuralmente, prin tesatura mea interna si prin ceea ce realmente ma convinge, atat in poezie cat si in senzualitate, sunt romanca.”

    Asa ca nu are rost sa mai imi pierd vremea citind presupunerile altora de vreme ce Herta Müller insasi o explica atat de bine.

    In al doilea rand, din ceea ce am citit pana acum, am impresia ca nu coincid cu viziunea ei asupra comunismului. Aceasta viziune radical-dizidenta, care din punct de vedere moral merita tot respectul, nu cred ca este cea mai adecvata pentru o versiune istorica generala privind comunismul. Am avut tot timpul senzatia ca acest discurs hipercritic sustrage ceva realitatii, ca lasa fara sens o parte importanta din ceea ce s-a intamplat. Este o revansa justificata, din care se pot invata multe, care face lumina in multe privinte dar care nu poate fi imprumutata pentru a reprezenta adevarul general privind comunismul.

    De asemenea, aceeasi exagerare o vad eu in fermitatea cu care i-a recuzat pe Sorin Antohi si pe Andrei Corbea. Pe Sorin Antohi l-am cunoscut personal suficient ca sa-mi pot face o impresie proprie despre el. A-l face sa intruchipeze raul comunismului si impostura intelectuala suprema a Romaniei este nu numai un fals, dar un asasinat. El este un caz particular, un copac imens cu radacinile in aer, care nu incape intr-o judecata atat de simplista precum aceea expusa de Herta Müller. El a avut influente reale in si din cercurile disidente, prietenii adevarate cu disidenti si contributii efective si pozitive la istoria greu de reconstituit a disidentei romanesti si a avut si o relatie adultera si de cosmar cu Securitatea. Mi-ar fi placut si mie ca lucrurile sa fi fost mai simple si mai clare, dar nu au fost asa. In plus, daca Herta Müller ar fi cunoscut si ar fi luat in calcul tot efortul gigantic intelectual si docent al lui Sorin Antohi de dupa Revolutie (sic!) cred ca s-ar fi gandit de mai multe ori inainte sa scrie. Problemele doctoratului si a scrierilor nepublicate sunt o anecdota a vietii lui pe care nici nu vreau sa o discut si care pentru mine nu are absolut nici o semnificatie, cu atat mai putin aceea pe care i-o da Herta Müller.

    Cam asta este. Dincolo de toate acestea, sunt foarte mandru de Herta Müller si nu vad ce alt omagiu mai bun ii pot aduce decat sa o citesc. Haideti sa o citim in grup si sa discutam pe blog. Sunteti de acord?

    • „Asa ca nu are rost sa mai imi pierd vremea citind presupunerile altora de vreme ce Herta Müller insasi o explica atat de bine”.

      Hmm,
      Daca va referiti (si) la postul meu, l-am comis deoarece credeam ca acest blog este un spatiu al dialogului si nu unul al pierderii de timp. Daca informatiile truncheate duc la concluzii eronate, e cu atat mai bine sa le exprimam, dand astfel curs si posibilitatii de a le corecta. Multumesc, oricum, pentru traducerea acelui fragment in care Herta Muller se declara a fi romanca, „structuralmente”.

      • M-am exprimat eu mai contondent, dar vroiam sa spun ca explicatia data de Herta Müller in acel interviu este convingatoare si pentru mine suficienta astfel incat alte speculatii mi se par superflue. E posibil insa ca ea sa-si fi nuantat/schimbat felul de a se raporta la cultura romana cu care nu a economisit niciodata criticile.

  6. Buna ziua,

    puteti cauta cartile d-nei Herta Muller si in Bibliotecile Centrelor Culturale Germane din tara (Timisoara, Cluj, Brasov, Sibiu, Bucuresti, Iasi) insa le veti gasi predominant in limba germana.

  7. La Biblioteca Judeteana Brasov exista 6 titluri:

    Animalul inimii – 7 exemplare, doua editii diferite
    Druckender Tango – 1 exemplar
    Este sau nu este Ion – 2 exemplare
    Niederungen – 2
    Regele se inclina si ucide – 5
    Inca de pe atunci vulpea era vanatorul – 5

  8. In bibliotecile italiene care fac parte din reteaua nationala SBN se gasesc 20 titluri ale Hertei Muller http://www.internetculturale.it/moduli/opac/opac.jsp , dintre care:
    -2 traduceri in romana (Animalul inimii, 2006 si Este sau nu este Ion, 2005)
    -3 traduceri in italiana (Bassure, 1987; In viaggio su una gamba sola, 1992; Il paese delle prugne verdi)
    -12 lucrari (opere) in germana
    Bibliotecile posesoare sunt unele universitare, publice si cele nationale (in Italia sunt 2 biblioteci centrale nationale, la Roma si la Firenze); pentru fiecare editie a Herdei Muller, de la ca. 50 biblioteci posesoare la 2)

    In MAI, Metaopac Azalai Italiano: http://azalai.cilea.it/mai/ in care confluiesc si alte, f. multe biblioteci care nu fac parte din reteaua nationala, cum sunt unele universitare, publice, speciale, de institutii private, institute straine cu sediul in Italia etc., gasim:
    -ca. 20 opere in germana, in diferite editii
    -o traducere italiana in plus fata de reteaua nationala: Una mosca attraversa un bosco dimezzato, 1992
    -contributiile autoarei in antologii, ca de ex.:
    -„… dass ich nie mehr in eine Stadt gehen werde, wo ein ‘Hof’ ist …” : Max Reger am Meininger Hof im Konflikt zwischen Zielen und Pflichten / Herta Müller . – In: Festschrift für Susanne Popp / herausgegeben von Siegfried Schmalzriedt und Jürgen Schaarwächter . – P. 391-456
    -Una mosca attraversa un bosco dimezzato.- In: Fuoricampo : racconti di scrittrici austriache e tedesche / introduzione e cura di Ernestina Pellegrini ; Friederike Mayrocker … [et al.]. – Cava de’ Tirreni : Avagliano, 2000

    In reteaua URBS (Unione Romana Biblioteche Scientifiche) – un studiu de critica literara dintr-o revista:
    Herta Müllers Poetik / Antonella Gargano. In: Studi germanici. nuova serie, anno 30-31 (1992-1993), p. 399-408

    As mai aminti si alte cateva informatii importante din Internet.

    -Wikipedia in italiana
    http://it.wikipedia.org/wiki/Herta_M%C3%BCller
    Contine: Biografia, Bibliografia (23 opere in originalul german), Opere traduse in italiana, Filmografia (1993 : Vulpe – vânător (Der Fuchs war damals schon der Jäger), regia: Stere Gulea, interpreti: Oana Pellea, Dorel Vişan, George Alexandru etc.), Note cu referente ( in Google Books etc)

    Google Books a digitizat un roman si cateva istorii literare care se refera la scrierile Herdei Muller:
    -Nardis. – Lincoln, University of Nebraska Press,1999 (traducerea in engleza a romanului Niederungen)
    http://books.google.co.uk/books?id=C1sPzBVe2DoC&printsec=frontcover&dq=nadirs+Niederungen&hl=it#v=onepage&q=&f=false

    -History of the literary cultures of East-Central Europe: junctures and disjunctions in the 19th and 20th centuries / Marcel Cornis-Pope, John Neubauer. – Amsterdam : J. Benjamin, 2004
    http://books.google.co.uk/books?id=pV6sFB-KuU8C&pg=PA455&dq=nadirs+Niederungen&hl=it#v=onepage&q=nadirs%20Niederungen&f=false

  9. Dacă nu mă înşel, doamna Herta Müller este membră (şi) a Uniunii Scriitorilor din România. Iar, volumul de poezii „Este sau nu este Ion” este, dacă nu scris (întrucât cuvintele sunt decupate dintr-o revistă – „Plai cu boi”, parcă!), măcar „realizat” în limba română. (Cartea are şi un CD cu recitări ale scriitoarei într-o foarte frumoasă limbă română).
    E-adevărat că nu a fost premiată comunitatea literaţilor români şi cu atât mai puţin nu a fost distins poporul român, e-adevărat că multe dintre cărţile autoarei nu sunt nici măcar traduse în limba noastră. Dar, fiindcă premiul Nobel pentru literatură celebrează nu o carte anume, ci spiritul unei întregi creaţii, putem năzui că premiul îşi întinde nimbul şi asupra literaturii române, putem spera că el va scoate scriitori români în luminile rampei mondiale (lucrurile deja se întâmplă, în principal prin programele ponegritului ICR) şi, odată cu ei, România însăşi, România cea cuviincioasă şi curioasă, cea plină de fantezie şi umor, cea în care Dumnezeu răsuflă liber.
    Cât despre semnificaţia incredibilă a premierii creaţiei doamnei Müller, textul lui Andrei Pleşu, din “Adevărul” de ieri, la: http://www.adevarul.ro/articole/vasazica-se-poate.html.

  10. The winner of the Nobel prize for literature 2009 recalls her treatment by the Romanian SecuritateHerta Müller on the legacy of the Ceausescu regime

    http://www.guardian.co.uk/books/2009/oct/10/herta-muller-nobel-laureate-memoir

  11. Este o discuţie continuă în jurul raportului dintre ereditate şi mediu în modelarea personalităţii. Dar nimeni nu contestă că şi mediul îşi pune o amprentă puternică. M-am bucurat foarte tare când Herta Muller a câştigat Premiul Nobel. S-a format în Banatul nostru, m-am şi întrebat care a fost programa şcolară urmată, lecturile obligatorii… Nu ştiu care era situaţia claselor de limbă germană la vremea aceea.

    Banatul, de data aceasta e vorba de cel sârbesc, a dat şi el un mare poet de expresie sârbă, dar cu ascendenţă românească: Vasko Popa, nominalizat la Premiul Nobel pentru literatură, la rândul lui. Şi cred că aceste zone de interferenţe etnice şi culturale au o bogăţie a lor aparte. În zilele noastre, când vorbim atât de mult de globalizare, mă gândesc tot mai des că frumuseţea lumii stă în diversitatea ei.

  12. Adevarul este ca Romania nu iese prea bine cu acest premiu. Din ce am citit eu in presa spaniola (am facut o selectie aici: http://forosinergia.es/ ) rezulta ca Romania e tara (de origine, fara indoiala) care a oprimat, maltratat si vandut un premiu Nobel, mai putin aceea care l-a produs. Romania si comunismul devin indiscernabile, iar comunismul si maleficul devin sinonime absolute. Pentru mine aceste discutii despre fictiunea identitara si metafora țară sunt prea previzibile si obositoare. Dar bine, asta este de ce avem parte!

    • Recunosc că păcătuiesc în sensul indicat de tine, dar mai mult în gând, pentru că, la nivel de declaraţii, mi se pare firesc să mă bucur de premiul Hertei Muller, aşa cum te bucuri când afli de reuşita unui fost vecin, pe care nici măcar nu l-ai cunoscut, dar a stat pe strada ta, a văzut aceleaşi locuri, i s-a luat curentul deodată cu tine… Sigur că nu e confortabil că vorbeşte şi despre gropile şi mizeria care domneau pe maidan, dar asta e!

      România şi comunismul sunt indiscernabile în aceeaşi măsură în care sunt Germania şi nazismul, de exemplu, că tot este vorba de o scriitoare germană. Spun asta numai pentru a sublinia cât de brutal e un astfel de mod de a vedea lucrurile.

      În cazul scriitorilor, este clar că aparţin limbii în care se manifestă. Acolo e originalul. Aşa îi şi clasificăm în biblioteci, indiferent de locul în care s-au născut sau au ales să trăiască. De unde şi problemele legate de cei care s-au exprimat în mai multe limbi, cum este Nina Berberova, Vladimir Nabokov sau Eugen Ionesco, pentru a da câteva exemple care îmi vin mai repede în minte. La aceştia am ales să dăm două sau chiar trei clasificări, de la caz la caz, tocmai pentru a sublinia fenomenul.

      În rest, ca să privim partea bună a lucrurilor, după Hagi şi Nadia Comăneci şi, bineînţeles, Dracula, iată că ţara vampirilor câştigă un plus de notorietate cu romanele Hertei Muller.🙂

      Iar acum, chiar că e timpul să mă apuc de lectura romanelor ei.

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: