Romanii si Nobelul

Odată cu semnalarea originii recent laureatei Herta Muller, revine în actualitate și tema neșansei românilor în adjudecarea premiului Nobel. Fără îndoială, prestigiosul premiu instituit de inventatorul dinamitei nu numai că ar fi încununat în mod just opera unor personalități excepționale ale locului, dar ar fi contribuit simțitor și la scoaterea culturii românești dintr-un complex al periferiei. Să nu uităm, totuși, că acest premiu are și amendamente critice (recomandăm la categoria ”literatură” volumul ”Nobel contra Nobel”, al lui Laurentiu Ulici).
Cât despre candidați, aș semnala un amănunt mai puțin cunoscut, dar demn de interes pentru bibliologia românească: Vasile Alexandrescu Urechia a fost primul aspirant român la prima ediţie a Premiului Nobel pentru pace, în 1901. Acest fapt venea ca o recunoaștere a activităţii sale în cadrul Uniunii Interparlamentare (constituită în 1889), unde a fost preşedintele grupului român, a relaţiilor dezvoltate cu bulgarii şi albanezii pentru menţinerea păcii şi susţinerea drepturilor tuturor popoarelor din Balcani. Totodată, pe plan internațional Urechia era cunoscut și datorită participării susținute la activitățile diferitelor societăți culturale, etnografice, precum și la proiectele Alianţei Ştiinţifice Universale. Această organizaţie internaţională fondată în 1876 îşi propunea susţinerea cercetătorilor din diverse domenii, organizând congrese, conferinţe şi editând publicaţii internaţionale. Membrii se bucurau de mult sprijin oferindu-li-se şi beneficiul unui paşaport special (Diplôme – Circulaire).
Simpatia de care se bucura din partea lui Albert Gobart, preşedintele Biroului permanent de la Berna şi susţinerea candidaturii sale de către zece membri ai Uniunii, i-ar fi asigurat un atu important. Preferinţa Comitetului suedez în anii următori pentru candidaţi ai Uniunii, ne îndreptăţeşte să credem că V.A. Urechia ar fi avut şanse reale, dacă formalităţile pentru candidatură ar fi fost realizate de grupul român în timp util sau, la următoarea ediție, dacă nu ar fi decedat în 22 noiembrie 1901 (pt. mai multe detalii v. Popa, Anişoara, V.A. Urechia istoric, Editura Fundaţiei Academice Danubius, Galaţi, 2001).

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: